Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 46 din 16 septembrie 2024 referitoare la infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 46 din 16 septembrie 2024 referitoare la infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1007 din 8 octombrie 2024
Comenteaza legea
    Dosar nr. 1.318/1/2024

┌───────────────┬──────────────────────┐
│               │- preşedintele Secţiei│
│Eleni Cristina │penale a Înaltei Curţi│
│Marcu          │de Casaţie şi Justiţie│
│               │- preşedintele        │
│               │completului           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Lucia-Tatiana  │- judecător la Secţia │
│Rog            │penală                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Lavinia-Valeria│- judecător la Secţia │
│Lefterache     │penală                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Ana Hermina    │- judecător la Secţia │
│Iancu          │penală                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona Elena   │- judecător la Secţia │
│Cîrnaru        │penală                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Constantin     │- judecător la Secţia │
│Epure          │penală                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe       │- judecător la Secţia │
│Valentin       │penală                │
│Chitidean      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adrian Glugă   │- judecător la Secţia │
│               │penală                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Isabelle Tocan │- judecător la Secţia │
│               │penală                │
└───────────────┴──────────────────────┘


    1. S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 7.387/197/2021, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală?"

    2. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală şi ale art. 34 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare.
    3. Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Eleni Cristina Marcu.
    4. La şedinţa de judecată participă Florin Nicuşor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare.
    5. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Ecaterina Nicoleta Eucarie, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    6. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând că, drept urmare a solicitărilor formulate, în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, au fost transmise puncte de vedere de către curţile de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca - Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept şi Academia de Studii Economice - Facultatea de Drept.
    7. Totodată, a arătat că raportul întocmit de către judecătorul-raportor a fost depus la dosar în data de 26 august 2024, acesta fiind comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.
    8. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Eleni Cristina Marcu, a acordat cuvântul în dezbateri.
    9. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, a învederat că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală.
    10. Pe fondul chestiunii de drept supuse dezlegării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară, a considerat că infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, nu vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală.
    11. În susţinerea acestui punct de vedere a învederat că prin sintagma „organe de control“ din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, analizând textele legii, gramatical dar şi sistematic, legiuitorul a urmărit să realizeze o distincţie clară între organele judiciare - procurorul şi instanţa, ce desfăşoară activităţi în cadrul unui proces penal ce priveşte infracţiunile prevăzute de acest act normativ, şi organele de control cu atribuţii în ceea ce priveşte disciplina în construcţii, atribuţiile fiecărei categorii de organe fiind explicit menţionate, iar competenţa lor fiind, astfel, strict delimitată prin lege.
    12. Prin incriminarea faptei de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, legiuitorul a avut în vedere situaţia în care atragerea răspunderii contravenţionale s-a dovedit insuficientă pentru realizarea obiectivului urmărit prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, respectiv acela de a asigura disciplina în construcţii, întrucât contravenientul a perseverat în conduita sa ilicită, continuând executarea lucrărilor în ciuda sancţiunii amenzii şi a măsurii complementare a opririi executării lucrărilor.
    13. Atunci când răspunderea contravenţională se dovedeşte a fi insuficientă, legiuitorul a stabilit că această perseverare în conduită a contravenientului trece din sfera ilicitului contravenţional în cea a ilicitului penal, care, prin mijloacele sale coercitive specifice, asigură realizarea scopurilor urmărite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
    14. Această concluzie se desprinde atât în urma analizei coroborate a tuturor dispoziţiilor din cap. III al Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, intitulat "Răspunderi şi sancţiuni", astfel cum au fost prezentate în paragrafele anterioare, cât şi din analiza comparativă a versiunilor legii, de la intrarea în vigoare şi până în prezent.
    15. Astfel, se observă că în forma intrată în vigoare la data de 7 august 1991, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii nu prevedea incriminări în conţinutul său, ci doar sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea dispoziţiilor sale, inclusiv măsura complementară a opririi executării lucrărilor (art. 28).
    16. Infracţiunea de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi a prevăzut în conţinutul său, de la momentul introducerii sale prin Legea nr. 125/1996 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, condiţia ca executarea lucrărilor să continue după „dispunerea opririi lor de către organele care au aplicat amenda contravenţională.“
    17. Această condiţie a fost păstrată de legiuitor chiar şi ulterior introducerii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 231/2000, a posibilităţii ca procurorul sau instanţa, în cursul procesului penal, să dispună oprirea ca măsură provizorie, temporară a executării lucrărilor.
    18. Coexistarea infracţiunii în configuraţia menţionată, cu prevederea separată referitoare la măsura opririi temporare ca măsură provizorie a executării lucrărilor dispusă de procuror sau instanţă, denotă intenţia iniţială a legiuitorului, pe care însă a păstrat-o şi în modificările ulterioare aduse legii, de a incrimina ca infracţiune doar acea conduită constând în nerespectarea măsurii opririi lucrărilor dispuse de organele de control (administrative) subsecvent parcurgerii procedurii răspunderii contravenţionale şi nu fapta de nerespectare a măsurii opririi temporare dispuse de procuror sau instanţă în cursul procesului penal.
    19. Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar completul a reţinut dosarul în pronunţare asupra problemei de drept supuse dezlegării.
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ,
    20. deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    21. Prin încheierea din şedinţa publică din data de 8 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 7.387/197/2021, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală“?"

    22. Sesizarea a fost înregistrată sub nr. 1.318/1/2024 pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

    II. Expunerea succintă a cauzei
    23. Prin Rechizitoriul nr. 535/P/2020, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov la data de 1.04.2021, înregistrat la data de 8.04.2021 cu nr. 7.387/197/2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
    - V.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de „executare fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii“, prevăzută de art. 24 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, şi „continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii“, prevăzută de art. 24 lit. b) din aceeaşi lege, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal;
    – S.C. D.V.D.L. - S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de „executare fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii“, prevăzută de art. 24 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, şi „continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii“, prevăzută de art. 24 lit. b) din aceeaşi lege, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

    24. În fapt, în cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că, începând cu anul 2018 şi până la data de 18.03.2019, inculpatul V.M. şi societatea sa S.C. D.V.D.L. - S.R.L. au efectuat lucrări de construire la imobilul situat în Braşov, str. Matei Basarab nr. X, judeţul Braşov, imobil ce face parte din zona protejată Ansamblul urban-Blumăna-Dealul Cetăţii, cod LMI BV-II-a-B-11297, fără a respecta prevederile Autorizaţiei de construire nr. 1.018 din 27.12.2017, lucrări de construire constând în demolarea în totalitate a imobilului situat la adresa de mai sus, fără a menţine faţada principală aşa cum este specificat în autorizaţia de construire, activităţi efectuate în beneficiul S.C. D.V.D.L. - S.R.L. care deţine calitatea de proprietar, beneficiar şi executant.
    25. Începând cu data de 11.09.2019, inculpatul V.M. şi societatea sa, S.C. D.V.D.L. - S.R.L., au continuat să efectueze lucrări de construire la imobilul situat în Braşov, str. Matei Basarab nr. X, judeţul Braşov, după emiterea ordonanţei procurorului din data de 9.08.2019 de oprire temporară a lucrărilor, activităţi efectuate în beneficiul S.C. D.V.D.L. - S.R.L. care deţine calitatea de proprietar, beneficiar şi executant.
    26. Prin Sentinţa penală nr. 1.343 din data de 11.09.2023, pronunţată în Dosarul cu nr. 7.387/197/2021, Judecătoria Braşov a hotărât următoarele:
    - în baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală), l-a achitat pe inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de executare fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, prevăzută de art. 24 lit. a) din aceeaşi lege;
    – în baza art. 396 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală raportat la art. 80 din Codul penal, a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii, prevăzută de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii (faptă din perioada 24.09.2019-11.12.2020).

