Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Daniela Boricean, Daniela Elena Urs, Alina Nicoleta Mioc şi Petrina Moş în Dosarul nr. 4.964/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.266D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.847D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, în ansamblu, şi ale art. V din această ordonanţă de urgenţă, în special. Excepţia a fost ridicată de Claudia Rohnean în Dosarul nr. 1.729/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.858D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018. Excepţia a fost ridicată de Florentin Ramon Geanâm în Dosarul nr. 590/101/2019 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. 6. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 7. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.847D/2019 şi nr. 2.858D/2019 la Dosarul nr. 2.266D/2019, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 713 din 2 noiembrie 2021. Apreciază că nu este afectat regimul unor instituţii fundamentale ale statului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 15 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.964/105/2018, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Daniela Boricean, Daniela Elena Urs, Alina Nicoleta Mioc şi Petrina Moş. 10. Prin Încheierea din 1 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.729/111/2019, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, în ansamblu, şi ale art. V din această ordonanţă de urgenţă, în special. Excepţia a fost ridicată de Claudia Rohnean. 11. Prin Încheierea din 15 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 590/101/2019, Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Florentin Ramon Geanâm. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 115 alin. (4), deoarece, din analiza preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, nu reiese cu claritate, într-o manieră cuantificabilă, îndeplinirea tuturor condiţiilor instituite de Constituţie pentru emiterea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, şi anume: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. La aceste condiţii prevăzute de Constituţie se adaugă şi condiţia cerută de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative referitoare la existenţa unor „situaţii temeinic justificate“. În acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 255 din 11 mai 2005, nr. 258 din 14 martie 2006 şi nr. 421 din 9 mai 2007. 13. Arată că cele invocate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 nu motivează cele patru condiţii enumerate mai sus în ceea ce priveşte soluţia legislativă de la art. V referitor la pensia de serviciu pentru magistraţii cu o vechime în funcţie între 20 şi 25 de ani. Astfel, referitor la aşazisul impact major asupra funcţionării instanţelor, Guvernul nu a efectuat niciun studiu de impact privind numărul de magistraţi care ar îndeplini condiţiile de pensionare şi câţi dintre aceştia ar pleca efectiv din sistem, mulţumindu-se doar să preia exprimarea folosită de Comisia de la Veneţia legată de potenţialul impact, dar fără să o explice. Mai mult, propunerea legislativă a venit chiar din partea Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM), care a declarat public că nu a solicitat Guvernului revizuirea sau amânarea acestei măsuri. Or, singura instituţie abilitată în domeniul recrutării magistraţilor, al evaluării, al formării şi al organizării examenelor este CSM, conform atribuţiilor sale prevăzute de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acesta fiind, prin urmare, singura instituţie competentă să se pronunţe asupra potenţialului impact negativ al noii dispoziţii privind pensionarea anticipată. 14. Pe de altă parte, în lipsa studiului de impact, era necesar ca dispoziţia legală referitoare la pensionare să fie lăsată în vigoare o perioadă de timp şi numai în situaţia în care sistemul s-ar fi confruntat cu mai multe cereri de pensionare ale magistraţilor decât în mod obişnuit şi CSM nu ar fi avut capacitatea necesară pentru a acoperi lipsa de personal, s-ar fi putut considera îndeplinite aceste condiţii. 15. În preambulul ordonanţei de urgenţă criticate s-a mai arătat că schema de pensionare nou-introdusă nu afectează negativ sistemul decât dacă este corelată cu celelalte două măsuri propuse prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, respectiv creşterea vechimii pentru promovare şi creşterea perioadei de formare profesională. Or, voinţa Parlamentului a fost de introducere a tuturor acestor măsuri, iar, de la momentul adoptării Legii nr. 242/2018 şi până la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, nu au intervenit aspecte noi, necunoscute de Parlament, care să justifice intervenţia Guvernului prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă. Pe de altă parte, cele două măsuri introduse prin Legea nr. 242/2018 nu pot afecta sistemul prin reducerea numărului de magistraţi în funcţie, întrucât dispoziţia referitoare la creşterea perioadei de formare în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii se aplică doar în anul şcolar 2019-2020 (potrivit art. 112 din Legea nr. 303/2004, introdus prin Legea nr. 242/2018), ceea ce înseamnă că promoţiile Institutului Naţional al Magistraturii din anii 2018, 2019 şi 2020, adică cel puţin 300 de auditori de justiţie, vor fi repartizate la instanţe şi parchete, asigurând ocuparea unui număr semnificativ de posturi. În egală măsură, creşterea vechimii pentru promovare nu poate avea vreun efect atât timp cât în sistem există foarte mulţi magistraţi care deţin gradul superior, deşi funcţionează la instanţele inferioare. În acelaşi timp, art. 110 din Legea nr. 303/2004, introdus prin Legea nr. 242/2018, prevede că „Judecătorii şi procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi transferaţi la instanţele şi parchetele superioare“. La aceste argumente se adaugă şi faptul că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 au fost amânate unele dispoziţii legale referitoare la compunerea completurilor de judecată în apel (3 judecători) până la 1 ianuarie 2020. Pe de altă parte, este evident că CSM nu poate lua măsuri de acoperire a posturilor libere în urma pensionării anticipate câtă vreme aceste locuri nu sunt încă libere. 