Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Fabian Niculae │- magistrat-asistent│
└────────────────────┴────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. f) şi ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Stelian Gheorghe în Dosarul nr. 11.520/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.283D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 15 iunie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi, şi în prezenţa reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Adrian George Ciobanu din Baroul Bucureşti, şi al reprezentantului Direcţiei Generale a Municipiului Bucureşti - Serviciul arme, explozivi şi substanţe periculoase, domnul consilier juridic Dan-Şerban Velicu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 22 iunie 2017, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Decizia nr. 3.710 din 27 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.520/3/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. f) şi ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Stelian Gheorghe într-o cauză având ca obiect anularea actului administrativ prin care s-a dispus anularea autorizării şi retragerea permisului de port armă. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale sunt neconstituţionale, atâta timp cât nu prevăd un termen în care să poată fi formulată o nouă cerere privind reautorizarea, respectiv o procedură de control ulterior din partea autorităţii cu privire la durata acestor interdicţii, cazurile şi situaţiile în care acestea încetează de drept sau la cerere, pentru situaţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. f) şi art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004. De asemenea, autorul excepţiei mai este nemulţumit de faptul că nu a putut lua la cunoştinţă şi dezbate personal în faţa instanţei veridicitatea anumitor informaţii clasificate. 5. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că din reglementarea legală rezultă implicit că o nouă cerere de autorizare poate fi depusă de către persoana interesată la momentul la care aceasta îndeplineşte toate condiţiile legale, astfel că nu se poate reţine lipsa de precizie şi de previzibilitate a normelor legale. Instanţa arată că, din economia prevederilor Legii nr. 295/2004, în ansamblu, reiese că acestea stabilesc aspecte referitoare la categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi muniţii sunt permise pe teritoriul României, fiind precizate în mod concret condiţiile exercitării dreptului de deţinere a armelor, autorizarea folosirii armelor care fac obiectul dreptului de deţinere, efectele aplicării măsurilor de suspendare sau anulare a permisului de armă, precum şi căile de atac ce pot fi utilizate împotriva acestor măsuri. 6. În ceea ce priveşte aplicarea măsurii de anulare a autorizării şi de retragere a permisului de armă, aceasta se face de către organele de poliţie competente, cu respectarea procedurii administrative reglementate de lege, urmând ca măsurile respective să fie supuse controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la sesizarea persoanei care se consideră vătămată în drepturile recunoscute de lege sau într-un interes legitim, aceasta beneficiind de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Astfel, se arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, de vreme ce, pe de o parte, prin criticile formulate se tinde la modificarea şi completarea dispoziţiilor legale criticate, iar pe de altă parte, se enumeră unele dispoziţii constituţionale, fără a rezulta şi motivarea aferentă. De altfel, persoanele care se află sub incidenţa prevederilor criticate au posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. f) şi ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 28 alin. (1) lit. a) şi ale art. 45 alin. (1) lit. b) raportate la art. 14 alin. (1) lit. f), precum şi cele ale art. 59 alin. (1) lit. a) raportate la art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 425 din 10 iunie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins: - Art. 28 alin. (1) lit. a): „(1) Dreptul de deţinere a armelor se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situaţii: a) nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) şi f);“; – Art. 45 alin. (1) lit. b): „(1) Anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situaţii: [...] b) nu mai îndeplineşte vreuna dintre condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) şi f);“; – Art. 14 alin. (1) lit. f): „1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: [...] f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;“; – Art. 59 alin. (1) lit. a): „(1) Dreptul de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situaţii: a) nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (4) lit. a), c) şi d);“; – Art. 57 alin. (4) lit. d): „(4) Autorizaţia de procurare a armelor neletale prevăzute în categoria C din anexă se acordă persoanelor prevăzute la alin. (1), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: [...] d) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;“. 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern prin raportare la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Din formularea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea deduce, în mod rezonabil, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a înţeles să se raporteze şi la prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi la cele ale art. 23 alin. (12) privind stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în condiţiile şi în temeiul legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra unora dintre dispoziţiile legale atacate, prin prisma unor critici relativ similare. 