Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 46 din 31 ianuarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 46 din 31 ianuarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 404 din 30 mai 2017
Comenteaza legea

┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu       │- preşedinte         │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache        │- judecător          │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu       │- judecător          │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea  │- judecător          │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Daniel Marius Morar  │- judecător          │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător          │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu  │- judecător          │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător          │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Varga Attila         │- judecător          │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Andreea Costin       │- magistrat-asistent │
└─────────────────────┴─────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlad-Ciprian Bozeşan în Dosarul nr. 1.186/1/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.010D/2016.
    2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.018D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 205/35/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care face precizări cu privire la aceasta; totodată, apreciază că Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu interzice invocarea direct în faţa Curţii a unor excepţii de neconstituţionalitate, drept pentru care invocă şi excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesii reglementate în România, precum şi a art. 149 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Mai arată că membrii Curţii Constituţionale se pot afla într-un conflict de interese, având în vedere că a formulat o cerere prealabilă de chemare în judecată a Curţii Constituţionale.
    6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate arată că lasă la aprecierea Curţii conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.018D/2016 la Dosarul nr. 1.010D/2016, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.010D/2016, care arată că, potrivit Constituţiei, tratatele internaţionale fac parte din dreptul intern, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa a statuat că orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată. În continuare prezintă aspecte legate de fondul cauzei şi susţine că ar dori să ştie motivele instanţei de judecată pentru care nu este necesară strămutarea cauzei sale.
    8. În continuare, având cuvântul, autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.018D/2016 susţine, în esenţă, că prin nemotivarea hotărârilor pronunţate asupra strămutării se încalcă dreptul la apărare, dreptul la informaţie, precum şi dreptul la o instanţă imparţială. Astfel, arată că nu are cum să aprecieze asupra imparţialităţii instanţei care se pronunţă asupra strămutării, întrucât hotărârea nu este motivată.
    9. Răspunzând la întrebarea Preşedintelui cu privire la cererea de extindere a excepţiei de neconstituţionalitate şi cu privire la alte texte legale, arată că, potrivit art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care există o lege care guvernează un anumit litigiu, atunci aceasta trebuie aplicată, în cauza de faţă fiind vorba despre Legea contenciosului administrativ. Astfel, dacă cererea de strămutare se judecă potrivit Codului de procedură civilă, hotărârea pronunţată ar trebui motivată potrivit Legii contenciosului administrativ.
    10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.010D/2016, având cuvântul, face o completare la cele susţinute şi arată că strămutarea nu este o chestiune pur administrativă, ci produce efecte chiar asupra soluţionării pe fond a cauzelor a căror strămutare se doreşte. Prin urmare, apreciază că prin nemotivarea hotărârii pronunţate asupra strămutării se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu are posibilitatea să conteste sau să ia la cunoştinţă de motivele pentru care cauza a fost sau nu strămutată.
    11. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de extindere a excepţiei de neconstituţionalitate, iar pe fondul cauzei pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    12. Prin Sentinţa civilă nr. 40/F_cc din 23 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.186/1/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlad-Ciprian Bozeşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare.
    13. Prin Încheierea din 25 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 205/35/2016, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alexandru Maghiar într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea de strămutare.
    14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că nu pot exista hotărâri judecătoreşti care să nu fie motivate, iar în privinţa caracterului definitiv al hotărârii se apreciază că trebuie să fie asigurată o cale de atac atunci când au fost încălcate drepturile justiţiabililor. Totodată, se apreciază că prevederile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât autorităţile şi instituţiile publice au, potrivit art. 31 din Constituţie, obligaţia de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Se mai apreciază că lipsa motivării unei hotărâri este contrară noţiunii de imparţialitate, deoarece justiţiabilul nu are cum aprecia obiectivitatea hotărârii unei instanţe şi legitimitatea demersului său.
    15. În ceea ce priveşte plata taxei judiciare de timbru, se apreciază că aceasta reprezintă o încălcare a art. 21 din Constituţie. În acest sens, arată că acţiunile în justiţie pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti fără scop patrimonial personal sunt de interes public, iar condiţionarea îndeplinirii actului de justiţie de plata taxei judiciare de timbru reprezintă, practic, o îngrădire a accesului liber la justiţie.
    16. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 92 din 11 septembrie 1996, prin care instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, similare din punctul de vedere al conţinutului cu dispoziţiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, apreciind că soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    17. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile art. 144 alin. (2) şi art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi art. 31 şi nu îngrădesc accesul liber la justiţie garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    19. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează deciziile prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra soluţiei legislative cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865 referitoare la hotărârea pronunţată asupra strămutării (spre exemplu Decizia nr. 79 din 8 februarie 2007 sau Decizia nr. 65 din 11 februarie 2014), arătând că soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. Totodată, menţionează că împotriva hotărârii pronunţate asupra strămutării poate fi exercitată contestaţia în anulare, pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sau, după caz, revizuirea în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă.
