Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 46 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi ale art. 75 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale pct. 3 din anexa nr. 1 la aceasta

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 46 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi ale art. 75 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale pct. 3 din anexa nr. 1 la aceasta

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 378 din 29 aprilie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi ale art. 75 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale pct. 3 din anexa nr. 1 la aceasta, excepţie ridicată de Asociaţia Firmelor de Proiectare în Silvicultură din Piteşti în Dosarul nr. 380/46/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.705D/2019.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 martie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată. Pronunţarea asupra cauzei a fost amânată succesiv, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, din cauza imposibilităţii constituirii legale a completului de judecată sau, după caz, având în vedere lipsa asigurării cvorumului de şedinţă, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv al art. 57 şi al art. 58 alin. (1) din aceeaşi lege sau al art. 51 alin. (1) teza întâi din aceasta, pentru datele de 9 şi 24 aprilie 2024, 28 mai 2024, 3 iunie 2024, 9 iulie 2024, 17 septembrie 2024, 15 octombrie 2024, 7 noiembrie 2024, 17 decembrie 2024, 4 februarie 2025 şi pentru data de 18 februarie 2025, când Curtea a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 7 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 380/46/2019, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) şi ale art. 75 alin. (2) din Codul silvic şi ale pct. 3 din anexa nr. 1 la acesta. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia Firmelor de Proiectare în Silvicultură din Piteşti într-o cauză prin care autoarea excepţiei a solicitat obligarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva la organizarea de licitaţii publice pentru lucrările de întocmire a amenajamentelor silvice pentru fondul forestier proprietate publică a statului.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, mai întâi, că dispoziţiile de lege criticate instituie un drept de monopol în favoarea Institutului Naţional de CercetareDezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“ (INCDS „Marin Drăcea“) cu privire la realizarea lucrărilor de amenajamente silvice asupra fondului forestier proprietate publică a statului. Normele legale atacate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, deoarece activitatea de amenajare a pădurilor a fost redefinită (la pct. 3 din anexa nr. 1 la Legea nr. 46/2008), fiind inclusă în mod artificial în sfera activităţilor de dezvoltare tehnologică, soluţie legislativă inexistentă în trecut.
    5. Se mai arată că folosirea noţiunii de „institut de specialitate“ intră în contradicţie cu sensul atribuit acesteia în lucrările de specialitate în materie, deoarece, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul institut are semnificaţia de instituţie în care se fac cercetări ştiinţifice de specialitate; or, specialiştii în silvicultură nu au considerat niciodată lucrarea de amenajare a pădurilor ca fiind o lucrare ştiinţifică, atribut expres al unui institut. Analiza comparativă a textelor din manualele de specialitate conduce la o singură concluzie, şi anume aceea că amenajarea pădurilor, precum şi practica în materia amenajărilor nu reprezintă activităţi de dezvoltare tehnologică.
    6. Normele criticate sunt considerate contrare dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituţie, în măsura în care nu sunt corelate cu dispoziţii similare din legislaţia conexă - respectiv Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice şi Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, acte normative care nu includ silvicultura printre domeniile de activitate relevantă pentru a constitui excepţii de la modalitatea stabilită prin aceste reglementări pentru atribuirea contractelor finanţate din bugetul instituţiilor publice.
    7. Totodată, autoarea excepţiei apreciază că sunt încălcate accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă, statuate de art. 45 din Constituţie, deoarece prin definirea greşită a amenajamentului silvic şi includerea sa în sfera activităţilor de dezvoltare tehnologică s-a instituit un monopol asupra întocmirii lucrărilor de amenajamente silvice. Astfel, din cele 51 de unităţi specializate atestate pentru elaborarea de amenajamente silvice, doar INCDS „Marin Drăcea“ beneficiază de prevederile legale supuse controlului pentru a elabora amenajamentele silvice pentru toate suprafeţele de pădure proprietate publică. Îngrădirea accesului liber la o activitate economică a celor 51 de entităţi este contrară şi art. 53 din Constituţie.
    8. Textele de lege criticate contravin şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, norme care obligă statul să asigure protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În acest sens este invocată Legea nr. 99/2016, care stabileşte principiile de bază ale atribuirii contractelor sectoriale (nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea şi asumarea răspunderii), excepţiile fiind permise doar cu privire la activităţile relevante (energie, gaze şi energie termică etc.), silvicultura nefiind inclusă printre acestea.
    9. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 45, art. 53 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Din interpretarea sistematică a acestora rezultă clar opţiunea legiuitorului ca amenajamentele silvice, calificate prin lege ca fiind activitate de dezvoltare tehnologică, să se realizeze în mod exclusiv de către INCDS „Marin Drăcea“. Or, în virtutea art. 45 şi 135 din Constituţie, a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale (deciziile nr. 15 din 22 ianuarie 2004, nr. 119 din 16 februarie 2006, nr. 498 din 10 mai 2012), rolul statului este limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic necesar pentru derularea activităţii economice, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limita asigurării respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, dar care să nu afecteze substanţa drepturilor.
