Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 458 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 458 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 103 din 4 februarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Petru-Ioan Becheru în Dosarul nr. 21.290/215/2020 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 62D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 767 din 28 noiembrie 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 1.635 din 4 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 21.290/215/2020, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Petru-Ioan Becheru într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului împotriva încheierii judecătoriei de validare a alegerii unui primar.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015 sunt neconstituţionale, deoarece permit ca o persoană care nu este aleasă de majoritatea cetăţenilor să câştige alegerile pentru funcţia de primar. Faptul că legiuitorul constituţional a lăsat modalitatea de alegere a primarului la nivelul legislaţiei infraconstituţionale nu înseamnă că legiuitorul infraconstituţional poate adopta orice soluţie în mod discreţionar. Instituţia primarului este unul dintre acele organe prin care poporul exercită suveranitatea, conform art. 2 din Constituţie, iar reprezentativitatea nu poate fi asigurată prin cea mai redusă majoritate posibilă, cea relativă. Se ajunge ca un candidat la această funcţie care nu obţine majoritatea simplă să înfrângă voinţa majorităţii, din moment ce majoritatea nu l-a votat. Cu alte cuvinte, sistemul de alegere a primarului într-un singur tur de scrutin cu votul majorităţii relative a cetăţenilor este lipsit de reprezentativitate. Se deschide calea câştigării alegerilor de către un candidat care nu reprezintă interesele comune ale majorităţii alegătorilor care au votat.
    6. De asemenea, se susţine că dispoziţiile art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece judecătorii care şi-au exprimat votul la alegerile locale nu pot fi imparţiali în soluţionarea sesizărilor de validare a alegerilor aleşilor locali sau în soluţionarea căilor de atac împotriva hotărârilor de validare.
    7. Tribunalul Dolj - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 390 din 6 iunie 2017 şi Decizia nr. 767 din 28 noiembrie 2017) şi reţine că reglementarea criticată, referitoare la numărul tururilor de scrutin prevăzute pentru alegerea primarilor, nu afectează în niciun fel libera exprimare în alegerea reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale şi nici dreptul de a fi ales, iar câştigarea mandatului cu o majoritate mică raportat la numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente nu constituie un motiv de natură să nu asigure reprezentativitatea primarului, din moment ce toţi cetăţenii îşi pot exprima dreptul de vot, iar cel mai bine clasat candidat în aceste condiţii va câştiga competiţia electorală.
    8. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la art. 149 alin. (5) din Codul administrativ, instanţa reţine că modalitatea în care este reglementată procedura de validare oferă suficiente garanţii care să excludă orice dubiu cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorului învestit, iar pentru ipoteza existenţei unor situaţii concrete în care se semnalează o suspiciune de parţialitate, în Codul de procedură civilă sunt reglementate remedii prompte şi efective (precum recuzarea şi strămutarea), apte să înlăture şi simpla suspiciune rezonabilă.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, şi ale art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, având următorul cuprins:
    - Art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015:
    "(2) Este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.
(3) În caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la două săptămâni de la primul tur, la care vor participa doar candidaţii care se află în această situaţie.;"

    – Art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019:
    "Apelul se soluţionează de tribunal în termen de 5 zile de la sesizare, hotărârea fiind definitivă. Hotărârea se comunică de îndată prefectului, secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, primarului declarat ales şi se aduce la cunoştinţă publică."

    13. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 2 privind suveranitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 36 alin. (1) privind dreptul de vot şi art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la cadrul procesual în prezenta cauză, că excepţia a fost ridicată în cadrul judecării apelului formulat împotriva hotărârii de validare a primarului, ca urmare a desfăşurării alegerilor locale la data de 27 septembrie 2020. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 este admisibilă, textul legal având legătură cu soluţionarea cauzei; în schimb, art. 101 alin. (3) din lege nu are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, în dosar, nu s-a adus în discuţie vreo situaţie de balotaj, motiv pentru care această excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (în sensul celor de mai sus, a se vedea şi Decizia nr. 390 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 8 august 2017, paragraful 31, şi Decizia nr. 767 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018, paragraful 21).