16. Referitor la invocarea, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, a opiniei preliminare a Comisiei de la Veneţia, se susţine că aceasta nu poate fi considerată o stare excepţională, urgentă, de natură a justifica legiferarea printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, atâta vreme cât această opinie fusese emisă încă din luna iulie 2018, când procesul de adoptare a Legii nr. 242/2018 nu era finalizat. La pct. 148 din Raportul preliminar al Comisiei de la Veneţia se arată că „în următorii patru ani nu vor mai fi noi judecători sau procurori admişi în profesie pe calea INM“. Or, se susţine că această apreciere este eronată, întrucât în cuprinsul Legii nr. 242/2018 se arată că această dispoziţie este aplicabilă începând cu anul şcolar 2019-2020, ceea ce înseamnă că abia după cei 4 ani îşi va produce efectele, dată până la care sistemul se va stabiliza deja din punctul de vedere al pensionărilor anticipate. 17. Pe de altă parte, această opinie nu are nici caracter obligatoriu, fiind emisă şi cu titlu preliminar, dar şi sub rezerva potenţialului impact asupra sistemului. Or, Guvernul nu a stabilit caracterul cert al acestui impact. 18. În concluzie, urgenţa reglementării nu este justificată prin simpla afirmaţie privind pensionarea masivă, câtă vreme sistemul nu s-a confruntat efectiv cu această problemă, urgenţa devenind actuală numai după punerea în plată a deciziilor de pensionare, ştiut fiind că foarte mulţi magistraţi cu o vechime de peste 25 de ani sunt încă în funcţie. În egală măsură, nu este îndeplinită nici cealaltă condiţie care justifică adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, respectiv existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, şi nici condiţia existenţei unei situaţii temeinic justificate, impusă de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 19. În continuare, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie şi din perspectiva nerespectării art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000. În acest sens, arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 s-a dispus amânarea intrării în vigoare a art. V din Legea nr. 242/2018. În acelaşi timp, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a fost publicată între momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 242/2018 şi momentul intrării acesteia în vigoare. Rezultă că la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000. Prin amânarea intrării în vigoare se produce de fapt o suspendare a actului normativ (art. V din Legea nr. 242/2018). Potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, suspendarea reprezintă un eveniment legislativ, iar art. 66 din Legea nr. 24/2000 obligă legiuitorul derivat să prevadă data de început şi data de sfârşit a evenimentului legislativ. Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 cuprinde doar data de sfârşit (1 ianuarie 2020). Pentru claritate, întrucât noţiunile de amânare şi suspendare sunt identice, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 ar fi trebuit să prevadă expres dacă amânarea se face începând cu data intrării în vigoare a acesteia sau cu o dată ulterioară. Nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii. De asemenea, a fost încălcat principiul supremaţiei legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 20. Totodată, autorii excepţiei susţin că sunt încălcate prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie şi ale art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, întrucât din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 nu rezultă că ar fi îndeplinite cumulativ condiţiile pentru intrarea sa în vigoare, respectiv depunerea sa prealabilă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă de a fi sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nerezultând aceasta din însuşi corpul ordonanţei de urgenţă, cei vizaţi nu pot cunoaşte cu claritate dacă actul normativ este sau nu în vigoare. 21. Arată şi că sunt încălcate prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, deoarece, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, Guvernul nu poate în mod făţiş să se opună unei legi deja adoptate de Parlament, sens în care se invocă, în esenţă, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 şi nr. 989 din 30 iunie 2009. 