    10. Se menţionează, în motivarea opiniei exprimate, prevederile art. 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 106 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi ale art. 2 lit. b) din Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparenţa relaţiilor financiare dintre statele membre şi întreprinderile publice, precum şi transparenţa relaţiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi - texte ce nu exclud alocarea unor servicii direct anumitor întreprinderi publice, în anumite condiţii. De asemenea, este indicată jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia asigurării condiţiilor concurenţiale (a se vedea Hotărârea din 18 noiembrie 1999, pronunţată în Cauza Teckal, C-107/98, punctul 50, Hotărârea din 11 ianuarie 2005, pronunţată în Cauza Stadt Halle şi RPL Lochau, C-26/03, punctul 49, Hotărârea din 13 ianuarie 2005, pronunţată în Cauza Comisia/Spania, C-84/03, punctul 38, Hotărârea din 10 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Comisia/Austria, C29/04, punctul 34, şi Hotărârea din 11 mai 2006, pronunţată în Cauza Carbotermo şi Consorzio Alisei, C-340/04, punctul 33), prin care sunt stabilite două condiţii necesar a fi îndeplinite pentru derogarea de la condiţiile concurenţiale: 1) autoritatea publică cocontractantă să exercite asupra entităţii distincte în cauză un control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii şi 2) această entitate trebuie să desfăşoare partea cea mai importantă a activităţii sale cu colectivitatea sau colectivităţile publice care o deţin.
    11. Cu privire la statutul şi atribuţiile INCDS „Marin Drăcea“ se arată că acestea sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 318/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“, ca institut naţional de cercetare dezvoltare, prin reorganizarea Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice - ICAS Bucureşti, că reprezintă, potrivit art. 1 din această hotărâre, o întreprindere publică ce execută un serviciu de interes public în domeniul silviculturii, însă se află în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, în timp ce Ministerul Apelor şi Pădurilor este autoritatea publică ce exercită atribuţii în domeniul silviculturii, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 20/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor şi Pădurilor. Întrucât acest din urmă minister (de resort) nu exercită un control analog asupra INCDS „Marin Drăcea“, instanţa de trimitere consideră că nu sunt întrunite condiţiile impuse de jurisprudenţa în materie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, mai sus enunţate, pentru a fi permisă o derogare de la regulile concurenţiale.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    14. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de control constituţional a solicitat INCDS „Marin Drăcea“ precizări cu privire la activităţile desfăşurate în vederea îndeplinirii atribuţiei de dezvoltare tehnologică în domeniul silviculturii, la capacitatea (tehnologică, materială etc.) de care institutul dispune pentru realizarea acestor activităţi de dezvoltare tehnologică, precum şi cu privire la activităţile ce urmăresc paza şi administrarea fondului forestier proprietate publică a statului, răspunsul primit în data de 29 ianuarie 2024 fiind ataşat la dosar.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile aflate la dosarul cauzei, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 21 alin. (6) şi ale art. 75 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale pct. 3 din anexa nr. 1 la aceasta, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. 21 alin. (6): „(6) Amenajamentele silvice pentru fondul forestier proprietate publică a statului se elaborează de institute de specialitate atestate şi se suportă de administratorul fondului forestier proprietate publică a statului.“;
    – Art. 75 alin. (2): „(2) Activitatea de dezvoltare tehnologică pentru fondul forestier proprietate publică a statului se realizează prin Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea». Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva acordă direct realizarea de servicii pentru activitatea de dezvoltare tehnologică Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice.“;
    – Pct. 3 din anexa nr. 1 - Definiţii: „3. Amenajarea pădurilor - ansamblul de preocupări şi măsuri menite să asigure aducerea şi păstrarea pădurilor în stare corespunzătoare din punctul de vedere al funcţiilor ecologice, economice şi sociale pe care acestea le îndeplinesc şi este activitate de dezvoltare tehnologică.“

    17. Codul silvic aprobat prin Legea nr. 46/2008 nu mai este în prezent în vigoare, acesta fiind abrogat expres şi înlocuit de noul Cod silvic aprobat prin Legea nr. 331/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 9 ianuarie 2025, act normativ care nu preia soluţia normativă de principiu criticată în prezenta cauză. Cu toate acestea, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile legale criticate în redactarea care, chiar după abrogare, a continuat să producă efecte juridice în cauza în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată.
    18. Prevederile constituţionale indicate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) cu referire la principiul legalităţii în componenta privind calitatea legii, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) cu referire la principiile economiei de piaţă şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
    19. Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine, cu referire la circumstanţele litigiului în care s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, că autoarea acesteia, Asociaţia Firmelor de Proiectare în Silvicultură din Piteşti, a solicitat instanţei de judecată competente să oblige Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva să organizeze licitaţii publice pentru lucrările de întocmire a amenajamentelor silvice pentru fondul forestier proprietate publică a statului.
    20. Din expunerea motivelor de neconstituţionalitate formulate Curtea observă că autoarea excepţiei utilizează atât expresia „amenajarea pădurilor“, cât şi expresia „amenajamente silvice“ în formulări care par să le confere acestor expresii aceeaşi semnificaţie. Se susţine, aşadar, că INCDS „Marin Drăcea“ deţine drept de monopol cu privire la activitatea de amenajament silvic, prin atribuirea directă de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, pe motiv că reprezintă o activitate de dezvoltare tehnologică, cu toate că, potrivit pct. 3 din anexa nr. 1 la Codul silvic, doar amenajarea pădurilor, nu şi amenajamentul silvic, este încadrată drept activitate de dezvoltare tehnologică. Aceeaşi aparentă confuzie terminologică pare să emane şi din cuprinsul opiniei instanţei de trimitere cu privire la constituţionalitatea textelor de lege criticate, al apărărilor formulate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva în litigiu, precum şi al înscrisului depus la dosar de INCDS „Marin Drăcea“.
    21. Această observaţie trebuie corelată cu pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, susţinută de autoarea excepţiei din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate a textelor legale criticate, întrucât redefinirea amenajării pădurilor, la pct. 3 din anexa nr. 1 la Codul silvic, ca activitate de dezvoltare tehnologică a fost operată în mod artificial, contrar realităţii şi în mod nejustificat.