    15. În continuare, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 (a se vedea Decizia nr. 390 din 6 iunie 2017 şi Decizia nr. 767 din 28 noiembrie 2017, precitate). Curtea a statuat că este incontestabil faptul că persoanele care conduc unităţile administrativ-teritoriale, alese prin alegeri libere, periodice şi corecte, în acord cu cerinţele art. 2 alin. (1) din Constituţie, sunt exponenţii suveranităţii poporului, exercitată la nivel naţional sau local. Nici art. 2 din Legea fundamentală, nici art. 16 alin. (3) şi art. 37 din aceasta nu impun, însă, sub aspectul modalităţii de desfăşurare a alegerilor, niciun fel de sistem electoral. Esenţiale pentru exercitarea suveranităţii naţionale şi respectarea valorilor şi principiilor statului de drept democratic sunt, sub acest aspect, organizarea şi desfăşurarea unor alegeri libere, periodice şi corecte. Legiuitorul constituant nu a impus în corpul Legii fundamentale un anumit sistem electoral, acesta fiind, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a), atributul exclusiv al legiuitorului organic. Astfel, prin lege organică, Parlamentul - organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie - îşi exprimă opţiunea pentru un anumit sistem electoral şi îl reglementează.
    16. Curtea a reţinut că, în principiu, opţiunea pentru un anume tip de scrutin aparţine legiuitorului, soluţie care rezultă şi din dispoziţiile art. 62 din Constituţie, care obligă la alegerea prin vot a Parlamentului, lăsând legiuitorului posibilitatea de a stabili, prin lege, tipul sistemului electoral, precum şi modalităţile concrete de organizare şi desfăşurare a scrutinului.
    17. De asemenea, Curtea a observat că în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Spre exemplu, prin Hotărârile din 2 martie 1987 şi 22 mai 2012, pronunţate în cauzele Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, şi, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 şi 84, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul garantat prin art. 3 - Dreptul la alegeri libere, cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu este un drept absolut, iar statele dispun de o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut. Dispoziţiile menţionate stabilesc obligaţia statelor contractante de a derula alegeri „libere“, „la intervale rezonabile“, „prin scrutin secret“, „în condiţii care să asigure libera exprimare a voinţei poporului“, fără a impune introducerea unui sistem determinat de vot, cum ar fi votul proporţional sau cel majoritar, cu unul sau două tururi de scrutin (Hotărârea din 2 martie 1987, pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 54, sau Hotărârea din 15 martie 2012, pronunţată în Cauza Sitaropoulos şi Giakoumopoulos împotriva Greciei, paragraful 68).
    18. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, de asemenea, că există numeroase moduri de a organiza şi de a face să funcţioneze sistemele electorale, după cum se constată existenţa unei multitudini de diferenţe între statele contractante în această materie, datorate evoluţiei lor istorice, diversităţii culturale şi de gândire politică, astfel că fiecare stat va „încorpora“ aceste elemente în propria viziune despre democraţie [Hotărârea din 6 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Hirst împotriva Regatului Unit (nr. 2), paragraful 61]. Pentru a răspunde scopurilor art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, orice sistem electoral urmează a fi apreciat în funcţie de evoluţia politică a unui stat, încât detalii inacceptabile în cadrul unui sistem determinat pot să apară ca justificate în altul, cerinţa esenţială rămânând aceea ca sistemul adoptat să îndeplinească, în esenţă, condiţiile asigurării liberei exprimări a voinţei poporului în alegerea corpului legislativ (Hotărârea din 2 martie 1987, pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 54). Astfel, niciuna dintre condiţiile impuse, dacă este cazul, nu trebuie să împiedice libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ - cu alte cuvinte, ele trebuie să reflecte sau să nu contracareze preocuparea de a menţine integritatea şi eficienţa unei proceduri electorale ce urmăreşte să determine voinţa poporului prin intermediul sufragiului universal (Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunţată în Cauza Yumak şi Sadak împotriva Turciei, paragraful 109). Această alegere, dictată de considerente de ordin istoric şi politic care îi sunt proprii, ţine, în principiu, de domeniul de competenţă exclusivă a statului (Hotărârea din 9 aprilie 2002, pronunţată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, paragraful 34).
    19. Reglementarea criticată, referitoare la numărul tururilor de scrutin prevăzute pentru alegerea primarilor, nu pune însă în niciun fel în discuţie libera exprimare a voinţei poporului în alegerea reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale şi nici dreptul de a fi ales. De altfel, şi art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţie protejează dreptul persoanei de a candida la alegeri în condiţii echitabile şi democratice, indiferent că persoana a câştigat sau a pierdut alegerile (Hotărârea din 20 decembrie 2016, pronunţată în Cauza Uspaskich împotriva Lituaniei, paragraful 88).
