Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Andreea Pleşca şi Marius Gabriel Găinaru în Dosarul nr. 5.031/866/2018 al Judecătoriei Paşcani - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.139D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine că raţiunea reglementării cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) din Codul penal are în vedere tocmai raportarea subiectului activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă la activitatea organelor de urmărire penală şi că dispoziţiile articolului criticat nu creează discriminare între autorii faptelor de mărturie mincinoasă care îşi retrag declaraţiile neconforme cu realitatea înainte de reţinerea făptuitorului sau de punerea în mişcare a acţiunii penale şi autorii faptelor de mărturie mincinoasă care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în textul criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.031/866/2018, Judecătoria Paşcani - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 273 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Andreea Pleşca şi Marius Gabriel Găinaru într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate creează discriminare între martorii citaţi şi audiaţi pentru prima dată în faza judecăţii, în primă instanţă sau în căile de atac, şi persoanele care au fost citate şi audiate ca martori în cursul urmăririi penale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, între toţi aceştia şi martorii audiaţi în cauzele civile sau de altă natură. Se susţine că, dacă martorii audiaţi în procesele civile au posibilitatea de a-şi retrage declaraţiile mincinoase până la momentul pronunţării unei soluţii în cauză, cu beneficiul nepedepsirii lor, martorii audiaţi în faţa instanţelor penale, în faza judecăţii sau în faza căilor de atac, sunt lipsiţi de această prerogativă, legiuitorul actual restrângând, în mod nejustificat, sfera subiecţilor care beneficiază de cauza de nepedepsire reglementată prin textul criticat. 6. Judecătoria Paşcani - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acesta, cu privire la cauzele penale, limitează momentul până la care poate fi aplicată cauza de nepedepsire a mărturiei mincinoase, prin condiţionarea acestuia de retragerea de către martor a declaraţiei sale anterior reţinerii, arestării sau punerii în mişcare a acţiunii penale; se arată că, în celelalte categorii de cauze, retragerea mărturiei mincinoase poate fi făcută înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie pe baza acesteia. Se apreciază că natura cauzei în care este dată mărturia mincinoasă nu constituie un criteriu obiectiv pentru această diferenţă de tratament juridic şi că, dimpotrivă, martorii mincinoşi se află în aceeaşi situaţie, indiferent de tipul cauzei în care aceştia fac afirmaţii mincinoase. Mai mult, se observă că martorii din cauzele penale care fac declaraţii mincinoase pe care doresc să le retragă în cursul judecăţii sunt complet excluşi de la cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) din Codul penal. Se susţine că aceasta a fost şi viziunea legiuitorului Codului penal din 1969, care prevedea, la art. 260 alin. 2, nepedepsirea faptei de mărturie mincinoasă, dacă retractarea declaraţiei avea loc „în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie“. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului opinează că dispoziţiile art. 273 alin. (3) din Codul penal sunt neconstituţionale, întrucât generează discriminări fără ca acestea să fie justificate de motive obiective şi raţionale. Se arată că textul criticat reglementează o cauză de nepedepsire a mărturiei mincinoase care se aplică diferit martorilor din cauzele penale faţă de cei din cauzele civile sau de altă natură. Astfel, sfera de aplicare a textului criticat în cauzele penale este mult mai restrânsă decât în celelalte categorii de cauze, martorii din cauzele penale trebuind să îşi retragă mărturia mincinoasă înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale, în timp ce martorii din cauzele civile sau de altă natură pot proceda la retragerea plângerii înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase. Se susţine că această diferenţă de tratament juridic nu este justificată, motiv pentru care dispoziţiile art. 273 alin. (3) din Codul penal contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la principiul egalităţii în faţa legii. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 273 alin. (3) din Codul penal. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine însă că autorul critică prevederile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, care au următorul cuprins: „Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.“ 12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în faţa legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 133 din 15 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 8 august 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 14. Prin Decizia nr. 133 din 15 martie 2022, paragrafele 12-26, Curtea a reţinut că prevederile art. 273 alin. (3) din Codul penal reglementează o cauză de nepedepsire cu caracter personal, aplicabilă persoanei care are calitatea de martor şi care procedează la retragerea mărturiei mincinoase. În acest context, dispoziţiile art. 273 alin. (3) din Codul penal împart cauzele în care poate interveni retragerea mărturiei mincinoase în două categorii, făcând referire, pe de o parte, la cauzele penale, în care cauza de nepedepsire astfel reglementată este aplicabilă dacă mărturia mincinoasă este retrasă înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale, iar, pe de altă parte, la toate celelalte cauze, în care mărturia mincinoasă trebuie să fie retrasă înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase, pentru a fi aplicabilă cauza de nepedepsire analizată. 15. Curtea a reţinut că autorul excepţiei critică însă soluţia legislativă prevăzută de dispoziţiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, în ipoteza retragerii mărturiei mincinoase, arătând că acestea discriminează persoanele care comit fapte de mărturie mincinoasă în cadrul cauzelor penale şi înţeleg să îşi retragă declaraţiile ulterior momentelor procesuale enumerate în cuprinsul textului criticat (reţinerea, arestarea sau punerea în mişcare a acţiunii penale), dar anterior pronunţării unei hotărâri penale, în raport cu cele care se încadrează în condiţiile prevăzute prin textul criticat. 16. Referitor la infracţiunea de mărturie mincinoasă, Curtea a reţinut că aceasta asigură protecţie penală credibilităţii probei cu martori într-o procedură judiciară, întrucât este cert că declaraţiile martorilor sau ale persoanelor asimilate acestora (interpret, expert) reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de probă prin care se poate afla adevărul, ele contribuind, în mod esenţial, la trasarea unei corespondenţe cât mai exacte între adevărul juridic şi cel material. Din acest punct de vedere, era firesc ca legiuitorul să incrimineze încălcarea obligaţiei martorilor de a contribui la stabilirea adevărului judiciar, o asemenea conduită putând prejudicia, într-o manieră esenţială, actul de justiţie. 17. Astfel, Curtea a constatat că infracţiunea analizată, reglementată la art. 273 din Codul penal, în forma de bază, prevăzută la alin. (1) al art. 273 din Codul penal, incriminează fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat, iar, în forma sa agravată, reglementată la alin. (2) al articolului anterior menţionat, incriminează mărturia mincinoasă săvârşită de un martor cu identitate protejată ori aflat în programul de protecţie a martorilor, de un investigator sub acoperire, de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret, în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare. 18. În ceea ce priveşte momentele procesuale enumerate în cuprinsul textului criticat, reţinerea, astfel cum este reglementată la art. 209 din Codul de procedură penală, constituie măsura preventivă privativă de libertate ce poate fi dispusă în faza de urmărire penală faţă de suspect sau de inculpat, de către organul de cercetare penală sau de către procuror, după caz, pe o durată de cel mult 24 de ore. Aceasta implică recurgerea la constrângere şi pierderea libertăţii de mişcare a suspectului sau a inculpatului în privinţa căruia este dispusă, motiv pentru care constituie o restrângere considerabilă a libertăţii individuale, persoana în cauză fiind izolată de societate şi supusă interogatoriului preliminar. 