    27. În baza art. 81 din Codul penal, a aplicat inculpatului un avertisment şi a atras atenţia acestuia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni, respectiv lipsa posibilităţii de a mai beneficia de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) din Codul penal.
    28. În baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală), a achitat inculpata subscrisă S.C. D.V.D.L. - S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de executare fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, prevăzută de art. 24 lit. a) din aceeaşi lege.
    29. În baza art. 396 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală raportat la art. 80 din Codul penal, a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpata S.C. D.V.D.L. - S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii, prevăzută de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii (faptă din perioada 24.09.2019-11.12.2020).
    30. În baza art. 81 din Codul penal, a aplicat inculpatei un avertisment şi a atras atenţia acesteia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni, respectiv lipsa posibilităţii de a mai beneficia de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) din Codul penal.
    31. În baza art. 24^1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi art. 256 din Codul de procedură penală, a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului de desfiinţare a lucrărilor.
    32. Referitor la executarea fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, infracţiune prevăzută de art. 24 lit. a) din aceeaşi lege
    33. Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (15) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în situaţia în care în timpul executării lucrărilor şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcţii autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie de construire, potrivit prevederilor prezentei legi.
    34. Prin anexa nr. 2 pct. 19 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, modificarea de temă este definită ca fiind orice schimbare iniţiată de către investitor/proprietar care are în vedere funcţiunile şi/sau capacităţile funcţionale caracteristice, indicatorii tehnico-economici aprobaţi, soluţiile spaţiale şi/sau de amplasament şi alte asemenea cerinţe, care au fundamentat elaborarea documentaţiei tehnice - D.T. care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire.
    35. Având în vedere faptul că definiţia modificării de temă implică şi aplicarea unor definiţii de natură tehnică, s-a solicitat expertului, prin obiectul nr. 7, să precizeze dacă desfiinţarea faţadei în cauza concretă a constituit o modificare de temă.
    36. Expertul judiciar a arătat că desfacerea/demolarea faţadei şi înlocuirea cu o zidărie conformă cu standardele actuale, dar cu conformarea impusă prin Avizul D.J.C. nr. 313/Z/15.10.2019, este o soluţie tehnică, în condiţiile în care s-au păstrat conformarea întregii clădiri şi funcţionalităţile autorizate.
    37. În acest context, s-a apreciat că au devenit relevante prevederile Ordinului ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, prin care s-a clarificat diferenţa dintre modificarea de temă, prevăzută de art. 66 din norme şi soluţia tehnică, definită de art. 67 din norme.
    38. În concret, deşi inclusiv în cazul modificării soluţiilor tehnice este prevăzută necesitatea obţinerii unei noi autorizaţii, prevederile art. 67 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009 stabilesc că, prin excepţie de la prevederile alin. (1), pe bază de dispoziţie de şantier dată de proiectantul lucrărilor şi verificată de către un verificator de proiecte atestat în condiţiile legii, precum şi cu acordul scris al beneficiarului/investitorului/administratorului/ managerului de proiect, după caz, se pot admite modificări locale ale soluţiilor tehnice din documentaţia tehnică - D.T. autorizată fără emiterea unei noi autorizaţii de construire, dacă: a) nu se modifică funcţiunea consemnată în autorizaţia iniţială; b) se asigură respectarea prevederilor avizelor/acordurilor/ punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale actului administrativ al acesteia după caz, anexe la autorizaţia iniţială; c) se asigură respectarea prevederilor Codului civil; d) nu se modifică condiţiile de amplasament (regim de înălţime, POT, CUT, aliniament, distanţele minime faţă de limitele proprietăţii, ori aspectul construcţiei); e) nu sunt periclitate rezistenţa şi stabilitatea clădirilor învecinate; f) se asigură respectarea prevederilor reglementărilor tehnice în domeniul securităţii la incendiu, g) se asigură economia de energie.
    39. De asemenea, art. 67 alin. (3) din aceleaşi norme stabileşte că se încadrează în prevederile alin. (2) şi lucrările devenite necesare în cazuri speciale determinate de luarea în considerare a unor situaţii imprevizibile la faza de proiectare (ca urmare a unor decopertări, relevee de fundaţii etc.), care se execută la construcţii existente, inclusiv la monumente istorice (cu avizul organismelor abilitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor).
    40. S-a menţionat că imobilul în cauză nu este monument istoric, nefiind necesar un alt aviz al Ministerului Culturii pentru dispoziţia de şantier, context în care s-a apreciat că este întemeiată concluzia expertului, potrivit căreia, desfiinţarea şi refacerea faţadei ulterior, după aceeaşi formă şi cu aceleaşi funcţionalităţi, nu reprezintă o schimbare de temă, ci doar o soluţie tehnică ce era exceptată de la condiţia unei noi autorizaţii, fiind necesară doar emiterea unei dispoziţii de şantier.
    41. În concluzie, s-a conchis că desfiinţarea faţadei nu este o modificare de temă şi se încadrează în prevederile art. 67 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009, astfel încât prin Dispoziţia de şantier nr. 1 din 25.01.2019 s-a dispus în mod legal desfiinţarea faţadei, fiind respectate limitele Autorizaţiei de construcţie iniţiale nr. 1.018/2017.
    42. Cu privire la continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, infracţiune prevăzută de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii au continuat lucrările, după depăşirea limitelor ACU nr. 816 din 29.08.2019, respectiv după realizarea subsolului, începând cu lucrările constatate în 24.09.2019 şi până la 11.12.2020 (data până la care a fost învestită instanţa şi care se încadrează în limitele ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale).
    43. În acest context, instanţa de fond a reţinut că, fapta inculpatului V.M. care, în calitate de reprezentant al inculpatei S.C. D.V.D.L. - S.R.L., începând cu data de 24.09.2019 şi până în 11.12.2020 a continuat să efectueze lucrări de construire la imobilul situat în Braşov, str. Matei Basarab nr. X, judeţul Braşov, după emiterea ordonanţei procurorului din data de 9.08.2019 de oprire temporară a lucrărilor, activităţi efectuate în beneficiul S.C. D.V.D.L. - S.R.L., care deţine calitatea de proprietar, beneficiar şi executant, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii, prevăzută de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991.
    44. Împotriva sentinţei penale au formulat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, Consiliul Local al Municipiului Braşov şi inculpaţii S.C. D.V.D.L. - S.R.L. şi V.M.
    45. La termenul din data de 23.11.2023, inculpaţii S.C. D.V.D.L. - S.R.L. şi V.M. au solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv dacă în interpretarea art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, organele de urmărire penală au calitatea de organe de control.
    46. La termenul de judecată din data de 8.02.2024, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a respins cererea formulată de inculpaţi, având ca obiect sesizarea Înaltei Curţi Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept dacă, în interpretarea art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991, organele de urmărire penală au calitatea de organe de control, punând însă în discuţie acelaşi tip de sesizare, însă pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, are în vedere aceeaşi conduită interzisă incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, în cazul sistării lor de către organele de urmărire penală“.
    47. Prin încheierea din data de 8 februarie 2024, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a dispus, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept.