    20. În acest sens, Curtea a constatat că problema legitimităţii şi reprezentativităţii autorităţilor alese constituie un efect al exprimării libertăţii de voinţă a electoratului, iar textul de lege criticat nu reglementează condiţii cu privire la dreptul de a candida sau limitări în privinţa acestuia, neputându-se, astfel, reţine încălcarea art. 2 alin. (1) din Constituţie referitor la suveranitate. Aspectele de fapt relevate, respectiv câştigarea mandatului cu o majoritate mică raportat la numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, nu pot fi apreciate ca fiind motive de natură să nu asigure reprezentativitatea primarului, din moment ce toţi cetăţenii îşi pot exprima dreptul de vot, iar cel mai bine clasat candidat în aceste condiţii va câştiga competiţia electorală.
    21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a precizat că nu poate cenzura opţiunea legiuitorului pentru un sistem sau altul de vot, care au funcţionat deopotrivă ulterior intrării în vigoare a Constituţiei, fără a releva, în sine, încălcarea vreunui drept constituţional. Astfel cum Curtea a mai reţinut în jurisprudenţa sa, excedează competenţei sale cenzurarea opţiunii legiuitorului în favoarea unei soluţii legislative sau a alteia, ambele deopotrivă constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 748 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2016, paragraful 27).
    22. De asemenea, Curtea a reţinut că art. 36 alin. (1) din Constituţie nu este incident în cauză, textul legal nereglementând dreptul la vot al cetăţenilor, ci opţiunea pentru un sistem de scrutin sau altul.
    23. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor antereferite îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    24. În continuare, analizând critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Prin dispoziţiile legale criticate sunt stabilite reguli de competenţă şi de procedură privind soluţionarea căii de atac împotriva încheierii judecătoriei de validare sau invalidare a alegerii primarului. Astfel, competenţa de soluţionare a apelului împotriva încheierii judecătoriei de validare sau invalidare a alegerii primarului aparţine tribunalului, iar soluţionarea apelului se realizează în termen de 5 zile, de la sesizare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, care se comunică de îndată prefectului, secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, primarului declarat ales şi se aduce la cunoştinţă publică.
    25. Consacrând în materia validării alegerii primarului efectuarea controlului judiciar, soluţia legislativă criticată dă expresie dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, şi ale art. 129 din Constituţie, în conformitate cu care „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“.
    26. Totodată, în lumina principiilor imparţialităţii şi independenţei, ce caracterizează în mod esenţial justiţia şi judecătorii, opţiunea legiuitorului pentru reglementarea unor atribuţii specifice ale instanţei judecătoreşti în cadrul procesului electoral este de natură să asigure realizarea unor alegeri corecte, element esenţial al suveranităţii şi al statului democratic, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 şi ale art. 2 alin. (1) din Constituţie.
    27. Cu privire la imparţialitatea judecătorului, în jurisprudenţa sa (cu titlu exemplificativ reţinându-se Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragrafele 19, 20, 25 şi 26, şi, în acelaşi sens, a se vedea Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, paragrafele 17-24, Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, paragraful 19, Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragrafele 51 şi 52, sau Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 ianuarie 2018, paragraful 18 şi următoarele), Curtea Constituţională a statuat că imparţialitatea magistratului - garanţie a dreptului la un proces echitabil - poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde să determine convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). De asemenea, Curtea a reţinut că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea din 24 mai 1989, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47, sau Hotărârea din 15 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Kyprianou împotriva Ciprului, paragraful 121). Analizând art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat că judecătorii se bucură de prezumţia constituţională de imparţialitate, aceasta fiind ataşată statutului lor profesional. Această prezumţie poate fi însă răsturnată, în mod individual, cu privire la fiecare judecător în parte, în condiţiile în care se demonstrează lipsa imparţialităţii subiective sau obiective a judecătorului.
    28. În consecinţă, Curtea constată că, prin conţinutul lor normativ, prevederile art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu încalcă sub niciun aspect dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
    29. De altfel, Curtea observă că acceptarea susţinerilor autorului excepţiei în sensul că judecătorii care şi-au exprimat votul la alegerile locale nu pot fi imparţiali în soluţionarea căii de atac împotriva încheierii de validare ar echivala tocmai cu încălcarea dreptului de vot, consacrat de art. 36 din Constituţie, ceea ce ar fi neconstituţional.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru-Ioan Becheru în Dosarul nr. 21.290/215/2020 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 149 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,

                    Simina Popescu-Marin

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 458 din 15 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"