Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorica Luca, Ionuţ Bogdan Luca, Traian Mester şi Lavinia Eugenia Mester în Dosarul nr. 1.949/271/2018* al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.848D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.949/271/2018*, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Viorica Luca, Ionuţ Bogdan Luca, Traian Mester şi Lavinia Eugenia Mester cu prilejul soluţionării unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de Tribunalul Bihor într-un litigiu având ca obiect o plângere formulată împotriva unei încheieri de carte funciară. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că, potrivit dispoziţiilor art. 458 din Codul de procedură civilă, apreciate ca fiind neconstituţionale, căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane, reglementare care, în opinia autorilor, „induce echivocaţia şi confuzia nenominării adecvate“ a subiecţilor căilor de atac şi a persoanelor care pot exercita aceste mijloace procesuale. Menţionează, totodată, că una dintre trăsăturile ideale ale legilor este şi specificitatea, iar dacă aceasta lipseşte, legea este considerată proastă. Se arată că în această etapă procesuală, ulterioară pronunţării hotărârii, prin „parte“ nu se înţelege, precum la judecata în primă instanţă, subiectul din raportul juridic substanţial, raport pe care s-a „mulat“ cel procesual, ci persoana vizată prin hotărârea care constituie obiectul căii de atac, persoana căreia i s-a dat câştig de cauză ori care a fost condamnată. În cadrul sistemului legal se face o distincţie necesară între sistemul legal ca un sistem de norme şi sistemul legal ca un sistem de proceduri. Perspectiva participantului revine celui care, în cadrul unui sistem legal, participă la o argumentare, la o dezbatere privind ceea ce acest sistem dispune, interzice, permite şi împuterniceşte, iar în centrul perspectivei participantului se află judecătorul. Dacă alţi participanţi (jurişti, avocaţi sau persoane interesate) aduc argumente pro sau contra anumitor conţinuturi ale sistemului, atunci ei se raportează la cum ar fi trebuit să decidă un judecător, presupunând că acesta dorea să decidă corect. 6. Tribunalul Bihor - Secţia I civilă apreciază că limitarea subiecţilor care pot declara cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti la părţile aflate în proces nu reprezintă o încălcare a dreptului constituţional de acces liber la justiţie. Sub acest aspect, instanţa are în vedere, pe de o parte, faptul că judecata în căile de atac nu se poate desfăşura decât în limitele cadrului procesual stabilit în faţa primei instanţe şi, în mod similar, în căile extraordinare de atac nu pot participa decât cei care au fost parte în litigiul iniţial. Este adevărat că legea prevede şi excepţii de la regula stipulată în art. 458 din Codul de procedură civilă, recunoscând dreptul de a formula cale de atac şi în favoarea unor persoane care nu au participat la judecata în fond, cum sunt dobânditorii cu titlu particular, creditorii chirografari (art. 1.560 din Codul civil) sau procurorul, în cazurile prevăzute de art. 92 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum şi în materia procedurii necontencioase judiciare [art. 534 alin. (4) din Codul de procedură civilă], dar aceasta nu înseamnă o veritabilă schimbare a cadrului procesual. Pe de altă parte, deşi hotărârea judecătorească este opozabilă erga omnes, prin intermediul acesteia se pot stabili drepturi şi obligaţii doar în favoarea/sarcina părţilor din acel proces sau a succesorilor acestora, nu şi terţilor. În aceste condiţii, terţii nu ar putea justifica niciun interes în promovarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un litigiu în care nu au avut calitatea de parte. 7. Învederează că în practica judiciară se pot ivi însă situaţii în care, deşi o hotărâre judecătorească nu ar putea să producă efecte faţă de terţi, aceştia trebuie totuşi să suporte consecinţele unei asemenea hotărâri, deşi nu au participat în proces şi, ca urmare, nu au avut posibilitatea de a se apăra în cadrul dosarului în care a fost pronunţată acea hotărâre. O asemenea situaţie reprezintă hotărârea pronunţată într-un litigiu având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară care, deşi este o procedură necontencioasă, poate fi contradictorie, caz în care citarea persoanelor împotriva cărora urmează să se înscrie un drept în cartea funciară este obligatorie. În acest sens sunt considerentele Deciziei nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, pentru examinarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că persoanele susceptibile să aibă calitate procesuală sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, respectiv persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 458 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.