    III. Opinia completului care a dispus sesizarea şi punctele de vedere exprimate de procuror şi de inculpaţi
    III.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    48. Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Secţia penală a Curţii de Apel Braşov este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii de drept, iar chestiunea de drept supusă dezbaterii este hotărâtoare asupra soluţiei pe fond a cauzei cu privire la latura penală.

    III.2. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării
    49. Completul de judecată a constatat că prin chestiunea de drept invocată se solicită, în esenţă, lămurirea chestiunii „dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală“?
    50. Chestiunea de drept invocată reprezintă o veritabilă chestiune de drept, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
    51. Astfel, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, „Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz“.
    52. Art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că: „Odată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei“.
    53. Din analiza exhaustivă a conţinutului art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, ce enumeră contravenţiile ce pot fi comise în materie (forma în vigoare nesuferind modificări faţă de momentul epuizării activităţii infracţionale), Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a constatat că operaţiunile menţionate la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) ce pot constitui contravenţii, respectiv executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor şi executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor, exceptează lucrările circumscrise art. 3 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, constând în lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate (...) la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, cum este cazul celor din prezenta speţă.
    54. Or, este evident că o conduită ilicită, având tipicitatea detaliată în art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, dar care vizează lucrările prevăzute la art. 3 lit. b), poate constitui doar infracţiune, atât timp cât art. 24 lit. a) din aceeaşi lege incriminează ca infracţiune „executarea fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), cu excepţiile prevăzute de lege“.
    55. În acest context, instanţa de sesizare a apreciat că, în ipoteza decelării unor conduite neconforme Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, dar care vizează imobilele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), nu poate fi incident art. 28, organele de control neputând dispune sistarea lucrărilor, ci având doar opţiunea statuată în art. 32 alin. (4) teza a II-a, respectiv „Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal“.
    56. Odată efectuată această sesizare, care s-a realizat şi în prezenta cauză, procurorul poate dispune sistarea lucrărilor, ceea ce în speţă s-a dispus prin ordonanţa din data de 9.08.2019, în aplicarea corelativă a art. 24^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, conform căruia „Procurorul sau instanţa de judecată poate dispune, din oficiu sau la cerere, oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal“.
    57. Aşadar, chestiunea de drept ridicată în cauză şi care necesită dezlegare din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este de a se determina dacă o conduită ilicită de continuare a lucrărilor în ipoteza sistării lor de către organul de urmărire penală constituie deopotrivă infracţiune, atât timp cât art. 24 lit. b) incriminează doar continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii.
    58. În opinia Curţii de Apel Braşov - Secţia penală, omisiunea legiuitorului este regretabilă, deschizând practic posibilitatea neincriminării unei conduite constând în executarea lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de urmărire penală, care poate interveni doar în cazul imobilelor având tocmai o valoare arhitecturală şi istorică deosebită, subsumate art. 3 alin. (1) lit. b), în toate celelalte cazuri organele de control fiind ţinute ca, odată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, să dispună oprirea executării lucrărilor, adiţional sau alternativ celorlalte măsuri prevăzute de art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

    III.3. Punctele de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept exprimate în cauză de reprezentantul Ministerului Public şi de inculpaţi
    59. Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea acestei chestiuni, având în vedere că din cuprinsul legii nu rezultă care ar putea fi sancţiunea care s-ar aplica ca urmare a opririi lucrărilor de către procuror sau de instanţa de judecată. S-a arătat că legea lasă la latitudinea procurorului şi instanţei de judecată o posibilitate de a opri lucrările, dar cu toate acestea nu se înţelege dacă această posibilitate ar fi sancţionată sau nu în penal.
    60. Apelanţii intimaţi inculpaţi V.M. şi S.C. D.V.D.L. - S.R.L. au arătat că este util ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să lămurească în ce măsură neoprirea lucrărilor, atunci când această oprire este dispusă de procuror, este sancţionabilă în planul dreptului penal sau este sancţionabilă doar în planul unei amenzi judiciare, ca urmare a nerespectării unei dispoziţii date de către un organ judiciar.


