Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Laviniu Mangra în Dosarul nr. 3.674/111/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.383D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. Referitor la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că dispoziţiile art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Se susţine, în acest sens, că obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală, în condiţiile în care inculpatul solicită ridicarea statutului de martor protejat şi audierea sa; or, art. 129 din Codul de procedură penală reglementează modalitatea audierii în faţa instanţei, în faza judecăţii, a martorului protejat, iar art. 126 alin. (5) din Codul de procedură penală reglementează modalitatea în care procurorul verifică la intervale rezonabile dacă se menţin condiţiile care au determinat luarea măsurii, iar dacă acestea au încetat, dispune încetarea măsurii analizate, prin ordonanţă. Pe fond, se susţine că cererea de ridicare a statului de martor protejat se soluţionează, în mod firesc, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, tocmai pentru a da eficienţă scopului legii, mai exact pentru asigurarea confidenţialităţii şi a efectivităţii măsurilor de protecţie a martorului în cauză de repercusiuni nefavorabile. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 30 august 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.674/111/2018, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Laviniu Mangra într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate de autorul excepţiei, având calitatea de inculpat în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, în sensul de a se ridica statutul de martor protejat a doi martori şi de a se permite audierea acestora în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, în cadrul unei şedinţe publice de judecată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate, ce reglementează soluţionarea în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea, a cererii de ridicare a statutului de martor protejat, încalcă dreptul la un proces echitabil, în componentele sale referitoare la principiul contradictorialităţii şi la principiul egalităţii armelor, precum şi dreptul la apărare al inculpatului care formulează o astfel de cerere. Se face trimitere, în acest sens, la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 35 şi 36. Se susţine că excluderea, ab initio, a persoanei care a formulat cererea - în speţă, a inculpatului - de la procedura reglementată prin textul criticat, care se soluţionează doar cu participarea procurorului, creează inculpatului o situaţie procesuală dezavantajoasă faţă de cea a procurorului, aspect care contravine dreptului la un proces echitabil. 6. Tribunalul Bihor - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine, în esenţă, că raţiunea reglementării unei proceduri nepublice pentru soluţionarea cererilor de dispunere şi de ridicare a măsurilor de protecţie a martorilor este dată de necesitatea asigurării protecţiei persoanei care solicită dispunerea unei astfel de măsuri sau în privinţa căreia este dispusă o astfel de măsură. Se arată că, în cazul în care procedura reglementată prin textul criticat ar fi publică, contradictorie şi nemijlocită, persoana în cauză ar fi vizată în mod direct, dezvăluindu-i-se identitatea reală, şi că un set întreg de procedee probatorii şi mijloace de probă ar fi compromise. Se subliniază, totodată, că drepturile procesuale nu sunt absolute, putând fi restrânse din raţiuni care vizează asigurarea, în ansamblu, a unui proces echitabil. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Cererea se soluţionează în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea.“ 11. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 - Dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, într-adevăr, dreptul la un proces echitabil implică, printre altele, asigurarea standardelor privind contradictorialitatea, oralitatea şi publicitatea procedurii de soluţionare a cauzelor. În acest sens, s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului că noţiunea de proces echitabil include dreptul fundamental la o procedură contradictorie (a se vedea Hotărârea din 19 septembrie 2017, pronunţată în Cauza Regner împotriva Republicii Cehe, paragraful 146) şi că dreptul la o procedură contradictorie implică, în principiu, facultatea părţilor de a lua cunoştinţă de orice document sau observaţie prezentată în faţa judecătorului, în vederea influenţării deciziei sale şi discutării ei (a se vedea hotărârile din 26 iunie 1993, 24 februarie 1995, 20 februarie 1996 şi 7 iunie 2001, pronunţate în Cauzele Ruiz-Mateos împotriva Spaniei, paragraful 63; McMichael împotriva Regatului Unit, paragraful 80; Vermeulen împotriva Belgiei, paragraful 33; Kress împotriva Franţei, paragraful 74). 