“ 12. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 2 alin. (2) privind suveranitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 30 alin. (1) şi (2) privind libertatea de exprimare, art. 31 alin. (4) privind dreptul la informaţie, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 129 privind folosirea căilor de atac şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. 13. Referitor la situaţia de fapt din speţă, Curtea reţine, în esenţă, că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au formulat contestaţie în anulare împotriva unei decizii civile pronunţate în anul 2018 de către Tribunalul Bihor, în cadrul unui litigiu având ca obiect o plângere împotriva unei încheieri de carte funciară, fiind nemulţumiţi de faptul că nu au fost citaţi, deşi sunt persoane interesate. Sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 din Codul de procedură civilă a fost determinată de invocarea, prin întâmpinarea depusă la dosar, a excepţiei lipsei calităţii procesuale a contestatorilor, dat fiind faptul că aceştia nu au avut calitate de parte în faţa instanţei de fond. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, prin prisma conţinutului normativ al reglementării criticate, Curtea reţine că, având în vedere obligativitatea şi relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti, art. 458 din Codul de procedură civilă statuează posibilitatea atacării acesteia numai pentru părţile aflate în proces (regula). Aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate (a se vedea Gabriel Boroi; colectiv, Codul de procedură civilă comentat, 2016, Editura Hamangiu), în categoria părţilor sunt incluşi reclamantul, pârâtul şi intervenientul voluntar sau forţat. În ceea ce priveşte intervenientul accesoriu, se va ţine seama de faptul că exercitarea căii de atac de către acesta este subordonată declanşării controlului judiciar de către partea a cărei apărare a sprijinit-o, în caz contrar calea de atac promovată doar de intervenientul accesoriu fiind neavenită, astfel cum prevede art. 67 alin. (4) din Codul de procedură civilă. De asemenea, în baza art. 80 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, reprezentarea putând fi legală, convenţională sau judiciară. Având în vedere art. 435 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este opozabilă şi succesorilor părţilor, şi în aplicarea dispoziţiilor art. 38 şi 39 din Codul de procedură civilă, rezultă că şi avânzilor-cauză le este deschis exerciţiul căii de atac: succesori universali, cu titlu universal, cu titlu particular, dacă decesul părţii sau transmiterea dreptului ce a făcut obiectul judecăţii (transmitere ce a operat prin acte între vii sau pentru cauză de moarte) a avut loc în intervalul dintre pronunţarea hotărârii şi împlinirea termenului pentru declararea căii de atac. Pe de altă parte, şi creditorii chirografari, în calitate de avânzi-cauză, pot exercita apelul ori recursul pe calea acţiunii oblice, subrogatorii, în numele debitorului lor, cu excepţia cauzelor cu caracter strict personal; de asemenea, şi creditorul ipotecar ar putea să exercite apelul într-un litigiu privitor la imobilul sau bunul mobil care face obiectul garanţiei sale, prevalându-se de aceleaşi dispoziţii care reglementează acţiunea oblică. 15. Referitor la „alte organe sau persoane“ cărora le este deschis exerciţiul căilor de atac, art. 458 teza finală din Codul de procedură civilă prevede că dreptul de a uza de exerciţiul căilor de atac poate aparţine şi altor organe sau persoane, potrivit legii (excepţia). Prin urmare, calea de atac, în condiţiile legii, poate fi exercitată şi de alte organe sau persoane, care nu au avut calitatea de parte în proces, însă, fiind o abatere de la regulă, ea trebuie prevăzută expres. Astfel, deşi procurorul nu este parte în procesul civil, întrucât rămâne străin de raportul de drept substanţial soluţionat prin hotărârea judecătorească, el poate să exercite căile de atac, în condiţiile art. 92 alin. (4) din Codul de procedură civilă, chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată în condiţiile legii. De asemenea, art. 37 din Codul de procedură civilă recunoaşte, în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, legitimare procesuală şi altor persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi care, fără a justifica un interes personal, pot introduce cereri sau formula apărări, acţionând pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general. În materie necontencioasă, apelul poate fi formulat de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii, potrivit art. 534 alin. (4) din Codul de procedură civilă. 