    IV. Examenul jurisprudenţei în materie
    61. În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-au solicitat punctele de vedere ale instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.
    62. În urma consultării materialelor transmise de către curţile de apel şi instanţele arondate acestora, s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate două orientări:
    63. Într-o primă opinie, regăsită în informaţiile transmise de curţile de apel Bacău, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Oradea, Piteşti, Suceava şi Timişoara, de tribunalele Alba, Argeş, Bacău, Caraş-Severin, Dolj, Galaţi şi Olt, precum şi de judecătoriile Alba Iulia, Bârlad, Bicaz, Bistriţa, Brad, Braşov, Caransebeş, Câmpulung, Haţeg, Hârlău, Hunedoara, Novaci, Oradea, Paşcani, Piteşti, Reghin, Reşiţa, Sectorul 5 Bucureşti, Sibiu, Târgu Cărbuneşti, Târgu Jiu, Târgu-Neamţ şi Timişoara, sa opinat în sensul că infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală.
    64. În susţinerea acestei opinii s-a arătat că, potrivit art. 24^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, procurorul sau instanţa de judecată poate dispune, din oficiu sau la cerere, oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.
    65. Atunci când se constată indicii ale săvârşirii unei infracţiuni, dispunerea încetării temporare a lucrărilor se dispune de către procuror care, raportat la infracţiunea prevăzută de art. 24 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, este asimilat unui organ de control, acesta având în atribuţii supravegherea urmăririi penale cu privire la infracţiune.
    66. S-a mai arătat că, deşi art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii face trimitere la organele de control, din moment ce, în situaţia lucrărilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, sistarea lucrărilor poate fi dispusă numai de organul judiciar, la cererea organului de control, nerespectarea interdicţiei impuse de organul judiciar de a continua executarea lucrărilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
    67. În acest context, s-a apreciat că, dacă legiuitorul a înţeles să sancţioneze penal conduita unei persoane de a continua să execute lucrările prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii după dispunerea sistării acestora de către organul de control, cu atât mai mult a dorit să sancţioneze penal conduita persoanei care continuă să execute lucrările prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, lucrări care vizează construcţii clasificate ca fiind monumente istorice.
    68. În cea de-a doua opinie, regăsită în informaţiile transmise de curţile de apel Bucureşti şi Iaşi, tribunalele Arad, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Brăila, Bucureşti, Cluj, Covasna, Gorj, Giurgiu, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Neamţ, Teleorman, Tulcea, Vaslui şi Vâlcea, precum şi de judecătoriile Agnita, Aiud, Bălceşti, Brăila, Calafat, Caracal, Constanţa, Corabia, Craiova, Deta, Deva, Huşi, Iaşi, Oraviţa, Petroşani, Roman, Sectorul 1 Bucureşti, Sectorul 2 Bucureşti, Sectorul 3 Bucureşti, Sectorul 4 Bucureşti, Sectorul 6 Bucureşti, Slatina, Vaslui, Vişeu de Sus şi Zărneşti, s-a opinat în sensul că fapta persoanei, constând în continuarea executării unor lucrări, deşi există o dispoziţie de oprire a acestora dată de procuror, nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
    69. În susţinerea acestei opinii s-a arătat că, potrivit art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii. În contextul în care dispoziţii legale fac referire, în mod expres, la dispunerea opririi lucrărilor de către organele de control competente, existenţa elementului material al infracţiunii este circumstanţiată de continuarea executării lucrărilor după oprirea acestora de organele de control.
    70. Noţiunea de organ de control, în sensul Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, rezultă din dispoziţiile art. 27 al aceluiaşi act normativ, potrivit cărora „preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz“.
    71. S-a considerat că, din cuprinsul acestor dispoziţii, reiese cu claritate că procurorul nu este un organ de control în sensul Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Chiar din cuprinsul dispoziţiei reiese că norma distinge clar între organele de control competente şi organele de urmărire penală. Or, dat fiind faptul că nu există nicio altă dispoziţie în cuprinsul actului normativ care să tindă la înglobarea organelor de urmărire penală în noţiunea de organ de control, s-a dedus că nu poate fi admisă o interpretare care să susţină o astfel de includere.
    72. S-a considerat că, în caz contrar, s-ar da un sens autonom noţiunii de organ de control, cuprinsă în dispoziţiile art. 24 lit. b) din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care ar fi contrar sensului dat aceleiaşi noţiuni de dispoziţiile art. 27 al aceluiaşi act normativ, fără vreun indiciu clar din interpretarea logico-sistematică a actului normativ că noţiunea ar fi întrebuinţată cu un sens autonom.
    73. S-a considerat că o astfel de interpretare ar fi imprevizibilă. De altfel, s-a apreciat că ar depăşi limitele unei simple interpretări, constituind o veritabilă analogie în defavoarea inculpatului. Ca atare, atribuirea sensului că noţiunea de organ de control include şi organele de urmărire penală ar fi de natură să ducă la încălcarea principiului legalităţii, sub aspectul lex stricta.
    74. Ca atare, asimilarea sistării lucrărilor, dispusă de organele de urmărire penală, cu dispunerea opririi acestora de către organele de control competente ar exceda limitelor noţiunii întrebuinţate de art. 24 lit. b) din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi ar reprezenta o analogie în defavoarea inculpatului.
    75. Din perspectiva situaţiei premisă a dispoziţiilor art. 24 lit. b) din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii s-a reţinut că acestea impun două condiţii cumulative: (i) existenţa unei dispoziţii de oprire a lucrărilor; şi (ii) oprirea lor să fie dispusă de un organ de control competent.
    76. Dat fiind că organele de urmărire penală nu reprezintă organe de control competente, pentru motivele deja expuse, cel puţin una dintre cele două condiţii cumulative nu este îndeplinită.
    77. De asemenea, conform art. 28 alin. (1) din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, „odată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei“.
    78. Astfel, de regulă, în sensul actului normativ, oprirea lucrărilor poate fi dispusă doar de organele de control (deci nu de organele de urmărire penală) şi doar cu ocazia constatării contravenţiilor prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) şi b).
    79. De asemenea, atunci când organele de urmărire penală dispun sistarea lucrărilor, acestea o fac doar la sesizarea organelor de control, conform art. 32 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. În condiţiile date, inclusiv atunci când se menţionează posibilitatea opririi lucrărilor de către organele de urmărire penală, se menţine ferm distincţia dintre acestea şi organele de control.
    80. Faptul că art. 24^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii arată că procurorul poate dispune, din oficiu sau la cerere, oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal, nu este de natură să conducă la concluzia că o astfel de dispoziţie ar putea întruni cerinţele pentru a constitui situaţie premisă a infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
    81. De asemenea, s-a apreciat că există un vid legislativ, nefiind incriminată de legiuitor conduita constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de urmărire penală, acesta neputând fi acoperit prin aplicarea normelor de drept substanţial prin analogie.
    82. Curţile de apel Alba Iulia, Braşov şi Târgu Mureş, tribunalele Călăraşi, Constanţa, Maramureş, Sălaj, Timiş şi Vrancea, precum şi judecătoriile Babadag, Băileşti, Beclean, Brezoi, Costeşti, Dragomireşti, Făgăraş, Hârşova, Întorsura Buzăului, Mangalia, Măcin, Medgidia, Moldova Nouă, Motru, Năsăud, Răducăneni, Rupea, Segarcea, Sfântu Gheorghe, Sighetul Marmaţiei, Târgu Lăpuş, Târgu Secuiesc şi Tulcea au menţionat doar că nu au identificat practică judiciară fără a comunica puncte de vedere cu privire la problemele de drept supuse dezlegării.

    V. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    83. Atât din perspectiva hotărârilor obligatorii, menite să asigure dezlegarea unor chestiuni de drept, cât şi în ceea ce priveşte deciziile de speţă, în urma examenului de jurisprudenţă efectuat la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Direcţia legislaţie, jurisprudenţă şi contencios - Serviciul pentru studiu şi unificarea jurisprudenţei, nu au fost identificate hotărâri care să prezinte relevanţă asupra chestiunii de drept supusă dezlegării.

    VI. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale
    84. În urma examenului de jurisprudenţă la nivelul Curţii Constituţionale a României, nu au fost identificate hotărâri care să prezinte relevanţă pentru problema de drept analizată.

    VII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului
    85. În urma examenului de jurisprudenţă la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu au fost identificate hotărâri care să prezinte relevanţă pentru problema de drept analizată.