13. Aşadar, contradictorialitatea reprezintă un principiu important al judecării cauzelor penale, potrivit căruia părţile, având interese contrare, au dreptul de a fi prezente în instanţă, de a lua cunoştinţă de toate acţiunile şi probele părţilor adverse, de a discuta în contradictoriu problemele de fapt şi de drept cu privire la cauzele ce fac obiectul judecăţii şi de a administra dovezi în combaterea acestor probe. 14. Referitor la oralitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, odată ce trebuie să fie organizată o şedinţă de judecată, părţile au dreptul de a compărea, de a prezenta oral argumente, de a alege o altă formă de participare la procedură (de exemplu, prin numirea unui reprezentant) sau de a solicita o amânare a şedinţei, iar pentru ca aceste drepturi să fie exercitate efectiv, părţile trebuie notificate despre data şi locaţia şedinţei, cu un preaviz suficient pentru a le permite să ia măsurile necesare (a se vedea Hotărârea din 31 august 2016, pronunţată în Cauza Gankin şi alţii împotriva Rusiei, paragrafele 39 şi 42). 15. Prin urmare, potrivit principiului oralităţii, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, precum şi ceilalţi participanţi la procesul penal fac declaraţii, îşi formulează susţinerile şi apărările în faţa instanţei de judecată în formă orală, în aceeaşi formă fiind ascultaţi martorii, fiind depuse concluziile de către procuror etc. Oralitatea nu trebuie înţeleasă numai ca o modalitate în care se desfăşoară activitatea procesuală (viu grai), ci, prin natura sa, constituie o garanţie a valabilităţii judecăţii deoarece creează posibilitatea participanţilor la procesul penal să formuleze cereri şi să ridice excepţii pe cale orală. 16. În ceea ce priveşte publicitatea şedinţei de judecată, s-a statuat, prin aceeaşi jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că justiţiabilul are, în principiu, dreptul la o şedinţă publică şi că, prin transparenţa pe care o conferă administrării justiţiei, publicitatea contribuie la realizarea scopului art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunţată în Cauza Malhous împotriva Republicii Cehe, paragrafele 55 şi 56). S-a reţinut, totodată, că, deşi organizarea unei şedinţe publice constituie un principiu fundamental consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, această obligaţie nu este absolută, fiind posibilă reglementarea unor excepţii, potrivit celei de-a doua teze a aceluiaşi art. 6 paragraful 1 din Convenţie (a se vedea Hotărârea din 12 mai 2002, pronunţată în Cauza Tommaso împotriva Italiei, paragraful 163), motiv pentru care, pentru a stabili dacă un proces îndeplineşte cerinţa privind publicitatea, trebuie avută în vedere procedura în ansamblul său (a se vedea Hotărârea din 8 decembrie 1983 pronunţată în Cauza Axen împotriva Germaniei, paragraful 28). 17. Prin urmare, publicitatea procedurii reprezintă regula în conformitate cu care judecarea oricărui proces se face la sediul instanţei, în sala de şedinţă, unde au acces nu numai părţile, ci şi orice alte persoane care doresc să urmărească modul de desfăşurare a procedurii judiciare în diferite litigii. 18. Aceste principii sunt reglementate în legislaţia procesual penală naţională, sub forma unor dispoziţii generale referitoare la judecată, la art. 351 şi 352 din Codul de procedură penală, care prevăd oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea şi, respectiv, publicitatea şedinţei de judecată. 19. Astfel, art. 351 din Codul de procedură penală reglementează faptul că judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu, că instanţa este obligată să pună în discuţie cererile procurorului, ale părţilor sau ale celorlalţi subiecţi procesuali şi excepţiile ridicate de aceştia sau din oficiu şi să se pronunţe asupra lor prin încheiere motivată, precum şi faptul că instanţa se pronunţă prin încheiere motivată şi asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecăţii. 20. Cu privire la publicitatea şedinţei de judecată, art. 352 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează caracterul public al şedinţei de judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, arătând că şedinţa desfăşurată în camera de consiliu nu este publică. De asemenea, alin. (3) al aceluiaşi art. 352 prevede că, dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justiţiei, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara şedinţă nepublică pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei, iar, potrivit alin. (4) al art. 352 anterior menţionat, instanţa poate să declare şedinţă nepublică la cererea unui martor, dacă prin audierea sa în şedinţă publică s-ar aduce atingere siguranţei ori demnităţii sau vieţii intime a acestuia sau a membrilor familiei sale, ori la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor, în cazul în care o audiere în public ar pune în pericol confidenţialitatea unor informaţii. 21. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că standardele dreptului la un proces echitabil mai sus analizate, respectiv caracterul contradictoriu, oral şi public al şedinţei de judecată, nu sunt absolute, acestea putând fi restrânse, în mod excepţional, pentru motive justificate, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute prin legea procesual penală, aspect statuat atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului mai sus analizată, cât şi în legislaţia procesual penală în vigoare. De altfel, suprimarea, ca excepţie, a caracterului public al şedinţei de judecată înlătură, per se, caracterul oral al acesteia, dar nu şi caracterul contradictoriu, contradictorialitatea putând fi asigurată, după cum s-a arătat în jurisprudenţa mai sus menţionată, şi prin depunerea de înscrisuri/pe calea procedurii scrise. 22. O astfel de excepţie a fost reglementată de legiuitor prin dispoziţiile art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală, care prevăd că cererea referitoare la dispunerea măsurii protecţiei martorului în cursul judecăţii se soluţionează în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea. 23. Referitor la martorii protejaţi, regimul juridic aplicabil acestora este reglementat prin Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 aprilie 2014, care are drept scop, conform art. 1 din cuprinsul său, asigurarea protecţiei şi asistenţei martorilor a căror viaţă, integritate corporală sau libertate este ameninţată ca urmare a deţinerii de către aceştia a unor informaţii ori date cu privire la săvârşirea unor infracţiuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze organelor judiciare şi care au un rol determinant în descoperirea infractorilor şi în soluţionarea unor cauze. 24. Actul normativ anterior menţionat defineşte, la art. 2 pct. 1, martorul ca fiind persoana care se află în una dintre următoarele situaţii: 1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi, prin declaraţiile sale, furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni; 2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză. Potrivit lit. c) a aceluiaşi art. 2, prin martor protejat se înţelege martorul, membrii familiei sale şi persoanele apropiate acestuia incluse în Programul de protecţie a martorilor, conform prevederilor Legii nr. 682/2002. 25. Aşadar, calitatea de martor protejat se dobândeşte prin includerea unei persoane care îndeplineşte condiţiile mai sus arătate în Programul de protecţie a martorilor, astfel cum acesta este asigurat de către Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor care funcţionează în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru includerea unei persoane în Programul de protecţie a martorilor sunt reglementate la art. 4 din Legea nr. 682/2002. La momentul includerii unei persoane în programul anterior referit, aceasta semnează un protocol de protecţie care cuprinde, conform art. 10 din Legea nr. 682/2002, obligaţiile martorului protejat, obligaţiile Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor, persoanele de legătură desemnate şi condiţiile în care acestea îşi desfăşoară activitatea, dar şi situaţiile în care protecţia şi asistenţa încetează. De asemenea, art. 17 din Legea nr. 682/2002 reglementează, la alin. (1), faptul că programul de protecţie a unui martor încetează în una dintre următoarele situaţii: la cererea martorului protejat, exprimată în formă scrisă şi transmisă către Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor, dacă în cursul procesului penal martorul protejat depune mărturie mincinoasă, dacă martorul protejat comite cu intenţie o infracţiune, dacă sunt probe sau indicii temeinice că, ulterior includerii în Program, martorul protejat a aderat la un grup sau organizaţie criminală, dacă martorul protejat nu respectă obligaţiile asumate prin semnarea Protocolului de protecţie sau dacă a comunicat date false cu privire la orice aspect al situaţiei sale, dacă viaţa, integritatea corporală sau libertatea martorului protejat nu mai este ameninţată, dacă martorul protejat decedează. Alin. (2) al aceluiaşi art. 17 prevede că încetarea programului se dispune de procuror prin ordonanţă sau de către instanţă prin încheiere. 