Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) teza a doua („data luării la cunoştinţă“) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Gheorghe Loghin în Dosarul nr. 8.747/2/2016 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.970D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei note scrise în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate formulate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate ţin de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.747/2/2016, Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) teza a doua („data luării la cunoştinţă“) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Loghin într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 11 alin. (2) teza a doua - „data luării la cunoştinţă“ - din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc dreptul unui salariat sancţionat disciplinar printr-un act administrativ individual unilateral să se adreseze instanţei de judecată peste termenul de un an, în situaţia în care celui sancţionat nu îi este comunicată sancţiunea disciplinară în termenul prevăzut de lege. 7. Se arată că emitentul Ordinului nr. 035/25.04.1987, prin care a fost sancţionat disciplinar, deşi nu i l-a comunicat, afirmând că este clasificat secret de stat, nivelul „Secret“, invocă excepţia tardivităţii acţiunii, motivând că a trecut mai mult de un an de la data la care a luat cunoştinţă de act. Consideră că sunt încălcate accesul la informaţie şi dreptul la apărare. Autorul excepţiei afirmă că sancţiunea disciplinară aplicată prin Ordinul nr. 035/25.04.1987 i s-a comunicat după înregistrarea pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a cererii de chemare în judecată, cerere ce formează obiectul cauzei în care s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 8. Astfel, faţă de refuzul de comunicare a actului administrativ individual unilateral celui sancţionat disciplinar, nu se poate aprecia că cel interesat poate să facă o contestaţie în termen de 1 an de la data luării la cunoştinţă, având în vedere că nu cunoaşte motivele de fapt şi de drept ale emiterii şi aplicării sancţiunii şi nici alte elemente care să justifice sau nu o contestaţie. 9. Se menţionează că militarul este subiect al unui raport de muncă, raport juridic care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale, şi, de aceea, elementele principale care vizează cele trei aspecte ale raportului de muncă se referă în mod intrinsec la statutul cadrelor militare, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Nici procedura privind aplicarea sancţiunii disciplinare cadrului militar nu este una transparentă, previzibilă, care să dea dreptul cadrului militar sancţionat să cunoască motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii şi aplicării sancţiunii disciplinare. În acest context se afirmă că potrivit Regulamentului disciplinei militare în vigoare la acea dată, sancţiunile rămase definitive se comunică în scris celor în cauză. 10. Pentru toate aceste motive, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 11 alin. (2) teza a doua - „data luării la cunoştinţă“ - din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în interpretarea dată de pârâte, interpretare potrivit căreia Ordinul nr. 035/25.04.1987 nu poate fi supus analizei instanţei judecătoreşti, întrucât a trecut termenul de un an de la data emiterii lui. 11. În final se apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 1 alin. (4) din Constituţie, prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului, şi art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât personalul vizat nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare şi a aplicării sancţiunii, precum şi prevederilor constituţionale ale art. 24, 31 şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) şi p). 12. Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 11 alin. (2) teza a doua („data luării la cunoştinţă“) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul acesteia critică doar sintagma „data luării la cunoştinţă“ din cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „data luării la cunoştinţă“ cuprinsă în dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.“ 17. Dispoziţiile alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere alin. (2), prevăd că: "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;" 18. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la statul de drept, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 referitor la dreptul la informaţie şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) privind categoriile de legi. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate prevăd că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea prin care se solicită anularea acestuia poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni, prevăzut la alin. (1), este termen de prescripţie, iar termenul de un an, prevăzut la alin. (2), este termen de decădere. Aşadar, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 stabileşte ca dată de referinţă pentru calcularea termenului de decădere de un an data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere. 20. Din înscrisurile aflate la dosar reiese faptul că în anul 1974 autorul excepţiei a fost angajat ca subofiţer în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ, iar în anul 1987 a fost sancţionat disciplinar şi trecut în rezervă, prin Ordinul şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Neamţ nr. 035/25.04.1987. Faţă de această situaţie, în anul 2016 a solicitat comunicarea înscrisurilor care au stat la baza trecerii sale în rezervă. 21. Critica de neconstituţionalitate formulată, aşa cum chiar autorul sesizării susţine în cuprinsul motivării excepţiei, vizează interpretarea şi aplicarea date de pârât, respectiv de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, sintagmei „data luării la cunoştinţă“ din cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. 22. Totodată, Curtea reţine că toate criticile formulate de către autor, prin raportare la prevederile Constituţiei, vizează procedura privind cercetarea şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare unui cadru militar, procedură care însă nu este reglementată de textul de lege criticat, text care fixează termenul de decădere un an de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual. Or, interpretarea şi aplicarea textului de lege criticat, cu respectarea principiului tempus regit actum, la cazul concret al autorului excepţiei, sunt de competenţa instanţei judecătoreşti care soluţionează litigiul, iar nu de competenţa Curţii Constituţionale, nefiind o problemă de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că interpretarea legilor este operaţiunea raţională, indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011, şi Decizia nr. 482 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 4 septembrie 2018). 23. Faţă de cele anterior referite, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „data luării la cunoştinţă“ cuprinsă în art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „data luării la cunoştinţă“ cuprinsă în art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Gheorghe Loghin în Dosarul nr. 8.747/2/2016 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2019. PREŞEDINTE prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