    VIII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării
    86. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, iar cu privire la fondul sesizării a apreciat că infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, nu vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală.
    87. În susţinerea acestui punct de vedere a învederat că prin sintagma „organe de control“ din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, analizând textele legii, gramatical dar şi sistematic, legiuitorul a urmărit să realizeze o distincţie clară între organele judiciare - procurorul şi instanţa, ce desfăşoară activităţi în cadrul unui proces penal ce priveşte infracţiunile prevăzute de acest act normativ şi organele de control cu atribuţii în ceea ce priveşte disciplina în construcţii, atribuţiile fiecărei categorii de organe fiind explicit menţionate, iar competenţa lor fiind, astfel, strict delimitată prin lege.
    88. Prin incriminarea faptei de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, legiuitorul a avut în vedere situaţia în care atragerea răspunderii contravenţionale s-a dovedit insuficientă pentru realizarea obiectivului urmărit prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, respectiv aceea de a asigura disciplina în construcţii, întrucât contravenientul a perseverat în conduita sa ilicită, continuând executarea lucrărilor în ciuda sancţiunii amenzii şi a măsurii complementare a opririi executării lucrărilor.
    89. Atunci când răspunderea contravenţională se dovedeşte a fi insuficientă, legiuitorul a stabilit că această perseverare în conduită a contravenientului trece din sfera ilicitului contravenţional în cea a ilicitului penal, care, prin mijloacele sale coercitive specifice, asigură realizarea scopurilor urmărite prin Legea nr. 50/1991.
    90. Această concluzie se desprinde atât în urma analizei coroborate a tuturor dispoziţiilor din capitolul III al Legii nr. 50/1991, intitulat „Răspunderi şi sancţiuni“, astfel cum au fost prezentate în paragrafele anterioare, cât şi din analiza comparativă a versiunilor legii, de la intrarea în vigoare şi până în prezent.
    91. Astfel, se observă că în forma intrată în vigoare la data de 7 august 1991 Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii nu prevedea incriminări în conţinutul său, ci doar sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea dispoziţiilor sale, inclusiv măsura complementară a opririi executării lucrărilor (art. 28).
    92. Infracţiunea de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi a prevăzut în conţinutul său, de la momentul introducerii sale prin Legea nr. 125/1996 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, condiţia ca executarea lucrărilor să continue după „dispunerea opririi lor de către organele care au aplicat amenda contravenţională.“
    93. Această condiţie a fost păstrată de legiuitor chiar şi ulterior introducerii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 231/2000, a posibilităţii ca procurorul sau instanţa, în cursul procesului penal, să dispună oprirea temporară, ca măsură provizorie, a executării lucrărilor.
    94. Existenţa, în acelaşi timp, a infracţiunii în configuraţia menţionată cu prevederea separată referitoare la măsura opririi temporare, ca măsură provizorie, a executării lucrărilor dispusă de procuror sau instanţă denotă intenţia legiuitorului de a incrimina ca infracţiune [cea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii] doar acea conduită constând în nerespectarea măsurii opririi lucrărilor dispuse de organele de control (administrative) subsecvent parcurgerii procedurii răspunderii contravenţionale, iar nu fapta de nerespectare a măsurii opririi temporare dispuse de procuror sau instanţă în cursul procesului penal.

    IX. Opinia specialiştilor consultaţi
    95. În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiştilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.
    96. Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca - Facultatea de Drept a opinat în sensul că infracţiunea prevăzută de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivii legii, nu vizează şi fapta unei persoane care continuă executarea lucrărilor după sistarea lor de către organele de urmărire penală.
    97. În susţinerea acestui punct de vedere s-a menţionat că, printr-o interpretare logico-sistematică a prevederilor din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, organele de urmărire penală nu pot fi incluse în categoria organelor de control competente, potrivit legii.
    98. În acest sens s-a arătat că art. 27 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii face o deosebire clară între organele de control avute în vedere de legiuitor şi organele de urmărire penală, astfel:
    - conform alin. (3), contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h), h^1), i) - k) şi o), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale judeţelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare;
    – totodată, alin. (3^1) prevede faptul că, pe lângă autorităţile prevăzute la alin. (3), pentru lucrările aferente infrastructurii de transport de interes naţional, autorizate de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. c), d), h) - l), se constată şi se sancţionează şi de către organele de control desemnate ale Ministerului Transporturilor;
    – nu în ultimul rând, conform alin. (4) din cadrul aceluiaşi articol, contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), h^1), i)-k) şi o) se constată şi se sancţionează numai de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.

    99. Luând în considerare că în cadrul art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii legiuitorul a prevăzut expres că organele de control au, printre altele, şi obligaţia să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz, rezultă că însuşi legiuitorul tratează în mod diferenţiat organele de control şi organele de urmărire penală.
    100. Pe de altă parte, conform art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în situaţiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare să dispună măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.
    101. Academia de Studii Economice - Facultatea de Drept a apreciat că fapta persoanei constând în continuarea executării unor lucrări, în ciuda existenţei unei dispoziţii de oprire a acestora date de procuror, nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
    102. În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că, potrivit art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, actele de continuare a executării unor lucrări intră în sfera ilicitului penal dacă sunt comise în contextul existenţei unei dispoziţii de oprire a acestora, iar dispoziţia de oprire este dată de un organ de control competent potrivit legii.
    103. În acest context trebuie stabilită sfera sintagmei organe de control, utilizată la art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
    104. O trimitere clară se face în art. 71 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care, vorbind despre organele de control, face trimitere doar la cele administrative, nu şi la cele judiciare.
    105. Analizând terminologia folosită de legiuitor în cuprinsul actului normativ primar se constată că se vorbeşte despre organe de control la art. 27 şi 29 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, unde se specifică expres că acestea sunt cele din sfera administrativă.
    106. Mai mult, diferenţa dintre organele de control şi organele judiciare este subliniată la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii care prevede că, în funcţie de situaţia constatată, organele de control sunt îndrituite să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz, precum şi la art. 32 alin. (4) teza finală din lege, unde se arată că organele de control pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.
    107. Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept a opinat în sensul că fapta celui care continuă executarea lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către procuror în condiţiile art. 24^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din acelaşi act normativ.
    108. În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii face o distincţie clară a competenţei de dispunere a opririi executării lucrărilor, astfel:
    - pentru faptele care constituie contravenţii, măsura se dispune doar de organele care sunt competente să constate şi să sancţioneze contravenţiile, potrivit art. 26 şi 27 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii;
    – pentru faptele care constituie infracţiuni, măsura se dispune de procuror sau de instanţa de judecată, potrivit art. 24^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

    109. S-a susţinut că acest aspect rezultă în mod evident din dispoziţiile art. 32 alin. (4) care prevăd că organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal. Această normă se referă în mod evident la situaţia în care organele de control nu pot dispune ele însele măsura opririi temporare a executării lucrărilor, deci în cazul în care se comite o infracţiune.
    110. În acest context s-a apreciat că procurorul este organul competent, potrivit legii, să cerceteze comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, având, prin urmare, competenţa de control al respectării dispoziţiilor legale în materie (a căror încălcare atrage reţinerea unei/unor infracţiuni), iar, potrivit art. 24^1 alin. (2) din acelaşi act normativ, procurorul este şi organul competent potrivit legii să dispună oprirea temporară a executării unei lucrări, pe parcursul procesului penal.