26. Aşadar, din punct de vedere procedural, încetarea calităţii de martor protejat are loc la data emiterii, în acest sens, a ordonanţei procurorului, în cursul urmării penale, sau de la data pronunţării încheierii instanţei de judecată, în faza camerei preliminare sau a judecăţii. Între momentul dobândirii calităţii de martor protejat şi cel al încetării acestei calităţi, persoana inclusă în Programul de protecţie a martorilor are toate drepturile prevăzute prin dispoziţiile Legii nr. 682/2002, dintre care, de esenţa calităţii de martor protejat, este dreptul de a-i fi asigurat anonimatul. În acest sens, dispoziţiile art. 129 alin. (2) din Codul de procedură penală prevăd că audierea martorului protejat se poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fără ca martorul să fie prezent fizic în locul unde se află organul judiciar. În acelaşi sens, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 682/2002 prevede că Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor are obligaţia de a întocmi o schemă de sprijin pentru fiecare martor protejat, care să cuprindă măsuri de protecţie şi asistenţă, precum şi obligaţia de a le implementa; iar alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează măsurile de protecţie ce pot fi prevăzute, singure sau cumulat, în cadrul schemei de sprijin, acestea fiind: protecţia datelor de identitate a martorului protejat; protecţia declaraţiei acestuia; ascultarea martorului protejat de către organele judiciare, sub o altă identitate decât cea reală sau prin modalităţi speciale de distorsionare a imaginii şi vocii; protecţia martorului aflat în stare de reţinere, arestare preventivă sau în executarea unei pedepse privative de libertate, în colaborare cu organele care administrează locurile de deţinere; măsuri sporite de siguranţă la domiciliu, precum şi de protejare a deplasării martorului la şi de la organele judiciare; schimbarea domiciliului; schimbarea identităţii; schimbarea înfăţişării. Totodată, art. 12 alin. (3) din Legea nr. 682/2002 prevede că măsurile de asistenţă ce pot fi prevăzute, după caz, în cadrul schemei de sprijin sunt: reinserţia în alt mediu social; recalificarea profesională; schimbarea sau asigurarea locului de muncă; asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă. 27. Aşadar, la data formulării unei cereri de încetare a calităţii de martor protejat a unei persoane, respectiva persoană beneficiază de drepturile anterior analizate, regim juridic care se menţine de la această dată şi până la soluţionarea definitivă a cererii astfel promovate. Prin urmare, toate aceste drepturi trebuie asigurate martorului protejat până la pronunţarea încheierii de soluţionare a cererii de încetare a calităţii de martor protejat. 28. Pentru aceste motive, procedura de soluţionare a cererii de încetare a calităţii de martor protejat nu poate fi una publică, întrucât aceasta ar afecta regimul de anonimat asigurat persoanei în cauză, la această procedură neputând lua parte autorul cererii, întrucât nevoia de protecţie a persoanei care are calitatea de martor protejat este dată tocmai de raporturile acesteia cu restul participanţilor la procesul penal, o astfel de măsură impunându-se, cu atât mai mult, atunci când autorul cererii de încetare a calităţii de martor protejat este chiar inculpatul. 29. Prin urmare, soluţia legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală - aceea a soluţionării cererii de încetare a calităţii de martor protejat în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea - constituie o excepţie de la principiile contradictorialităţii, oralităţii şi publicităţii şedinţei de judecată, pe deplin justificată de caracterul special al regimului juridic reglementat prin Legea nr. 682/2002; per a contrario, prin prevederea în cuprinsul textului criticat a soluţiei juridice contrare, Legea nr. 682/2002 nu şi-ar mai atinge scopul avut în vedere cu ocazia adoptării sale. 30. De altfel, printr-o astfel de cerere, autorul trebuie să demonstreze existenţa uneia dintre condiţiile de încetare a calităţii de martor protejat mai sus analizate, prevăzute la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 682/2002, care au, de principiu, un caracter obiectiv, instanţa fiind, prin urmare, învestită să verifice aceleaşi condiţii cu un caracter cvasiobiectiv. Or, în aceste condiţii, natura procedurii reglementate prin textul criticat nu impune desfăşurarea acesteia în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi publicitate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. 31. Prin raportare la cele mai sus menţionate, jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocată în susţinerea prezentei excepţii, respectiv deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 35 şi 36, a avut în vedere ipoteze complet diferite, caracterizate prin faptul că soluţiile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară prin încheierile vizate puteau avea ca efect formularea unor acuzaţii în materie penală împotriva inculpaţilor, condiţii în care se impune ca soluţionarea respectivelor cereri să se facă în prezenţa procurorului şi cu citarea părţilor. 32. Pentru toate aceste considerente, Curtea reţine că textul criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al persoanei care formulează, în cursul judecăţii, o cerere de încetare a calităţii de martor protejat. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Laviniu Mangra în Dosarul nr. 3.674/111/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