14. Astfel, prin Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016, paragrafele 22-24, şi Decizia nr. 567 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.016 din 19 decembrie 2016, paragraful 17, Curtea a reţinut că Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)“. De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013). 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Decizia nr. 148 din 17 martie 2016 aprecia în acea cauză că dispoziţiile legale criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie, însă această critică a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece textele de lege examinate nu operează în sensul prestabilirii unei vinovăţii, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Măsura legală a fost determinată de raţiuni evidente, ce ţin, în primul rând, de opţiunea legiuitorului în materie de politică penală a statului (a se vedea şi Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008). 16. De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit art. 46 alin. (3) şi art. 59 alin. (3) coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, soluţia anulării permisului de armă şi a folosirii armelor letale şi neletale pentru care este necesară autorizarea este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. 17. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) în componenta sa privind claritatea, precizia şi previzibilitatea legii, Curtea a constatat că prevederile legale criticate sunt îndeajuns de clare, noţiunea de pericol/pericol social neputând fi reglementată cu o precizie absolută, măsurile luate de autorităţile administrative fiind supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ. 18. Referitor la cauza de faţă şi la criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine faptul că prevederile legale atacate nu contravin art. 1 alin. (5) în componenta sa privind claritatea, precizia şi previzibilitatea legii. Potrivit art. 46 alin. (3) şi art. 59 alin. (4) din Legea nr. 295/2004, măsura suspendării sau anulării dreptului de port şi folosire a armelor letale este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Cererea trebuie soluţionată în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), respectiv 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen. Potrivit art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. 19. Curtea reţine că cele de mai sus sunt valabile şi în privinţa prevederilor art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. 20. De asemenea, datorită conţinutului art. 46 alin. (3) şi art. 59 alin. (4) din Legea nr. 295/2004 Curtea constată că prevederile art. 52 alin. (1) din Constituţie privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu sunt încălcate. 21. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin imposibilitatea luării la cunoştinţă în mod nemijlocit de către autorul excepţiei a unor informaţii clasificate, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Curtea reţine că autorul este nemulţumit de faptul că nu a putut lua la cunoştinţă şi dezbate personal în faţa instanţei veridicitatea anumitor informaţii clasificate. Curtea constată, însă, că prevederile legale criticate sunt norme de drept substanţial care nu au legătură cu cadrul procesual în care măsurile luate de autorităţi pot fi contestate, şi că, în consecinţă, prevederile art. 11 coroborate cu cele ale art. 21 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă. 22. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (1) din Constituţie privind libertatea şi siguranţa persoanei, instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa că, din examinarea sistematică a prevederilor Constituţiei, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de a obţine permis de armă nu este un drept constituţional. Astfel, suspendarea permisului de portarmă nu poate duce, în mod mediat, la încălcarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică al persoanei, indiferent de calitatea sa specială, aşa cum nici această calitate nu poate impune exercitarea dreptului în afara condiţiilor prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008 şi Decizia nr. 791 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 8 februarie 2016). 23. Aceeaşi concluzie poate fi trasă, mutatis mutandis, şi în cazul de faţă, anularea permisului de port armă neputând duce, în mod mediat, la încălcarea libertăţii şi a siguranţei persoanei. 24. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece textele de lege examinate nu operează în sensul prestabilirii unei vinovăţii, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. În aceste condiţii, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la pretinsa încălcare a art. 23 alin. (12) privind stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în condiţiile şi în temeiul Constituţiei, întrucât nu este vorba de vreo lege penală. 25. Având în vedere că instanţa de contencios constituţional nu a reţinut încălcarea art. 11 din Constituţie prin raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi nici a prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (1), (11) şi (12) şi ale art. 52 alin. (1), Curtea constată că prevederile art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu sunt incidente în prezenta cauză. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stelian Gheorghe în Dosarul nr. 11.520/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 28 alin. (1) lit. a) şi ale art. 45 alin. (1) lit. b) raportate la art. 14 alin. (1) lit. f), precum şi cele ale art. 59 alin. (1) lit. a) raportate la art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