    22. Prin urmare, pentru a răspunde criticilor de neconstituţionalitate, Curtea va începe prin analiza celor trei concepte - amenajament silvic, amenajarea pădurilor şi activitate de dezvoltare tehnologică - în raport cu cadrul legislativ în vigoare la data sesizării sale, dar şi prin prisma criticilor de neconstituţionalitate formulate în cauză.
    23. Cât priveşte primele două noţiuni - amenajarea pădurilor şi amenajamente silvice - acestea sunt definite distinct în pct. 2 şi 3 din anexa nr. 1 la Codul silvic.
    24. Amenajamentul silvic [conform pct. 2 din anexa nr. 1 la Codul silvic, modificat prin art. I pct. 37 din Legea nr. 175/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, precum şi pentru modificarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere şi a lucrărilor de corectare a torenţilor din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 569 din 18 iulie 2017] reprezintă „studiul de bază în gestionarea pădurilor, fundamentat ecologic, cu conţinut tehnico-organizatoric, juridic şi economic. Addendumul este parte a amenajamentului silvic, iar avizarea elaborării şi aprobarea acestuia se fac de către Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură“.
    25. Conform art. 19-22 din Codul silvic, prin amenajamentele silvice se reglementează modul de gestionare a fondului forestier naţional, acestea constituind baza cadastrului de specialitate şi a titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate publică a statului. Amenajamentul silvic se face în concordanţă cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, se elaborează prin unităţi specializate atestate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, pe unităţi de producţie şi/sau de protecţie, cu respectarea normelor tehnice de amenajare, şi este obligatoriu pentru proprietăţile de fond forestier mai mari de 10 ha, având o perioadă generală de valabilitate de 10 ani. Verificarea modului de aplicare a prevederilor amenajamentelor silvice este obligatorie cel puţin o dată la jumătatea perioadei de valabilitate a acestora, conform metodologiei aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
    26. Dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 46/2008, criticate în cauză, arată că „amenajamentele silvice pentru fondul forestier proprietate publică a statului se elaborează de institute de specialitate atestate şi se suportă de administratorul fondului forestier proprietate publică a statului“. Astfel, chiar în acest text se face referire la „institute de specialitate atestate“, sens în care, prin acte infralegale, respectiv Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 460/2010 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 21 aprilie 2010), abrogat prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.011/2020 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 18 mai 2020), ministrul de resort (şi anume Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor), a aprobat metodologia de atestare a unităţilor specializate să elaboreze amenajamente silvice. Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din anexa la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.011/2020, prin unitate specializată să elaboreze amenajamentele silvice, astfel cum sunt acestea definite la pct. 2 din anexa nr. 1 la Codul silvic, se înţelege persoana juridică ce are înscris în actul constitutiv activităţile de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea, precum şi activităţile în domeniul silviculturii - 7112/7420, 0201/0210, în conformitate cu Clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN, şi care deţine certificat de atestare pentru elaborarea amenajamentelor silvice.
    27. Amenajarea pădurilor este definită la pct. 3 din anexa nr. 1 la Codul silvic, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, şi reprezintă „ansamblul de preocupări şi măsuri menite să asigure aducerea şi păstrarea pădurilor în stare corespunzătoare din punctul de vedere al funcţiilor ecologice, economice şi sociale pe care acestea le îndeplinesc şi este activitate de dezvoltare tehnologică“. Calificarea ca activitate de dezvoltare tehnologică atrage incidenţa art. 75 alin. (2) din Codul silvic, text de asemenea criticat, care îi permite Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva să atribuie direct INCDS „Marin Drăcea“ realizarea de servicii pentru activitatea de dezvoltare tehnologică.
    28. Calificarea amenajării pădurilor ca activitate de dezvoltare tehnologică s-a realizat prin Legea nr. 133/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2015, ulterior Legea nr. 46/2008 - Codul silvic fiind republicată). Până la această intervenţie legislativă, activitatea de amenajare a pădurilor era în mod identic definită, lipsind însă teza finală „şi este activitate de dezvoltare tehnologică“ din cuprinsul pct. 3 din anexa nr. 1 la Codul silvic.
    29. Analizând comparativ cei doi termeni de specialitate în discuţie, Curtea conchide că amenajamentul silvic este o reglementare normativă [act administrativ de mediu, potrivit art. 22 alin. (1^3) din Codul silvic], aprobată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi cuprinde, în esenţă, un studiu elaborat de institute de specialitate atestate, care stă la baza gestionării durabile a pădurilor. În acelaşi timp, amenajarea pădurilor denotă acel ansamblu de activităţi de natură deopotrivă teoretică şi practică, subsumat în mod obligatoriu reglementărilor cuprinse în amenajamentul silvic, în sensul că măsurile concrete trebuie să respecte normele cuprinse în acest plan de gestionare a fondului forestier naţional, iar prin latura sa ştiinţifică şi teoretică - fiind prin definiţie o activitate de dezvoltare tehnologică - poate contribui la elaborarea viitorului amenajament silvic într-o versiune îmbunătăţită. Prin urmare, se reţine că, spre deosebire de termenul „amenajarea pădurilor“, termenul de „amenajament silvic“ nu poate exprima acţiuni sau lucrări de specialitate concrete, ci semnifică numai o activitate teoretică, având un anumit grad de abstractizare, de elaborare a unui plan de gestionare a fondului forestier naţional obligatoriu pentru executarea lucrărilor de amenajare a pădurilor. Deşi elaborarea amenajamentului silvic revine prin lege institutelor de specialitate atestate, doar amenajarea pădurilor reprezintă, în optica legiuitorului, activitate de dezvoltare tehnologică, motiv pentru care doar aceste lucrări sunt direct atribuite în sarcina INCDS „Marin Drăcea“ de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, potrivit art. 75 alin. (2) din Codul silvic.