19. La rândul său, arestarea preventivă, reglementată la art. 223 şi următoarele din Codul de procedură penală, este măsura procesuală preventivă privativă de libertate cea mai intruzivă în exercitarea libertăţii individuale a persoanei, prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa dispune arestarea inculpatului pe durata şi în condiţiile prevăzute de lege, în locuri speciale destinate acestui scop, în interesul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii. 20. Cu privire la punerea în mişcare a acţiunii penale, Curtea reţine că aceasta constă în efectuarea actului procesual prevăzut de lege prin care se formulează învinuirea (acuzarea) împotriva unei persoane şi se declanşează activitatea de tragere la răspundere penală a acesteia. Prin această activitate se naşte raportul procesual penal fundamental dintre stat şi făptuitor, iar suspectul devine inculpat (parte în procesul penal), urmând a fi adus în faţa instanţei penale, în scopul aplicării sancţiunii prevăzute de legea penală dacă se va stabili că a săvârşit cu vinovăţie infracţiunea de care este acuzat. Aceasta are la bază principiile care decurg din regulile fundamentale ale procesului penal, precum şi din particularităţile acţiunii penale. 21. Analiza măsurilor preventive şi a actului punerii în mişcare a acţiunii penale relevă însă faptul că măsura arestării preventive poate fi dispusă numai faţă de inculpat, prin urmare, ulterior momentului punerii în mişcare a acţiunii penale (pentru arestare, punerea în mişcare a acţiunii penale este o condiţie sine qua non), motiv pentru care enumerarea în cuprinsul art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal a măsurii preventive anterior menţionate este superfluă. 22. Din analiza gramaticală a textului ce reglementează soluţia juridică criticată, Curtea a reţinut că, pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) din Codul penal, în cauzele penale, retragerea mărturiei mincinoase trebuie să aibă loc în etapa urmăririi penale, anterior momentului punerii în mişcare a acţiunii penale, iar în situaţia luării faţă de suspect sau inculpat a măsurii preventive a reţinerii, anterior dispunerii acestei măsuri. 23. Astfel, pentru a deveni incidentă cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, retragerea mărturiei mincinoase trebuie să aibă loc înainte ca presupusul făptuitor să devină parte a procesului penal, prin punerea în mişcare a acţiunii penale, şi înainte ca acesta să poată fi reţinut. Aşadar, având în vedere conţinutul măsurii preventive a reţinerii, care implică privarea de libertate a făptuitorului, precum şi cel al punerii în mişcare a acţiunii penale, care presupune formularea unei acuzaţii împotriva suspectului şi dobândirea de către acesta a calităţii procesuale de inculpat, legiuitorul a ales drept limite temporale până la care martorul trebuie să procedeze la retragerea mărturiei mincinoase pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal două momente procesuale în care situaţia juridică a făptuitorului se schimbă în una mai puţin favorabilă, prin restrângerea exerciţiului libertăţii sale individuale sau prin punerea sa sub acuzare. Desigur, dispunerea măsurii preventive a reţinerii sau punerea în mişcare a acţiunii penale trebuie să fie determinată de aspectele relatate de martorul mincinos, iar opţiunea legiuitorului de a oferi celor care declară în defavoarea suspectului sau a inculpatului avantajul de a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal este lesne de înţeles, având în vedere efectele negative pe care declaraţia mincinoasă le produce asupra persoanei în cauză, şi nu doar asupra procesului de înfăptuire a justiţiei. 24. Prin urmare, raţiunea reglementării cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) din Codul penal, în ipoteza retragerii mărturiei mincinoase date în cadrul procesului penal, are în vedere raportarea subiectului activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă la activitatea organelor de urmărire penală, fiind aceea de a-l stimula pe martor ca, ulterior efectuării de către organele judiciare de cercetări raportate la situaţii sau împrejurări nereale, inapte să conducă la aflarea adevărului, pe baza afirmaţiilor martorului mincinos, acesta să îşi retragă mărturia înainte de a se produce efecte grave sau chiar ireversibile faţă de suspect sau faţă de inculpat, iar astfel activitatea de urmărire penală să fie reorientată într-o direcţie care să ducă la soluţionarea corectă a cauzei penale. 