    X. Dispoziţii legale relevante
    Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
    Capitolul I: Autorizarea executării lucrărilor de construcţii
    Art. 3

    (1) Construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru:
    a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 11;
    b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege - monumente, ansambluri, situri - inclusiv la anexele acestora, identificate în acelaşi imobil - teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate;
    c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, reţelele şi dotările tehnico-edilitare, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătăţiri funciare, lucrările de instalaţii de infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente;
    d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, locuri de joacă şi agrement, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;
    e) lucrări de foraje şi excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice şi a prospecţiunilor geologice, proiectarea şi deschiderea exploatărilor de cariere şi balastiere, a sondelor de gaze şi petrol, precum şi a altor exploatări de suprafaţă, subterane sau subacvatice;
    f) lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării executării lucrărilor, în condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (1^3);
    g) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;
    h) lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, copertine şi pergole situate pe căile şi spaţiile publice, anexe gospodăreşti, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan;
    i) cimitire - noi şi extinderi.


    (2) În vederea simplificării procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcţii provizorii prevăzute la alin. (1) lit. d), g) şi h), autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiilor tehnice - D.T. cu conţinut simplificat în raport cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1.


    Capitolul III: Răspunderi şi sancţiuni
    Art. 24
    Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte:
    a) executarea fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), cu excepţiile prevăzute de lege;
    b) continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii;
    c) întocmirea ori semnarea documentaţiilor tehnice - D.T. necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi a proiectelor tehnice şi a documentaţiilor de execuţie, pentru alte specialităţi decât cele certificate prin diplomă universitară, în condiţiile prevăzute la art. 9.


    Art. 24^1

    (1) Instanţa de judecată, prin hotărârea prin care soluţionează fondul cauzei, poate dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.

    (2) Procurorul sau instanţa de judecată poate dispune, din oficiu sau la cerere, oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.

    Art. 26

    (1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:
    a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant;
    b) executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), precum şi continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizaţii de construire în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor şi executant;
    c) aprobarea furnizării de utilităţi urbane, ca urmare a executării de lucrări de branşamente şi racorduri la reţele pentru construcţii noi neautorizate;
    d) menţinerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizaţie sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri faţă de cele prevăzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu;
    e) neaducerea terenului la starea iniţială de către investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. c), precum şi nerealizarea lucrărilor de curăţare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului şi/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuţiei, odată cu încheierea lucrărilor de bază;
    e^1) neîndeplinirea obligaţiei de repunere în starea anterioară a terenurilor care au făcut obiectul contractelor de închiriere de către titularii de licenţe/permise/autorizaţii, prevăzuţi la art. 71 alin. (2), la desfiinţarea acestora;
    f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor şi a actelor solicitate;
    g) neanunţarea datei începerii lucrărilor de construcţii autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8);
    h) neemiterea certificatelor de urbanism în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2), precum şi emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzând avizele şi acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de investiţii, sau eliberarea acestora condiţionat de elaborarea prealabilă a unei documentaţii de urbanism sau a oricăror documentaţii tehnice de definire a scopului solicitării, cu depăşirea termenului legal, sau refuzul nejustificat ori condiţionarea furnizării informaţiilor de interes public prevăzute la art. 6 alin. (1);
    h^1) neemiterea avizelor şi autorizaţiilor de construire în termenul prevăzut de prezenta lege;
    h^2) refuzul nejustificat de emitere a autorizaţiei de construire/desfiinţare şi/sau a certificatului de urbanism în termenul prevăzut de lege pentru documentaţiile complete;
    i) emiterea de autorizaţii de construire/desfiinţare:
    - în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizaţia de construire/desfiinţare;
    – în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;
    – în baza unor documentaţii incomplete sau elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al documentaţiei tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu conţin avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;
    – în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranţă a întregii construcţii, în cazul lucrărilor de consolidare;
    – în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege;

    j) neorganizarea şi neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrărilor de construcţii de către compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi al primăriilor, în unităţile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi (4), precum şi neurmărirea modului de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3);
    k) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior;
    l) refuzul nejustificat sau obstrucţionarea sub orice formă a accesului persoanelor fizice sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la documentele prevăzute la art. 34 alin. (7);
    m) depăşirea termenului de 15 zile pentru emiterea avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizării lucrărilor de construcţii, conform prevederilor art. 7 alin. (20);
    n) neefectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor de construcţii în condiţiile prevederilor art. 37 alin. (2);
    o) neconstituirea bazei de date de către autorităţile publice responsabile sau netransmiterea de către posesorii de reţele tehnico-edilitare în termenele legale a planurilor cadastrale prevăzute la art. 45 alin. (6).


    (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează:
    - de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a);
    – de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. f);
    – de 10.000 lei, cele prevăzute la lit. c) şi o);
    – de la 5.000 lei la 20.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d), e) şi e^1);
    – de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la lit. h), h^1) şi i);
    – de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. h^2), j) şi k);
    – de 2.000 lei, cele prevăzute la lit. l) şi n);
    – de 1.000 lei, cele prevăzute la lit. g).


    (3) Cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.

    (4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi reprezentantului persoanei juridice.

    (5) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. h) şi i) se aplică funcţionarilor publici responsabili de verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.

    (6) În condiţiile prezentei legi nu se aplică sancţiunea avertisment.

    Art. 27

    (1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz.

    (1^1) Pe lângă autorităţile prevăzute la alin. (1), pentru lucrările aferente infrastructurii de transport de interes naţional, organele de control desemnate din cadrul Ministerului Transporturilor au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz.

    (2) Arhitectul-şef al judeţului şi personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum şi respectarea disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcţiilor.

    (3) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h), h^1), i)-k) şi o), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale judeţelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

    (3^1) Pe lângă autorităţile prevăzute la alin. (3), pentru lucrările aferente infrastructurii de transport de interes naţional, autorizate de către Ministerul Transporturilor, contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. c), d), h)-l), se constată şi se sancţionează şi de către organele de control desemnate ale Ministerului Transporturilor.

    (4) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), h^1), i)-k) şi o) se constată şi se sancţionează numai de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.

    (5) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia.

    Art. 28

    (1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

    (2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.