22. Totodată, susţin că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3)-(5) din Constituţie, deoarece nu a existat avizul CSM, aviz obligatoriu atunci când este vorba despre proiecte de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti. Acest aviz era cu atât mai necesar cu cât proiectul de act normativ nu a fost însoţit de un studiu de impact recomandat de către Comisia de la Veneţia în raportul preliminar la pct. 155, studiu de impact în care rolul primordial l-ar fi avut CSM, acesta având date despre structura de personal a instanţelor şi a parchetelor şi cunoscând nevoile actuale şi viitoare ale sistemului. În acest sens se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 901 din 17 iunie 2009. Se mai arată că, deşi la data de 12 octombrie 2018, un proiect al ordonanţei de urgenţă a fost trimis către CSM, acest aviz a fost solicitat doar formal, întrucât era o zi de vineri, iar şedinţa de Guvern fiind stabilită pentru luni, 15 octombrie 2018, ora 9.00, era previzibil faptul că CSM nu se putea întruni în mod legal, nefiind lăsat un termen rezonabil pentru dezbaterea proiectului în plenul CSM. 23. De asemenea, autorii excepţiei arată că prevederile criticate încalcă atât dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, cât şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. 24. Totodată, susţin că se încalcă prevederile art. 124 alin. (3) şi ale art. 125 din Constituţie. Astfel, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 este afectat dreptul la pensie, prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, dar şi regimul instituţiilor fundamentale - autoritatea judecătorească, dreptul la pensie fiind strâns legat de cariera magistratului, de independenţa justiţiei, dar şi de funcţionarea autorităţii judecătoreşti. Invocă în acest sens Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008. Mai arată că dreptul la pensie al magistraţilor este recunoscut ca o componentă a independenţei justiţiei, astfel că Guvernul nu poate legifera în acest domeniu pe calea ordonanţei de urgenţă. Invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 873 din 25 iunie 2010 şi nr. 262 din 5 mai 2016. 25. În final, autorii excepţiei susţin că Legea fundamentală recunoaşte rolul instanţelor judecătoreşti de instituţii fundamentale ale statului, iar statutul judecătorilor are o reglementare expresă în art. 125 din Constituţie, prin urmare, dreptul la pensia anticipată a magistraţilor nu poate face obiectul reglementării de către Guvern pe calea ordonanţei de urgenţă. 26. Tribunalul Prahova - Secţia I civilă şi Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată, în esenţă, că adoptarea art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 s-a efectuat cu respectarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă s-a reţinut că modificările la Legea nr. 303/2004 au făcut obiectul analizei Comisiei de la Veneţia, iar la pct. 2 din această notă s-au făcut referiri în concret la dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 242/2018, arătându-se că, în mod previzibil, dispoziţia arătată va avea ca efect, pe termen scurt, pensionarea unui număr important de judecători şi procurori, situaţie cu un impact major asupra bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, eficienţei şi calităţii actului de justiţie, respectării principiului judecării cauzelor întrun termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât noua lege reglementează concomitent şi creşterea substanţială a perioadei de formare pentru intrarea în magistratură. Impactul acestor prevederi legale asupra resurselor umane existente la nivelul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea a fost reliefat şi în opinia preliminară a Comisiei de la Veneţia, care subliniază că noua schemă de pensionare anticipată pentru judecători şi procurori permite pensionarea chiar şi între 20 şi 25 de ani vechime, recomandându-se renunţarea la schema de pensionare anticipată dacă nu poate fi certificat faptul că aceasta nu va avea niciun impact advers asupra funcţionării sistemului. Pentru a reduce impactul cumulat al acestor reglementări asupra eficienţei sistemului judiciar se impune amânarea aplicării acestui sistem de pensionare anticipată reglementat la art. 82 alin. (3) din lege. De asemenea, din chiar motivele expuse anterior rezultă situaţia extraordinară şi situaţia temeinic justificată care au condus la amânarea aplicării dispoziţiei legale ce permitea pensionarea anticipată a magistraţilor, respectiv preîntâmpinarea unui impact advers asupra funcţionării sistemului judiciar. 27. Referitor la susţinerile în sensul că nu a fost solicitat avizul CSM, se arată că acest aviz a fost solicitat. 28. Cât priveşte încălcarea art. 58 din Legea nr. 24/2000, apreciază că această dispoziţie nu a fost încălcată. În acest sens, instanţele de judecată arată că dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 nu şi-au produs efectele, întrucât la aceeaşi dată la care intra în vigoare Legea nr. 242/2018 intrau în vigoare şi dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, care au amânat aplicarea art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, referitoare la pensionarea anticipată a magistraţilor. 29. În ceea ce priveşte susţinerea în sensul că prin adoptarea art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 este afectat dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, arată că prin amânarea aplicării dispoziţiilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 nu este afectat dreptul la pensie, întrucât acest drept fundamental există şi este recunoscut de legiuitor, însă aplicarea concretă a dreptului la pensionarea anticipată a magistraţilor a fost amânată. 30. Tribunalul Bihor - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, fiind încălcate prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, raportat la art. 131 şi 132 din acelaşi act normativ, din perspectiva afectării unei instituţii fundamentale a statului. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât elementele din preambul nu sunt de natură a justifica urgenţa, în contextul în care modificările propuse puteau fi inserate în timpul procedurii legislative parlamentare, dar şi încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituţie, motivat de faptul că Guvernul nu poate adopta o ordonanţă de urgenţă pentru a contracara o măsură legislativă tocmai adoptată de Parlament. 31. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 32. Avocatul Poporului, în punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.847D/2019, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că justificarea de către Guvern a adoptării ordonanţei de urgenţă criticate are în vedere faptul că acest sistem de pensionare anticipată va avea un impact major asupra funcţionării instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, a eficienţei şi calităţii actului de justiţie, generând riscul de scădere substanţială a numărului magistraţilor în activitate, noua lege reglementând concomitent şi creşterea perioadei de formare pentru intrarea în magistratură, precum şi a vechimii necesare pentru promovarea la instanţe şi parchete, motiv pentru care se impune amânarea aplicării acestui sistem de pensionare anticipată. În plus, potenţialul impact al acestei prevederi legale asupra resurselor umane existente la nivelul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a fost reliefat şi în Opinia preliminară privind proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), recomandându-se renunţarea la schema de pensionare anticipată dacă nu poate fi stabilit în mod cert faptul că aceasta nu va avea niciun impact advers asupra funcţionării sistemului. Prin urmare, în vederea evitării unei grave atingeri aduse funcţionării instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, eficienţei şi calităţii actului de justiţie, generând riscul de scădere substanţială a numărului magistraţilor în activitate, se impune adoptarea unei soluţii imediate. Astfel, este îndeplinită existenţa cumulativă a două elemente: urgenţa reglementării în situaţii care impun luarea unor soluţii imediate şi evitarea unei grave atingeri aduse interesului public. Ca atare, este subliniat clar şi neechivoc interesul public ce este lezat, şi anume faptul că neadoptarea măsurilor propuse prin ordonanţa de urgenţă ar genera un impact major asupra funcţionării instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor. Aşadar, situaţia avută în vedere de Guvern poate fi calificată ca fiind una extraordinară, astfel încât, în consecinţă, se poate susţine existenţa unei urgenţe în adoptarea reglementării criticate. 33. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 34. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 35. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, în ansamblu, precum şi dispoziţiile art. V din această ordonanţă de urgenţă, în special. Dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 aveau, la data sesizării, următorul conţinut: „Prevederile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2020.“ Prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 239/2019 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1024 din 19 decembrie 2019, textul art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a fost modificat, prelungindu-se termenul de intrare în vigoare a dispoziţiilor art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 până la 1 ianuarie 2022, astfel: „Prevederile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022.“ 36. Curtea observă că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 fac referire la art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 numai în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. 37. Curtea reţine că prevederile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, care fac trimitere la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, aveau, la data sesizării Curţii Constituţionale, următorul conţinut: „(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi judecătorii şi magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională cu o vechime între 20 şi 25 de ani numai în aceste funcţii, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în aceste funcţii.“ 38. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale a intrat în vigoare Legea nr. 86/2021 privind modificarea art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi privind abrogarea art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 16 aprilie 2021, care prevede la art. I următoarele: „Prevederile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă la data de 1 ianuarie 2022.“ Art. II din Legea nr. 86/2021 prevede că „Articolul V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, aprobată cu modificări prin Legea nr. 239/2019, se abrogă la data de 1 ianuarie 2022“, iar art. III din aceeaşi lege prevede că „Dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 rămân în vigoare şi după data încetării efectelor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 239/2019“. 39. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea numai prin lege organică a instanţelor judecătoreşti, art. 115 alin. (1) şi (4)-(6) privind delegarea legislativă şi condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, art. 124 alin. (3) privind principiul independenţei judecătorilor, art. 125 privind statutul judecătorilor, art. 129 privind folosirea căilor de atac şi art. 132 privind statutul procurorilor. 40. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 au mai fost supuse anterior controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză, constatându-se constituţionalitatea acestora. Astfel, prin Decizia nr. 713 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 februarie 2022, şi Decizia nr. 803 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 28 februarie 2022, Curtea, analizând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la încălcarea art. 1 alin. (5) şi a art. 115 alin. (4) din Constituţie, a reţinut că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa reglementării art. V din aceasta sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: acest sistem de pensionare anticipată va avea un impact major asupra funcţionării instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, asupra eficienţei şi calităţii actului de justiţie, generând riscul de scădere substanţială a numărului magistraţilor în activitate, noua lege reglementând concomitent şi creşterea perioadei de formare pentru intrarea în magistratură, precum şi a vechimii necesare pentru promovarea la instanţe şi parchete, motiv pentru care se impune amânarea aplicării acestui sistem de pensionare anticipată; potenţialul impact al acestei prevederi legale asupra resurselor umane existente la nivelul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a fost reliefat şi în Opinia preliminară privind proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), recomandându-se renunţarea la schema de pensionare anticipată dacă nu poate fi stabilit în mod cert faptul că aceasta nu va avea niciun impact advers asupra funcţionării sistemului. Având în vedere acestea, Curtea a apreciat că potenţialul impact al pensionării anticipate a magistraţilor [cu 5 ani mai devreme faţă de norma generală privind pensionarea magistraţilor cuprinsă în art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004] constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, în condiţiile în care generează riscul îngreunării sau chiar al blocării activităţii instanţelor de judecată şi a parchetelor şi, implicit, a actului de justiţie. Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, schemele de personal ale instanţelor judecătoreşti sunt subdimensionate (aşa cum se precizează în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018), iar, pe de altă parte, odată cu introducerea posibilităţii de pensionare anticipată, prin Legea nr. 242/2018, se prevăzuse şi creşterea perioadei de formare pentru intrarea în magistratură, precum şi a vechimii necesare pentru promovarea la instanţe şi parchete. 41. Totodată, Curtea a arătat că, deşi nu a fost întocmit de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) un studiu de impact al acestei măsuri legislative, riscul generat de posibilitatea pensionării anticipate a magistraţilor este independent de voinţa Guvernului şi pune în pericol un interes public, cel al realizării unui act de justiţie eficient şi calitativ. 42. În ceea ce priveşte invocarea în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a Opiniei preliminare privind proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a Comisiei de la Veneţia, prin care se recomandă renunţarea la schema de pensionare anticipată dacă nu poate fi stabilit în mod cert faptul că aceasta nu va avea niciun impact advers asupra funcţionării sistemului, Curtea a observat că Guvernul doar invocă această opinie pentru a sublinia potenţialul impact negativ pe care îl are pensionarea anticipată. Astfel, aşa cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, nu opinia sus-menţionată constituie situaţia extraordinară care a condus la emiterea acestui act normativ, ci potenţialul impact negativ asupra activităţii justiţiei, astfel că susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate. 43. Cât priveşte urgenţa reglementării, Curtea a reţinut că urgenţa reglementării criticate a fost motivată în cuprinsul preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 ca fiind determinată de iminenta intrare în vigoare a măsurii legislative a pensionării anticipate a magistraţilor (art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 urma să intre în vigoare la 18 octombrie 2018), ceea ce ar fi putut să aibă un impact major asupra funcţionării instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, precum şi asupra eficienţei şi calităţii actului de justiţie. Aşadar, măsura legislativă criticată a fost adoptată pentru a preîntâmpina îngreunarea sau chiar blocarea activităţii instanţelor de judecată şi a parchetelor şi, implicit, a actului de justiţie, urgenţa reglementării fiind motivată corespunzător în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018. 44. Cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva nerespectării art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a fost publicată la 16 octombrie 2018, între momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 242/2018 (15 octombrie 2018) şi momentul intrării acesteia în vigoare (18 octombrie 2018). Această succesiune cronologică a actelor normative nu contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 (potrivit cărora „actele normative de importanţă şi complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ“), deoarece art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 nu modifică, nu completează şi nu abrogă art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, ci are o existenţă de sine stătătoare, prin care se reglementează amânarea intrării în vigoare a acestuia. 