    30. În ceea ce priveşte însă definiţia activităţii de dezvoltare tehnologică, Curtea observă că aceasta se regăsea la pct. 3 din anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 30 august 2002), text potrivit căruia dezvoltarea tehnologică era „formată din activităţile de inginerie a sistemelor şi de inginerie tehnologică, prin care se realizează aplicarea şi transferul rezultatelor cercetării către agenţii economici, precum şi în plan social, având ca scop introducerea şi materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme şi servicii, precum şi perfecţionarea celor existente, şi care cuprinde: a) cercetarea precompetitivă, ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme sau documentaţii pentru noi produse, procese sau servicii, incluzând fabricarea modelului experimental şi a primului prototip, care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale; b) cercetarea competitivă, ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării precompetitive în produse, procese şi servicii care pot răspunde, în mod direct, cererii pieţei, incluzând şi activităţile de inginerie a sistemelor, de inginerie şi proiectare tehnologică“.
    31. Prin Ordonanţa Guvernului nr. 6/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 31 ianuarie 2011), această definiţie a fost abrogată implicit, fiind înlocuită prin art. I pct. 49 subpct. 3 din actul normativ abrogator cu cea consacrată dezvoltării experimentale, definită ca „activitatea sistematică, plecând de la cunoştinţe rezultate din cercetare şi/sau de la experienţa practică, care urmăreşte producerea de noi materiale, produse sau dispozitive, instituirea de noi procese, sisteme şi servicii sau îmbunătăţirea substanţială a celor existente“. Cu toate acestea, deşi însuşi titlul Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 se referă în continuare în mod expres la „dezvoltarea tehnologică“, aceasta nu mai beneficiază în prezent de o definiţie ca şi concept autonom. Chiar şi în ipoteza unei intenţii a legiuitorului de înlocuire a unor concepte prin modificările legislative intervenite ulterior, Curtea constată că nu s-a prevăzut expres asimilarea terminologică dintre „dezvoltare tehnologică“ şi „dezvoltare experimentală“, titlul actului normativ de bază fiind menţinut, fără a se mai reflecta însă fidel şi integral în corpul acestuia.
    32. Definiţia legală a activităţii de „dezvoltare tehnologică“, astfel cum era reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002, a fost utilizată, ulterior abrogării sale implicite şi înlocuirii din anul 2011, în cuprinsul Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, al viceprim-ministrului, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 4.947/899/2.018/1.840/906/2016 privind încadrarea în activitatea de cercetare-dezvoltare aplicativă şi/sau de dezvoltare tehnologică, act normativ infralegal emis în scopul stabilirii unor scutiri de impozit persoanelor fizice pentru veniturile salariale realizate ca urmare a desfăşurării activităţii de cercetare-dezvoltare aplicativă şi/sau de dezvoltare tehnologică. Art. 1 alin. (1) lit. A pct. (iv) din acest ordin preia, practic, conţinutul normativ al textului anterior abrogat din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 care definea activitatea de „dezvoltare tehnologică“.
    33. Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, al viceprim-ministrului, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 4.947/899/2.018/1.840/906/2016 a fost însă abrogat prin Ordinul ministrului finanţelor publice şi al ministrului cercetării şi inovării nr. 2.326/2.855/2017 privind stabilirea procedurii de acordare a facilităţii fiscale prevăzute la art. 60 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, acest din urmă act normativ fiind şi în prezent în vigoare. În cuprinsul său nu mai apare însă nicio referire la activitatea de „dezvoltare tehnologică“, ci la cea de „cercetare-dezvoltare şi inovare“ sau „dezvoltare experimentală“.
    34. În lipsa unei definiţii legale, în procesul de interpretare şi aplicare judiciară se utilizează sensul comun, obişnuit al noţiunilor întâlnite, astfel cum este furnizat de Dicţionarul explicativ al limbii române. Expresia „dezvoltare tehnologică“ nu este însă definită ca atare în Dicţionarul explicativ al limbii române. În aceste condiţii, semnificaţia expresiei menţionate ar trebui dedusă din simpla alăturare a celor doi termeni, ceea ce nu reprezintă însă o modalitate riguroasă, ştiinţifică, de definire.
    35. În concluzie, începând cu 31 ianuarie 2011 şi până în prezent, cadrul legislativ (primar şi secundar) nu cuprinde o definiţie a expresiei „activitate de dezvoltare tehnologică“, deşi aceasta se regăseşte în cuprinsul normativ al unor texte legale, cum sunt cele criticate, cuprinse la art. 75 alin. (2) din Codul silvic şi la pct. 3 din anexa nr. 1 la acesta, precum şi în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 318/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“, ca institut naţional de cercetare-dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 martie 2015.
    36. Acest din urmă act normativ [care reglementează statutul INCDS „Marin Drăcea“ de persoană juridică de drept public care îşi desfăşoară activitatea în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare (ANCSI), organ de specialitate, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, prin reorganizarea Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice - ICAS Bucureşti - art. 1 alin. (1)] stabileşte, la art. 3, principalele activităţi desfăşurate de INCDS, şi anume: a) cercetare fundamentală şi aplicativă, dezvoltare tehnologică în domeniul silviculturii; b) elaborare de studii, strategii, prognoze şi reglementări tehnice şi economice de interes public şi naţional privind dezvoltarea şi amenajarea fondului forestier; c) realizează inventarul forestier naţional, cadastrul funciar pentru îndeplinirea obiectivelor de gestionare durabilă şi valorificare raţională a resurselor fondului forestier naţional şi amenajarea pădurilor; d) acordare de asistenţă tehnică, consultanţă şi alte servicii ştiinţifice şi tehnologice specializate în domeniul propriu de activitate; e) formare şi specializare de personal în domeniul silviculturii şi amenajării fondului forestier; f) desfăşoară activităţi comerciale şi de producţie conform regulamentului propriu de organizare şi funcţionare.