    20. Referitor la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, apreciază că sunt constituţionale, menţionând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la taxele judiciare de timbru (spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012 sau Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015).
    21. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât prin conţinutul reglementării lor nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Hotărârea pronunţată asupra strămutării este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile. Caracterul definitiv al hotărârii înseamnă că aceasta este susceptibilă de a fi atacată prin căile extraordinare de retractare. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 31 din Constituţie nu sunt aplicabile cererii de strămutare.
    22. Referitor la art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, arată că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului.
    23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    24. Cu privire la modul în care instanţa judecătorească, în Dosarul nr. 1.010D/2016, a ales să sesizeze instanţa constituţională, Curtea observă că, în cauza de faţă, instanţa a procedat la „sesizarea Curţii Constituţionale“ prin considerentele deciziei civile, şi nu prin dispozitivul acesteia, dar, având în vedere că în considerentele acesteia se menţionează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi se ataşează înscrisul prin care a fost formulată excepţia, se constată că, în mod implicit, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională. Această interpretare se impune pentru a nu se ajunge la sancţionarea părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate prin refuzul Curţii de a controla norma legală criticată pentru motive care nu îi sunt imputabile.
    25. În situaţii similare, Curtea Constituţională a avut aceeaşi abordare. Astfel, în Decizia nr. 226 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 3 iunie 2014, paragraful 9, cu privire la modul în care instanţa judecătoreasă a ales să sesizeze instanţa constituţională, Curtea a observat că instanţa a procedat la „sesizarea Curţii Constituţionale“ prin considerentele deciziei civile, şi nu prin dispozitivul acesteia. Or, dispozitivul este partea cea mai importantă, esenţială, a unei hotărâri judecătoreşti, întrucât el este susceptibil a fi pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac. Prin dispozitiv sunt soluţionate toate cererile părţilor, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale. Întrucât excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul a solicitat instanţei judecătoreşti sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate, instanţa, exercitându-şi competenţa prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepţiei în cadrul considerentelor hotărârii şi să dispună sesizarea Curţii, prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri. Într-adevăr, în speţă, instanţa de judecată în mod eronat a sesizat Curtea Constituţională prin considerente şi nu prin dispozitivul deciziei civile. O atare eroare nu a fost considerată ca fiind opozabilă Curţii Constituţionale, pentru că, în caz contrar, aceasta s-ar fi răsfrânt asupra autorilor excepţiei de neconstituţionalitate în mod negativ. În consecinţă, Curtea s-a considerat legal sesizată (în acest sens, a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005).
    26. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, şi ale art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, texte de lege care au următorul cuprins:
    - Art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.“;
    – Art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: „Pentru formularea contestaţiei în anulare se datorează taxa de 100 lei.“.

    28. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
    29. Se mai invocă prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Se menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 28 aprilie 2005, pronunţată în Cauza Albina împotriva României, paragrafele 36-37. Mai este invocată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012.
    30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că strămutarea este un incident procedural cu privire la instanţa sesizată, care urmăreşte asigurarea unor condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii de judecată, înlăturând orice suspiciune legată de nepărtinire şi obiectivitate în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii. Ca atare, pronunţarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât, în vederea împiedicării tergiversării soluţionării aspectelor ce privesc drepturile şi obligaţiile ce rezultă din raporturile juridice deduse judecăţii, legiuitorul a instituit o procedură simplificată de judecată, ce implică judecarea cererii de strămutare în camera de consiliu, cu citarea părţilor, dând expresie în acest fel principiului contradictorialităţii şi al respectării dreptului la apărare [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 617 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, paragraful 14, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 40 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare (….)“].
    31. Referitor la critica privind faptul că hotărârea pronunţată asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă, Curtea reţine că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili mijloacele prin care se asigură o bună administrare a justiţiei, prin instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile în exercitarea drepturilor procesuale, în vederea asigurării judecării procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil. De asemenea, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, dar aceasta nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor (în acest sens, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.
    32. Astfel, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit căreia hotărârea de strămutare a pricinii este definitivă, în considerarea faptului că prin aceasta instanţa nu se pronunţă asupra fondului, iar exercitarea unor căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor, antrenând, totodată, cheltuieli materiale suplimentare pentru justiţiabili.
    33. De altfel, Curtea observă că hotărârea pronunţată asupra strămutării este susceptibilă de a fi atacată prin căile extraordinare de retractare, respectiv poate fi formulată contestaţia în anulare, pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) ori, după caz, revizuirea, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă, fiind astfel constituite garanţii suplimentare pentru realizarea accesului la justiţie.