45. De asemenea, Curtea a reţinut că nu sunt incidente nici prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 (potrivit cărora „După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea“), pentru că Legea nr. 242/2018 nu era în vigoare la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, ci a intrat în vigoare după 2 zile, la 18 octombrie 2018. 46. Totodată, Curtea a arătat că susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 ar fi trebuit să prevadă expres dacă amânarea se face începând cu data intrării în vigoare a acesteia sau cu o dată ulterioară este neîntemeiată, de vreme ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a prevăzut că dispoziţiile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, intră în vigoare la o dată ulterioară, şi anume la 1 ianuarie 2020. 47. Având în vedere toate acestea, Curtea a constatat că, în cazul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, au fost respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi, astfel, nu a fost încălcat principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 48. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (5) din Constituţie şi ale art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, Curtea, analizând fişa legislativă a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, a observat că aceasta a fost adoptată în şedinţa de Guvern din 15 octombrie 2018, iar proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă a fost transmis Camerei Deputaţilor, pentru dezbatere, cu Adresa nr. E189 din 16 octombrie 2021. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiţii cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, astfel încât nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituţie. 49. Cât priveşte critica raportată la încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că, având în vedere aceste prevederi constituţionale, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, astfel că Parlamentul poate adopta orice soluţie legislativă pe care o consideră oportună şi necesară, în limitele impuse de Constituţie, iar Guvernul poate emite în baza art. 115 alin. (4) din Constituţie o ordonanţă de urgenţă, tot în limitele impuse de Constituţie, act normativ care îşi urmează cursul dezbaterii în Parlament, în temeiul art. 115 alin. (5) şi (7) din Legea fundamentală. 50. Referitor la susţinerea potrivit căreia, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, Guvernul nu poate în mod făţiş să se opună unei legi deja adoptate de Parlament, Curtea a reţinut că aceasta nu poate fi primită, deoarece, în speţă, prin Legea nr. 239/2019, Parlamentul a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, chiar prelungind termenul de intrare în vigoare a art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, la 1 ianuarie 2022, iar, ulterior, Parlamentul a adoptat Legea nr. 86/2021, prin care dispoziţiile art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, cu referire la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, sunt abrogate începând cu data de 1 ianuarie 2022. 51. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă vizând lipsa avizului CSM, Curtea, analizând nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 (secţiunea a 6-a pct. 5), a constatat că Guvernul a solicitat avizul CSM. Împrejurarea că autoritatea care trebuie să emită un astfel de aviz, deşi i s-a solicitat, nu şi-a îndeplinit această atribuţie constituie o înţelegere greşită a rolului său legal şi constituţional, fără a fi însă afectată constituţionalitatea legii asupra căreia nu a fost dat avizul. 52. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă ale art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, Curtea a reţinut că art. 47 alin. (2) din Constituţie garantează dreptul la pensia bazată pe contributivitate, iar nu dreptul la o pensie de serviciu acordată după minimum 20 de ani vechime. 53. Referitor la pretinsa încălcare a art. 124 din Constituţie privind independenţa justiţiei, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate amână intrarea în vigoare a posibilităţii pensionării magistraţilor cu o vechime în magistratură de minimum 20 de ani, fără îndeplinirea vreunei alte condiţii, ceea ce nu afectează statutul judecătorilor sau al procurorilor, consacrat la nivel constituţional de art. 125 şi 132, şi nici nu afectează instituţii fundamentale ale statului, cum sunt instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea. 54. Curtea a apreciat, de asemenea, că nu este încălcat nici art. 115 alin. (6) din Constituţie, având în vedere că din analiza criticilor de neconstituţionalitate nu a fost reţinută vreo afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului ori afectarea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale. 55. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor nr. 713 din 2 noiembrie 2021 şi nr. 803 din 7 decembrie 2021 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 56. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniela Boricean, Daniela Elena Urs, Alina Nicoleta Mioc şi Petrina Moş în Dosarul nr. 4.964/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, de Claudia Rohnean în Dosarul nr. 1.729/111/2019 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi de Florentin Ramon Geanâm în Dosarul nr. 590/101/2019 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, în ansamblu, precum şi dispoziţiile art. V din această ordonanţă de urgenţă, în special, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