    37. Astfel, dacă amenajarea pădurilor proprietate a statului este o activitate ce intră exclusiv în sarcina INCDS „Marin Drăcea“, în temeiul Codului silvic din 2008 şi al Hotărârii Guvernului nr. 318/2015, amenajamentul silvic este o activitate ce nu apare menţionată expres în sarcina aceluiaşi institut naţional şi nu reprezintă o activitate a sa de monopol, ceea ce înseamnă că trebuie atribuită institutelor de specialitate atestate în condiţiile legii.
    38. Din cele mai sus relevate rezultă că, astfel cum sunt consacrate la nivel normativ, cele două noţiuni - amenajament silvic şi amenajarea pădurilor - nu ar trebui să fie confundate, cel puţin în ceea ce priveşte încadrarea legală doar a amenajării pădurilor (nu şi a amenajamentului silvic) ca activitate de dezvoltare tehnologică, calificare expresă a legiuitorului şi care atrage de drept atribuirea directă de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a acestor servicii către INCDS „Marin Drăcea“ - esenţa criticii în cauza de faţă. Or, aşa cum s-a mai precizat, obiectul litigiului în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate vizează obligarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva la organizarea de licitaţii publice pentru lucrările de întocmire a amenajamentelor silvice, şi nu a amenajării pădurilor, pentru fondul forestier proprietate publică a statului. Totodată, din cuprinsul motivării autoarei excepţiei, al opiniei instanţei de judecată şi al apărărilor formulate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva în dosar, precum şi din conţinutul înscrisului depus la dosar de INCDS „Marin Drăcea“ rezultă că, în practică, activitatea de elaborare a amenajamentul silvic este asimilată de facto celei de amenajare a pădurilor şi, astfel, este atribuită direct INCDS „Marin Drăcea“, cu titlu de servicii de dezvoltare tehnologică. Or, faptul că INCDS „Marin Drăcea“ exercită în aria sa de activitate şi elaborarea de amenajamente silvice pe baze ecologice nu ar trebui să însemne, în principiu, că are şi monopol în acest sens. Din reglementările în vigoare nu rezultă acest lucru, ci doar că INCDS „Marin Drăcea“ asimilează dezvoltării tehnologice descrise la art. 3 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 318/2015 elaborarea de amenajamente silvice, dar tocmai acest lucru pare să creeze confuzie, căci nu este clar dacă amenajamentul silvic este sau nu este dezvoltare tehnologică.
    39. Or, această confuzie generală cu privire la cele două noţiuni este de natură să demonstreze caracterul deficitar al redactării textelor criticate, întrucât persoanele juridice care ar trebui să înţeleagă cel mai bine semnificaţia şi modalitatea corectă de aplicare ale acestor termeni le confundă şi le atribuie acelaşi sens şi acelaşi regim juridic, deşi definiţiile legale sunt distincte şi le stabilesc regim juridic diferit. Confuzia operată în fapt de persoanele direct implicate în procesul atribuirii unor servicii, inclusiv a celor specializate în materie şi care ar fi trebuit să poată înţelege corect sensul termenilor pentru a-i putea aplica, consolidează ideea de neclaritate a legii, contrară art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
    40. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut în repetate rânduri că principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii, impune legiuitorului ca, la reglementarea oricărui act normativ, să respecte anumite condiţii interdependente care, cumulativ, trebuie să asigure un standard minim de calitate a legii. Pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenţei dreptului, legislaţia trebuie să respecte anumite exigenţe de calitate, şi anume: claritate (respectiv caracterul neechivoc al obiectului reglementării, exactitatea soluţiei legislative alese, exprimate într-un limbaj concis, sobru, clar şi precis), previzibilitate (care priveşte scopul şi consecinţele nerespectării normelor prescrise) şi accesibilitate (reglementarea să fie adusă la cunoştinţa publicului). Un text normativ trebuie, prin urmare, să fie redactat suficient de clar şi precis pentru a permite destinatarilor săi să îşi adapteze conduita în funcţie de acesta, astfel încât, apelând la nevoie la o minimă consiliere de specialitate în materie, să fie capabili să prevadă, într-o măsură rezonabilă faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 11 martie 2020, paragraful 43, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20, Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragrafele 59-63, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).
    41. Or, Curtea constată, în cazul de faţă, că, în ciuda distincţiilor terminologice teoretice prezente la nivel legal dintre activitatea de amenajare a pădurilor şi cea de elaborare a amenajamentului silvic, pe fondul ambiguităţii/neclarităţii normelor criticate şi al lipsei unei definiţii legale a conceptului de dezvoltare tehnologică, în procesul de interpretare şi aplicare de către destinatarii legii a normelor care consacră termenii în discuţie s-a generat în practică o confuzie generală, contrară intenţiei şi voinţei expres exprimate a legiuitorului.
    42. În concret, deşi legea nu o prevede în mod explicit, destinatarii legii (Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi INCDS „Marin Drăcea“, în cazul de faţă) atribuie activităţii de elaborare de amenajamente silvice caracterul unei activităţi de dezvoltare tehnologică, în lipsa unei definiţii legale a acestui din urmă concept, şi o asimilează regimului juridic aplicabil activităţii de amenajare a pădurilor (calificată în mod expres de legiuitor ca activitate de dezvoltare tehnologică), astfel că, fără un temei legal expressis verbis reglementat, amenajamentele silvice au fost exceptate de la procedura de achiziţii prin licitaţie publică, fiind atribuite direct INCDS „Marin Drăcea“, la fel cum legea prevede exclusiv doar pentru activitatea de amenajare a pădurilor.