    (2^1) Pentru lucrările aferente infrastructurii de transport de interes naţional, decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către Ministerul Transporturilor pe baza unor expertize tehnice întocmite în condiţiile legii sau, după caz, de instanţa judecătorească.

    (2^2) În vederea fundamentării deciziei privitoare la menţinerea sau desfiinţarea construcţiilor executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, rezultatele expertizei tehnice se supun aprobării Consiliului tehnico-economic al Ministerului Transporturilor pentru analiza conformităţii lucrărilor executate cu proiectul tehnic de execuţie elaborat conform legii şi cu respectarea condiţiilor din acordul de mediu sau punctul de vedere al autorităţii competente emis cu respectarea legislaţiei privind protecţia mediului. Decizia menţinerii/desfiinţării construcţiilor se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor şi stă la baza emiterii autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

    (3) Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.

    Art. 29

    (1) Controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se exercită de Inspectoratul de Stat în Construcţii, pe întregul teritoriu al ţării, şi de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun măsurile şi sancţiunile prevăzute de prezenta lege.

    (2) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele teritoriale pot dispune oprirea executării lucrărilor de construire sau de desfiinţare, după caz, atunci când constată că acestea se realizează cu încălcarea dispoziţiilor legale, a cerinţelor privind asigurarea calităţii în construcţii, fără proiect tehnic ori pe baza unor autorizaţii nelegal emise.

    (3) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele teritoriale încunoştinţează autoritatea administraţiei publice pe teritoriul căreia s-a efectuat controlul şi Ministerul Transporturilor, după caz, asupra constatărilor şi măsurilor dispuse. În această situaţie, organele de control ale consiliilor judeţene, locale sau ale Ministerului Transporturilor, după caz, au obligaţia să urmărească modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

    Art. 32

    (1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
    a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;
    b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.


    (2) În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

    (3) În cazul nerespectării termenelor-limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

    (4) În situaţiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare să dispună măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.

    (5) Persoanele care au beneficiat de subvenţie pentru construirea unei locuinţe şi pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvenţiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit.




    XI. Opinia judecătorului-raportor
    111. Judecătorul-raportor consideră că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, iar pe fondul sesizării a opinat în sensul că fapta persoanei constând în continuarea executării unor lucrări, deşi există o dispoziţie de oprire a acestora dată de procuror, nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

    XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    Cu privire la admisibilitatea sesizării
    112. În urma examinării sesizării formulate de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a raportului întocmit de judecătorul-raportor şi a problemei ce se solicită a fi dezlegate, constată că sesizarea este admisibilă.
    113. În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    114. Aşadar, textul legal mai sus enunţat determină aria restrictivă a examinării pe care o efectuează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei hotărâri prealabile şi stabileşte mecanismul, scopul şi condiţiile de admisibilitate.
    115. Referitor la ultimul aspect menţionat mai sus, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării:
    - chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecăţii, în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;
    – chestiunea de drept pusă în discuţie să fie una veritabilă, dificilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite şi să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei; şi
    – chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare.

    116. Verificând regularitatea învestirii prin raportarea acestor condiţii de admisibilitate la sesizările ce fac obiectul prezentei cauze, se constată că sunt îndeplinite cumulativ toate aceste condiţii. Astfel, se constată că, în cauză, este îndeplinită prima condiţie, în contextul în care solicitarea de lămurire a problemei de drept invocate aparţine unei instanţe învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, respectiv Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, pe rolul căreia se află înregistrat apelul formulat împotriva Sentinţei penale nr. 1.343 din data de 11 septembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul penal nr. 7.387/197/2021.
    117. În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, respectiv chestiunea de drept pusă în discuţie să fie una veritabilă, dificilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite, se constată că şi aceasta este îndeplinită în raport cu practica neunitară şi punctele de vedere transmise de curţile de apel şi instanţele arondate acestora.
    118. De asemenea, se apreciază că este îndeplinită şi condiţia potrivit căreia chestiunea de drept pusă în discuţie trebuie să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei, apreciind că rezolvarea dată chestiunii de drept este susceptibilă de a avea consecinţe juridice directe asupra modului de soluţionare a cauzelor, vizând, practic, întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal.
    119. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală este învestită cu soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, Consiliul Local al Municipiului Braşov şi inculpaţii S.C. D.V.D.L. - S.R.L. şi V.M. împotriva Sentinţei penale nr. 1.343 din data de 11 septembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul penal nr. 7.387/197/2021, context în care soluţionarea pe fond a cauzei depinde de rezolvarea chestiunii de drept ce formează obiectul prezentului dosar.
    120. Totodată, se apreciază că şi condiţia ce vizează caracterul de actualitate a problemei de drept invocate în cauză este îndeplinită. Astfel, din verificările efectuate la nivelul instanţei supreme rezultă că nu au fost pronunţate hotărâri prealabile sau hotărâri în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept supusă analizei şi nici nu este un recurs în interesul legii în curs de soluţionare cu privire la această chestiune de drept.

    Cu privire la fondul chestiunilor de drept
    121. Problema de drept ridicată de instanţa de trimitere vizează stabilirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii în situaţia în care lucrările de construire continuă după dispunerea opririi lor temporare, pe parcursul procesului penal, de către procuror, în cazul imobilelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.
    122. Dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii incriminează două conduite distincte la lit. a) şi b). Astfel, la lit. a) este incriminată executarea fără autorizaţie de construire ori cu nerespectarea acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din lege, cu excepţiile prevăzute. În acest caz este vorba despre o serie de lucrări realizate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate.
    123. Realizarea acestor categorii de lucrări la imobilele menţionate, datorită importanţei lor deosebite în considerarea valorii istorice, arhitecturale, a fost prevăzută de legiuitor ca atrăgând direct cea mai gravă formă de răspundere, răspunderea penală.
    124. Cea de-a doua infracţiune prevăzută în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, respectiv cea menţionată la lit. b) a art. 24, constă în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii.
    125. În ceea ce priveşte semnificaţia sintagmei „organe de control“ din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, analizând textele legii, gramatical, dar şi sistematic, se constată că legiuitorul a realizat o distincţie clară, pe de o parte, între organele judiciare (procuror şi instanţă) care desfăşoară activităţi în cadrul unui proces penal cu privire la infracţiunile prevăzute de acest act normativ, iar, pe de altă parte, faţă de organele de control cu atribuţii în ceea ce priveşte disciplina în construcţii, atribuţiile fiecărei categorii de organe fiind explicit menţionate, iar competenţa lor fiind, astfel, strict delimitată prin lege.
    126. Dispoziţiile art. 27 şi 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii individualizează organele de control cu atribuţii în ceea ce priveşte disciplina în executarea lucrărilor de construcţii şi stabilesc sfera de competenţe ale acestora, respectiv:
    - organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene care au obligaţia de a urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz;
    – organele de control desemnate din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii care au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz;
    – organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.