16. Referitor la cerinţa existenţei interesului procesual, Curtea reţine că, întrucât căile de atac sunt forme de manifestare a acţiunii civile, art. 458 din Codul de procedură civilă indică în mod expres cerinţa justificării interesului în promovarea căii de atac, interes procesual care, în principiu, trebuie să întrunească însuşirile descrise la art. 33 din Codul de procedură civilă, şi anume interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel încât neîndeplinirea condiţiei interesului procesual va conduce la aplicarea sancţiunii respingerii căii de atac ca lipsită de interes, astfel cum prevede art. 40 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Însă, în ipoteza unei căi de atac exercitate de una dintre entităţile prevăzute de art. 37 din Codul de procedură civilă, interesul procesual derogă de la condiţia legală de a fi unul personal, astfel cum stabileşte, între altele, art. 33 din Codul de procedură civilă, derogare ce rezultă chiar din topografia textelor, din conţinutul normei de la art. 37 şi din denumirea ei marginală, şi anume Legitimarea procesuală a altor persoane. 17. Aşadar, Curtea apreciază că limitarea subiecţilor care pot declara calea de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti la părţile aflate în proces nu reprezintă o încălcare a dreptului constituţional privind accesul liber la justiţie, întrucât judecata în căile de atac nu se poate desfăşura decât în limitele cadrului procesual stabilit în faţa primei instanţe şi, în mod similar, în căile extraordinare de atac nu pot participa decât cei care au fost parte în litigiul iniţial. Chiar dacă legea prevede şi excepţii de la regula stipulată în art. 458 din Codul de procedură civilă, recunoscând dreptul de a formula cale de atac şi în favoarea unor persoane care nu au participat la judecata în fond, cum sunt dobânditorii cu titlu particular, creditorii chirografari (art. 1.560 din Codul civil) sau procurorul, în cazurile prevăzute de art. 92 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum şi în materia procedurii necontencioase judiciare [art. 534 alin. (4) din Codul de procedură civilă], aceasta nu determină o veritabilă schimbare a cadrului procesual. 18. Distinct de cele mai sus menţionate, Curtea Constituţională constată că prin Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, instanţa supremă, deliberând asupra recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în plângerile de carte funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, a reţinut că în cauzele ce au ca obiect plângeri privind cartea funciară procedura aplicabilă nu este una contencioasă. S-a învederat, de asemenea, că în cauzele care au ca obiect plângeri formulate împotriva încheierilor de carte funciară instanţa trebuie să stabilească doar legalitatea şi temeinicia încheierii date în cauză, singurele persoane susceptibile să aibă calitate fiind cele prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, respectiv persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară. 19. În fine, Curtea Constituţională reţine că, aşa cum a subliniat Tribunalul Bihor - Secţia I civilă în actul de sesizare, în practica judiciară se pot ivi situaţii în care, deşi o hotărâre judecătorească nu ar putea să producă efecte faţă de terţi, aceştia trebuie totuşi să suporte consecinţele unei asemenea hotărâri, deşi nu au participat în proces şi, prin urmare, nu au avut posibilitatea de a se apăra în cadrul dosarului în care a fost pronunţată acea hotărâre. O asemenea situaţie o reprezintă hotărârea pronunţată într-un litigiu având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, care, deşi este o procedură necontencioasă, poate fi contradictorie, caz în care citarea persoanelor împotriva cărora urmează să se înscrie un drept în cartea funciară este obligatorie. Or, din această perspectivă, Curtea apreciază că o atare problemă ţine de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti, competente să soluţioneze litigiul, şi nu implică aspecte de neconstituţionalitate intrinsecă a reglementării criticate din Codul de procedură civilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorica Luca, Ionuţ Bogdan Luca, Traian Mester şi Lavinia Eugenia Mester în Dosarul nr. 1.949/271/2018* al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 458 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