    43. Această modalitate de interpretare şi aplicare generalizată, determinată de confuzia terminologică şi caracterul deficitar al normelor legale incidente, afectează, la rândul său, principiile pieţei libere şi ale liberei concurenţe, protejate prin art. 45 din Constituţie, în condiţiile în care paradigma mai sus constatată „a justificat“ conduita Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, care, contrar prevederilor legale, se pare că nu a organizat licitaţii publice pentru elaborarea amenajamentelor silvice de către institutele de specialitate atestate în condiţiile legii, acesta fiind chiar obiectul acţiunii din litigiul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. O astfel de modalitate de interpretare şi aplicare este contrară voinţei legiuitorului, care, dacă ar fi urmărit ca elaborarea amenajamentelor silvice să fie atribuită direct către INCDS „Marin Drăcea“, ar fi menţionat acest lucru în mod expres sau indirect, calificând-o explicit drept activitate de dezvoltare tehnologică, ceea ce însă nu a făcut. Prin urmare, printr-o eronată înţelegere a textelor aplicabile în materie, cauzată de caracterul lor confuz, practica instituţională/administrativă s-a îndepărtat de sensul propriu al legii şi, mai mult decât atât, a creat un regim discriminatoriu şi neconcurenţial în privinţa celorlalte persoane juridice care activează în domeniul silviculturii, respectiv a celorlalte institute de specialitate atestate.
    44. Este adevărat că neclaritatea cadrului normativ este determinată, în principal, de lipsa definiţiei la nivel de lege a conceptului de „activitate de dezvoltare tehnologică“. Dicţionarul explicativ al limbii române nu reprezintă sursa optimă de înţelegere când în discuţie este un domeniu eminamente tehnic şi specializat şi când în raport cu acest concept trebuie calificată activitatea unor organisme/institute, cu consecinţe în planul atribuirii unor servicii în condiţii de concurenţă etc. În cazul de faţă, se pare că fiecare dintre destinatarii legii, care sunt, de altfel, specialişti în domeniul silviculturii (Asociaţia Firmelor de Proiectare în Silvicultură, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, INCDS „Marin Drăcea“), precum şi instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului utilizează o interpretare proprie a terminologiei incidente, dar din care rezultă fără echivoc o concluzie opusă prevederilor in terminis ale legii, şi anume faptul că amenajamentul silvic ar fi o activitate de dezvoltare tehnologică şi, din acest motiv, aceasta se poate atribui direct INCDS „Marin Drăcea“, precum aceea de amenajare a pădurilor.
    45. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat posibilitatea şi obligaţia instanţei de contencios constituţional de a interveni, ori de câte ori este sesizată, în cazul în care un text legal poate genera interpretări de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale. Fără a nega rolul constituţional al Parlamentului de „unică autoritate legiuitoare a ţării“, consacrat de art. 61 din Legea fundamentală, şi nici pe cel de interpret al legii pe care îl are instanţa judecătorească în virtutea art. 126 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut că, în cazul în care un text legal poate genera în mod generalizat interpretări diferite sau eronate, este obligată să intervină ori de câte ori acele interpretări determină încălcări ale prevederilor Legii fundamentale. Constituţia reprezintă cadrul şi măsura în care legiuitorul şi celelalte autorităţi pot acţiona; astfel şi interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să ţină cont de această exigenţă de ordin constituţional cuprinsă chiar în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013; Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014).
    46. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, precitată, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (6) şi ale art. 11 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, reţinând că existau suficiente repere jurisprudenţiale ale instanţelor judecătoreşti pentru a se constata că norma de drept administrativ criticată nu era nici clară, nici previzibilă, împrejurare care a determinat o deturnare a sensului noţiunilor specifice contenciosului administrativ pe calea interpretării judiciare a normei. Curtea a constatat că această procedură administrativă, cu excepţia situaţiilor în care legea specială o prevedea expres, s-a desfăşurat în lipsa unui temei legal, împrejurare ce determină încălcarea principiului legalităţii, consacrat de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    47. Aşadar, dispoziţiile legale criticate în prezenta cauză nu sunt suficient de clare încât să asigure semnificaţia şi previzibilitatea prescripţiilor/soluţiilor normative din perspectiva interpretării şi aplicării lor de către destinatarii legii. Or, pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului. În consecinţă, textele de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie sub aspectul cerinţei de calitate a legii, ceea ce afectează, în mod implicit, şi principiul securităţii raporturilor juridice, dimensiune inerentă a statului de drept, valoare fundamentală prevăzută expres în art. 1 alin. (3) din Constituţie. Incompatibilitatea dintre textele de lege criticate şi principiile legalităţii şi securităţii juridice atrage, la rândul său, încălcarea principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament din perspectiva accesului altor entităţi economice la anumite activităţi şi servicii economice din domeniul silviculturii, mai exact la cele privind elaborarea amenajamentelor silvice, în condiţii concurenţiale, specifice unei pieţe libere garantate prin art. 45 din Constituţie, raportat la art. 16 din aceasta.
    48. În ceea ce priveşte acordarea directă de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva către INCDS „Marin Drăcea“ a realizării de servicii pentru activitatea de dezvoltare tehnologică, prevăzută expres de art. 75 alin. (2) teza finală din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi criticată, de asemenea, în prezenta cauză, Curtea constată că legiuitorul a reglementat în mod distinct situaţia achiziţiilor publice de servicii de cercetare şi dezvoltare, considerând-o o situaţie specială.