    34. În continuare Curtea reţine, referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994). Or, pronunţarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât soluţia legislativă diferită referitoare la motivarea hotărârii asupra strămutării nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    35. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) privind dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, Curtea reţine că dreptul constituţional la informaţie nu se referă la necesitatea motivării hotărârilor judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 65 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 29 aprilie 2014).
    36. Referitor la invocarea dispoziţiilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză, având în vedere că aceste dispoziţii convenţionale se referă la apărarea unor drepturi cu caracter civil prevăzute de Convenţie, nefiind aplicabile procedurii de judecare a cererii de strămutare a cauzei, iar art. 13 consacră dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Sintagma „recurs efectiv“ din denumirea art. 13 nu are semnificaţia unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, ci se referă la dreptul persoanei de a recurge, prin cerere, la o instanţă judecătorească, în vederea soluţionării cauzei sale.
    37. Cu privire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că în hotărârea menţionată a fost constatată încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţie întrucât instanţa română de recurs nu a răspuns suficient argumentelor părţii prin hotărârea judecătorească pronunţată în calea de atac prin care s-a soluţionat fondul litigiului, respectiv o acţiune în despăgubire.
    38. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că raportarea acestor prevederi cuprinse într-un act având aceeaşi forţă juridică ca şi tratatele constitutive ale Uniunii Europene trebuie să se facă la dispoziţiile art. 148 din Constituţie, iar nu la cele cuprinse în art. 20 din Legea fundamentală, care se referă la tratatele internaţionale privind drepturile omului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 206 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 17 aprilie 2012). Plecând de la această premisă, Curtea reţine că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, spre exemplu Hotărârea din 22 decembrie 2010, pronunţată în cauza C-279/09 - DEB Deutsche Energiehandels und Beratungsgesellschaft mbH împotriva Bundesrepublik Deutschland, paragraful 35, s-a statuat că, potrivit art. 52 alin. (3) din Cartă, în măsura în care aceasta conţine drepturi ce corespund celor garantate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de această convenţie. Potrivit explicaţiei aferente acestei dispoziţii, înţelesul şi întinderea drepturilor garantate sunt stabilite nu numai prin textul Convenţiei, ci şi, în special, prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Art. 52 alin. (3) teza a doua din Cartă prevede că prima teză a aceluiaşi alineat nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă. Aşadar, în ceea ce priveşte conţinutul dreptului la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil prevăzut de art. 47 din Cartă, Curtea de la Luxemburg a reţinut prin Hotărârea din 26 februarie 2013, pronunţată în cauza C-311/11 - Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal, paragraful 50, că acesta corespunde conţinutului pe care jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului îl recunoaşte drepturilor garantate de art. 6 paragrafele 1 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea hotărârile Curţii Europene a Dreptului Omului din 14 iunie 2001, 1 martie 2006 şi 24 aprilie 2012, pronunţate în cauzele Medenica împotriva Elveţiei, paragrafele 56-59, Sejdovic împotriva Italiei, paragrafele 84, 86 şi 98, şi Haralampiev împotriva Bulgariei, paragrafele 32 şi 33).
    39. De altfel, Curtea reţine că acestea, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în măsura în care asigură, garantează şi dezvoltă prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2011). În consecinţă, cu privire la speţa de faţă, şi având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi faptul că, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţie, standardul naţional de protecţie în materia strămutării este superior celui oferit de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea, cu referire la art. 47 din Cartă, reţine că nu are niciun motiv să se îndepărteze de la cele constatate în paragrafele 30-32.
    40. În fine, Curtea reţine că prin Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, invocată ca argument în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor din Codul de procedură civilă din 1865 potrivit cărora judecătoriile judecau în primă şi ultimă instanţă procesele şi cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv. Astfel, referitor la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate asupra fondului cauzei, Curtea a sancţionat faptul că a fost eliminată orice cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate asupra fondului de către judecătorii, în cauze al căror obiect îl constituie obligarea la plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv, ceea ce echivalează cu imposibilitatea examinării cauzei de către o instanţă de control judiciar, la un grad superior de jurisdicţie, sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei hotărârii pronunţate de prima instanţă.
    41. În continuare, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că acestea impun reclamantului obligaţia de a achita o taxă de timbru în cuantum fix pentru acţiunile care privesc contestaţia în anulare. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 faţă de art. 21 din Constituţie, Curtea a reţinut că în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză; în acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 28 aprilie 2016).
    42. Aşadar, având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
    43. Cu privire la extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate şi la alte dispoziţii legale, realizată prin notele de şedinţă, comunicate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 1.018D/2016, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, fiind legal sesizată de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. În aceste condiţii, Curtea constată că extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate direct în faţa instanţei de control constituţional nu poate fi reţinută.
    44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vlad-Ciprian Bozeşan în Dosarul nr. 1.186/1/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 205/35/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport de criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 46 din 31 ianuarie 2017

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016