    127. Aceste organe de control au competenţa de a constata săvârşirea contravenţiilor menţionate la art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi, totodată, de a dispune odată cu aplicarea amenzii contravenţionale şi măsura opririi executării lucrărilor, însoţită de luarea fie a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizaţiei, fie a măsurilor de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia.
    128. Din dispoziţiile art. 24^1, art. 27, art. 28 şi ale art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii reiese că organele de control, în funcţie de încălcarea legii constatată, fie aplică amenda contravenţională şi dispun măsurile complementare, fie sesizează instanţele judecătoreşti civile atunci când încălcarea reprezintă o contravenţie, fie pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal, în situaţia constatării infracţiunilor prevăzute de art. 24 din lege.
    129. Din aceste dispoziţii se poate concluziona faptul că legiuitorul a realizat o distincţie clară, pe de o parte, între organele de control cu atribuţii în asigurarea respectării disciplinei în construcţii care pot aplica amenda contravenţională concomitent cu dispunerea măsurii complementare a opririi executării lucrărilor, iar, pe de altă parte, între organele de urmărire penală sau instanţa de judecată care pot/poate dispune oprirea temporară a lucrărilor în cadrul procesului penal.
    130. Din formularea textelor anterior citate rezultă că legiuitorul nu a dorit să includă în sfera organelor de control competente şi organul de urmărire penală. În situaţia în care intenţia legiuitorului ar fi fost în acest sens, acesta nu ar mai fi făcut diferenţa în cadrul aceluiaşi text de lege între organul de control şi organul de urmărire penală, acest aspect rezultând din dispoziţiile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 - În situaţiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare să dispună măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.
    131. Raţionamentul conform căruia organul de urmărire penală ar fi asimilat unui organ de control, întrucât are atribuţii în ceea ce priveşte supravegherea urmării penale, nu este aplicabil şi ar constitui o analogie în defavoarea inculpatului, având în vedere că, din interpretarea coroborată a tuturor textelor de lege citate anterior, se desprinde concluzia că activitatea de control la care se referă legiuitorul are în vedere respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii sau a lucrărilor aferente infrastructurii de transport de interes naţional. Aşadar, asimilarea activităţii de supraveghere a urmăririi penale cu cea de control al executării lucrărilor prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii ar constitui o veritabilă adăugare la lege.
    132. Totodată, în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii legiuitorul face referire la continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora, pe când în conţinutul art. 24^1 şi art. 32 alin. (4) din acelaşi act normativ indică drept atribuţie a procurorului, respectiv a instanţei dispunerea opririi temporare a executării lucrărilor pe parcursul procesului penal.
    133. Folosirea unor termeni diferiţi în cadrul unor dispoziţii legale succesive, în cadrul aceluiaşi capitol, atestă viziunea dihotomică a legiuitorului în ceea ce priveşte răspunderea stabilită prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, pentru protejarea regimului construcţiilor, a calităţii şi disciplinei în construcţii, respectiv prin mijloace specifice de combatere a ilicitului contravenţional şi a ilicitului penal.
    134. Astfel, în cazul executării sau desfiinţării, totale ori parţiale, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la alin. (1) lit. b), de către investitor şi executant, şi în cazul executării sau desfiinţării, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la alin. (1) lit. b), este atrasă răspunderea contravenţională, iar organele de control specifice, odată cu aplicarea amenzii contravenţionale, vor dispune, în mod obligatoriu, şi măsura complementară a opririi executării lucrărilor, concomitent cu dispunerea luării măsurilor de încadrare în prevederile autorizaţiei sau a măsurilor de desfiinţare a lucrărilor, potrivit art. 28 alin. (1).
    135. În cazul realizării în aceeaşi modalitate (fără autorizaţie sau cu nerespectarea prevederilor acesteia) a lucrărilor menţionate la litera b) a alin. (1) al art. 3 este atrasă însă răspunderea penală, fiind iniţiat un proces penal în care sunt efectuate cercetări, ulterior fiind sesizată instanţa de judecată.
    136. Măsura pe care, potrivit dispoziţiilor legii, o poate dispune procurorul sau instanţa, în cursul procesului penal, este oprirea temporară a executării lucrărilor, pe parcursul realizării cercetărilor, până la clarificarea tuturor aspectelor cauzei şi până la stabilirea dacă în cauză este atrasă sau nu răspunderea penală.
    137. Cele două măsuri au scop şi caracter diferit, sunt dispuse de organe diferite şi în cadrul unor proceduri de tragere la răspundere diferite (contravenţională, respectiv penală), cele două măsuri fiind asemănătoare doar din perspectiva faptului că ambele presupun oprirea executării altor lucrări la imobile.
    138. Prin incriminarea faptei de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente legiuitorul a avut în vedere situaţia în care atragerea răspunderii contravenţionale s-a dovedit insuficientă pentru realizarea obiectivului urmărit prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, respectiv aceea de a asigura disciplina în construcţii, întrucât contravenientul a perseverat în conduita sa ilicită, continuând executarea lucrărilor în ciuda sancţiunii amenzii şi a măsurii complementare a opririi executării lucrărilor.
    139. Infracţiunea de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi a prevăzut în conţinutul său condiţia ca executarea lucrărilor să continue după dispunerea opririi lor de către organele care au aplicat amenda contravenţională.
    140. Această condiţie a fost păstrată de legiuitor chiar şi ulterior introducerii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 231/2000, a posibilităţii ca procurorul sau instanţa, în cursul procesului penal, să dispună oprirea temporară, ca măsură provizorie, a executării lucrărilor.
    141. Existenţa, în acelaşi timp, a infracţiunii în configuraţia menţionată cu prevederea separată referitoare la măsura opririi temporare, ca măsură provizorie, a executării lucrărilor dispusă de procuror sau instanţă denotă intenţia legiuitorului de a incrimina ca infracţiune [cea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii] doar acea conduită constând în nerespectarea măsurii opririi lucrărilor dispuse de organele de control (administrative) subsecvent parcurgerii procedurii răspunderii contravenţionale, iar nu fapta de nerespectare a măsurii opririi temporare dispuse de procuror sau instanţă în cursul procesului penal.
    142. În consecinţă, în raport cu aspectele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 7.387/197/2021 şi va stabili că infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, nu vizează şi situaţia în care lucrările continuă după dispunerea opririi acestora de către organele de urmărire penală.

    PENTRU ACESTE MOTIVE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 7.387/197/2021 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
    "Dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală?“ şi stabileşte că:"
    Infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, nu vizează şi situaţia în care lucrările continuă după dispunerea opririi acestora de către organele de urmărire penală.

    Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    judecător ELENI CRISTINA MARCU
                    Magistrat-asistent,
                    Florin Nicuşor Mihalache


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 46 din 16 septembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016