    49. Capitolul I, secţiunea a 7-a - Situaţii speciale din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016) cuprinde la art. 36 din paragraful 1 - Servicii de cercetare şi dezvoltare precizarea că legea menţionată „se aplică contractelor de achiziţie publică de servicii care au ca obiect prestarea de servicii de cercetare şi dezvoltare care fac obiectul codurilor CPV cuprinse între 73000000-2 şi 73120000-9, 73300000-5, 73420000-2 sau 73430000-5, doar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: a) rezultatele sunt destinate, în mod exclusiv, autorităţii contractante, pentru uz propriu în exercitarea propriei activităţi; şi b) serviciul prestat este remunerat în totalitate de către autoritatea contractantă“. Aşadar, în domeniul serviciilor de cercetare şi dezvoltare, regulile generale privind achiziţiile publice se aplică doar dacă sunt îndeplinite, cumulativ, cele două condiţii mai sus indicate.
    50. Aceeaşi soluţie legislativă a fost adoptată şi în vechea reglementare în materie, respectiv art. 13 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (abrogată prin Legea nr. 98/2016).
    51. Codul CPV (acronimul de la Common Procurement Vocabulary) reprezintă simbolul numeric specific unui anumit produs sau serviciu, înscris în Codul Comun Internaţional privind Achiziţiile de Produse şi Servicii, prin care se stabileşte un singur sistem de clasificare pentru achiziţiile publice, cu scopul de a standardiza referinţele utilizate de autorităţile şi entităţile contractante pentru a descrie obiectul contractelor de achiziţii publice. Conform art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, CPV reprezintă nomenclatorul de referinţă în domeniul achiziţiilor publice, adoptat prin Regulamentul (CE) nr. 2.195/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind Vocabularul comun privind achiziţiile publice.
    52. Serviciile şi produsele la care se referă codurile CPV menţionate în art. 36 din Legea nr. 98/2016, mai sus citat, sunt următoarele: servicii de cercetare şi de dezvoltare şi servicii conexe de consultanţă (73000000-2), servicii de dezvoltare experimentală (73120000-9), proiectare şi executare în domeniul cercetării şi dezvoltării (73300000-5), studiu de prefezabilitate şi demonstraţie tehnologică (73420000-2), testare şi evaluare (73430000-5).
    53. Faţă de acestea, Curtea observă că, deşi cadrul legislativ în vigoare nu mai cuprinde o definiţie a serviciilor de dezvoltare tehnologică, în practica instituţională aceste activităţi specifice au fost asimilate celor de cercetare şi dezvoltare experimentală, astfel că este posibilă incidenţa codurilor CPV mai sus enumerate.
    54. În ceea ce priveşte îndeplinirea cumulativă a celor două criterii enumerate la art. 36 din Legea nr. 98/2016 pentru aplicarea acestei legi în cazul contractelor de achiziţii având ca obiect activităţi şi servicii cu codurile CPV de mai sus, Curtea constată că nu este îndeplinită prima condiţie, referitoare la folosirea rezultatelor atribuirii directe de către autoritatea contractantă exclusiv pentru uzul propriu în exercitarea propriei activităţi. Aceasta, deoarece, prin contractarea direct de la INCDS „Marin Drăcea“ a serviciilor pentru activitatea de dezvoltare tehnologică, integrate proceselor complexe de cercetare şi dezvoltare, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, în calitate de autoritate contractantă, nu obţine rezultate destinate în mod exclusiv uzului propriu în exercitarea propriei activităţi, având în vedere faptul că această activitate de dezvoltare tehnologică este destinată, în final, gestionării durabile a pădurilor şi fondului forestier naţional, bun de interes naţional şi obiectiv strategic de securitate naţională. Prin urmare, în ceea ce priveşte serviciile de cercetare şi dezvoltare, în care s-ar putea încadra şi amenajarea pădurilor ca activitate de dezvoltare tehnologică, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile care permit aplicarea Legii nr. 98/2016.
    55. O normă similară celei cuprinse în art. 36 din Legea nr. 98/2016 se regăseşte şi în art. 53 din Legea nr. 99/2016, în sensul menţionării aceloraşi coduri CPV referitoare la serviciile de cercetare şi dezvoltare exceptate de la aplicarea acestei legi, în aceleaşi condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ. Aplicând acelaşi raţionament mai sus enunţat, rezultă că nici Legea nr. 99/2016 nu este incidentă serviciilor de cercetare şi dezvoltare.
    56. Totodată, prevederile mai sus menţionate din cuprinsul celor două legi ce reglementează în materia achiziţiilor publice şi a achiziţiilor sectoriale transpun dispoziţii similare din cuprinsul unor directive ale Uniunii Europene adoptate în materia achiziţiilor. Astfel, art. 36 din Legea nr. 98/2016 a preluat identic conţinutul normativ al art. 14 din Directiva 2014/24/UE privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE, iar art. 53 din Legea nr. 99/2016 redă identic conţinutul art. 32 din Directiva 2014/25/UE privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CE, reglementări europene care exclud de la aplicarea acestor acte normative, în anumite condiţii, serviciile de cercetare şi de dezvoltare expres menţionate prin codurile CPV.