25. Or, având în vedere aceste considerente, martorul care comite o faptă dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) şi (2) din Codul penal, dar care îşi retrage mărturia anterior reţinerii făptuitorului sau punerii în mişcare a acţiunii penale se află într-o situaţie diferită de cea a martorului care, săvârşind una dintre faptele anterior menţionate, îşi retrage mărturia la un moment procesual ulterior reţinerii sau punerii în mişcare a acţiunii penale, cu consecinţa producerii în privinţa suspectului sau a inculpatului a unor efecte juridice de o gravitate considerabilă şi a determinării organelor judiciare să acţioneze potrivit unor date necorespunzătoare adevărului obiectiv, de natură a determina stabilirea unui adevăr judiciar eronat. 26. În ceea ce priveşte ipoteza martorilor care dau declaraţii mincinoase în faza judecăţii şi doresc să le retragă anterior pronunţării, pe baza acestora, a unei hotărâri penale în defavoarea inculpatului, Curtea reţine că, în această fază, se impune, cu atât mai mult, asigurarea unei protecţii sporite a stabilităţii acestei proceduri judiciare faţă de eventualele oscilaţii ale atitudinii altor subiecţi procesuali (martori, experţi, interpreţi), deoarece, în caz contrar, dreptul de apreciere al instanţei în procesul formării convingerii sale ar fi afectat, influenţând în mod negativ şi aprecierea acesteia asupra admisibilităţii altor probe. Totodată, desfăşurarea judecăţii ar fi expusă riscului dobândirii unui caracter preponderent aleatoriu, deoarece subiecţii procesuali ar fi liberi să facă declaraţii neconforme cu realitatea, cu toate efectele negative asupra desfăşurării judecăţii cauzei penale, putând apoi să îşi retracteze mărturia înainte de pronunţarea unei hotărâri în cauză. 27. Aşa fiind, regimul juridic diferit reglementat de legiuitor în privinţa incidenţei cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, în cazul celor două categorii de martori care săvârşesc fapte de mărturie mincinoasă dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) şi (2) din Codul penal, are la bază un criteriu obiectiv şi rezonabil, de natură să justifice tragerea la răspundere penală a martorilor care nu îşi retrag declaraţiile date în condiţiile reglementate la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, respectiv anterior reţinerii sau punerii în mişcare a acţiunii penale. 28. Pentru aceste motive, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal nu creează discriminare între autorii faptelor de mărturie mincinoasă care îşi retrag declaraţiile neconforme cu realitatea înainte de reţinerea făptuitorului sau punerea în mişcare a acţiunii penale şi autorii faptelor de mărturie mincinoasă care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute prin textul criticat şi îşi retrag în faza judecăţii mărturia mincinoasă dată anterior în cauză. 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei anterior menţionate, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 30. Distinct de cele reţinute prin Decizia nr. 133 din 15 martie 2022, precitată, Curtea Constituţională constată că argumentele formulate în cuprinsul acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis şi în privinţa comparaţiei pe care autorii excepţiei o fac între condiţiile de aplicare a cauzei de nepedepsire cu privire la martorii din procesele penale şi cele cu privire la martorii din procesele civile, în sens larg. Aceasta întrucât procesele civile, în sens larg, sunt soluţionate, de principiu, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă, care exclud dispunerea unor măsuri precum reţinerea, arestarea preventivă sau punerea în mişcare a acţiunii penale, aceste instituţii fiind specifice procesului penal. Pentru acest motiv, subzistă şi în ipoteza anterior menţionată diferenţele mai sus analizate, referitoare la efectele juridice ale dispunerii în cadrul procesului penal a măsurilor enumerate în textul criticat, precum şi considerentele mai sus formulate cu privire la importanţa evitării restrângerii exerciţiului unor drepturi fundamentale ale suspecţilor sau ale inculpaţilor, în cadrul procesului penal, ca urmare a dispunerii măsurilor preventive privative de libertate sau a punerii în mişcare a acţiunii penale. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andreea Pleşca şi Marius Gabriel Găinaru în Dosarul nr. 5.031/866/2018 al Judecătoriei Paşcani - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Paşcani - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