    57. Din cele menţionate mai sus rezultă, contrar afirmaţiilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, că serviciile de cercetare şi dezvoltare (cărora le sunt asimilate, în practică, serviciile pentru activitatea de dezvoltare tehnologică) pot fi excluse, sub anumite condiţii, de la aplicabilitatea reglementărilor naţionale şi europene incidente în materia achiziţiilor publice şi a achiziţiilor sectoriale (Legea nr. 98/2016, Legea nr. 99/2016, Directiva 2014/24/UE şi Directiva 2014/25/UE).
    58. Prin urmare, procedura atribuirii directe, prevăzută de art. 75 alin. (2) din Codul silvic în favoarea INCDS „Marin Drăcea“, respectă exigenţele în materia politicilor concurenţiale care permit unui stat membru al Uniunii Europene să reglementeze condiţiile speciale în care o autoritate publică atribuie unei alte entităţi (de drept public, în cazul de faţă) contracte de achiziţii publice, fără a fi incidentă legislaţia de drept comun în materie. Aşadar, nu pot fi reţinute criticile autoarei excepţiei referitoare la crearea unui regim anticoncurenţial în favoarea INCDS „Marin Drăcea“ prin atribuirea directă de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a serviciilor pentru activitatea de dezvoltare tehnologică contractate, întrucât aceste servicii beneficiază de o reglementare specială, fiind exceptate în mod expres de la aplicabilitatea regulilor specifice achiziţiilor publice.
    59. În plus, chiar dacă legiuitorul, în marja sa de apreciere acordată şi de cadrul normativ european în materie, a ales soluţia legislativă a atribuirii directe cu privire la serviciile de dezvoltare tehnologică, această opţiune nu afectează libertatea economică a celorlalte persoane juridice care au ca obiect de activitate produse şi servicii din domeniul silviculturii, inclusiv servicii de cercetare şi dezvoltare tehnologică, întrucât fondul forestier naţional nu se reduce, ca suprafaţă, doar la fondul proprietate publică a statului aflat în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva prin INCDS „Marin Drăcea“ şi Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, ci cuprinde, într-o proporţie aproximativ egală, şi fondul forestier proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale şi fondul forestier privat, fiind astfel asigurată o plajă suficientă de exercitare a liberei iniţiative şi a drepturilor de natură economică. Din această perspectivă, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.
    60. Cât priveşte invocarea art. 24 din Legea fundamentală, care garantează dreptul la apărare, Curtea constată că acesta nu poate fi incident, normele criticate neavând caracter procedural.
    61. Prin urmare, Curtea reţine că, intrând în marja de apreciere a legiuitorului, este constituţională opţiunea sa de a stabili prin lege acordarea direct de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a unor servicii de dezvoltare tehnologică/dezvoltare experimentală către INCDS „Marin Drăcea“, întrucât legislaţia în materia achiziţiilor publice nu este incidentă în privinţa contractării serviciilor de acest tip.
    62. Ceea ce este, însă, neconstituţional este extinderea aceluiaşi tratament juridic de atribuire directă şi asupra serviciilor care vizează elaborarea de amenajamente silvice, atât timp cât nu există un temei legal în acest sens, care să o califice ca o activitate de dezvoltare tehnologică. Pe fondul redactării confuze a termenilor de specialitate incidenţi, precum şi al lipsei unei definiţii legale a ceea ce înseamnă „dezvoltare tehnologică“ (expresie însă utilizată în actele normative incidente în vigoare), s-a ajuns la o modalitate generalizată de interpretare şi aplicare care a condus în practica instituţională la încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) în raport cu art. 16 şi 45 din Constituţie, fiind deci afectate principiile legalităţii şi securităţii juridice, al egalităţii de tratament şi al libertăţii economice.
    63. În acest context, este de observat faptul că soluţia legislativă criticată de principiu în prezenta cauză nu se mai regăseşte în noul Cod silvic, adoptat prin Legea nr. 331/2024, legiuitorul exprimându-şi o altă opţiune.
    64. Astfel, potrivit art. 63 alin. (11) din noul act normativ în materie, amenajamentele silvice pentru terenurile proprietate publică a statului se vor elabora pe bază de proceduri de achiziţie publică de către institute/instituţii de cercetare-dezvoltare-inovare acreditate de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, iar începând cu anul 2026 acestea se elaborează pe bază de proceduri de achiziţie publică de către persoane juridice atestate în condiţiile legii. Noul Cod silvic elimină procedura atribuirii directe cu privire la servicii de dezvoltare tehnologică. În ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică din domeniul silviculturii, noul act normativ prevede că acestea se realizează prin unităţile şi instituţiile de drept public şi de drept privat cu personalitate juridică, care au ca obiect de activitate cercetarea şi care constituie Sistemul naţional de cercetare-dezvoltare [art. 17 alin. (2) din Legea nr. 331/2024]. Curtea observă că, deşi conţine în continuare referiri la activitatea de „dezvoltare tehnologică“, noul act normativ nu cuprinde şi o definiţie legală a acesteia, însă, în contextul modificării opticii legiuitorului, lipsa acestei rigori de tehnică legislativă nu mai are aceleaşi repercusiuni asupra drepturilor de natură economică invocate de autorii excepţiei cu privire la dispoziţiile legale criticate din Codul silvic anterior.
    65. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Firmelor de Proiectare în Silvicultură din Piteşti în Dosarul nr. 380/46/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (6) şi ale art. 75 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale pct. 3 din anexa nr. 1 la aceasta sunt constituţionale numai în măsura în care se interpretează în sensul că amenajamentele silvice pentru terenurile proprietate publică a statului se elaborează pe bază de proceduri de achiziţie publică.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 46 din 18 februarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 46 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi ale art. 75 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale pct. 3 din anexa nr. 1 la aceasta

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 46 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi ale art. 75 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale pct. 3 din anexa nr. 1 la aceasta