Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în limita sintagmei „sau calităţi decât cea în care a fost numit“, ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar şi ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, astfel cum a fost modificat şi completat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018, excepţie ridicată de Colegiul Medicilor Veterinari din România în Dosarul nr. 10.559/3/CAF/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 307D/2019. 2. La apelul nominal răspunde avocatul Robert Ionuţ Ciocaniu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea acesteia, şi o serie de înscrisuri în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate formulate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care reiterează criticile formulate în faţa instanţei de judecată, care sunt consemnate, totodată, şi în înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Astfel, se susţine, în esenţă, că sintagma „sau calităţi decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este lipsită de claritate, previzibilitate şi precizie, fiind nesocotite dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece nu permite identificarea persoanelor, a calităţilor şi a funcţiilor care se regăsesc într-o situaţie de incompatibilitate cu deţinerea calităţii de funcţionar public, aşa încât autorităţi ale statului, respectiv Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, au opinat că medicul veterinar care îşi desfăşoară activitatea în sistemul veterinar de stat nu poate fi membru activ al Colegiului Medicilor Veterinari din România. Se afirmă că, deşi problematica în discuţie a fost supusă analizei Agenţiei Naţionale de Integritate, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, aceasta nu a constatat existenţa incompatibilităţii între calitatea de medic veterinar şi cea de funcţionar public. Se apreciază că articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu a existat o situaţie extraordinară şi nici nu a fost motivată urgenţa reglementării. De asemenea, se afirmă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 reglementează două seturi de norme, însă, dacă pentru primul set de norme a existat urgenţa reglementării, pentru cea de a doua, criticată prin prezenta excepţie, nu a existat. Cu privire la critica raportată la art. 76 şi 77 din Constituţie, se afirmă că forma scriptică a legii promulgate, devenită Legea nr. 155/2018, este diferită de forma scriptică votată de către Camera Deputaţilor. Totodată, se consideră că dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 contravin textelor constituţionale invocate şi sunt discriminatorii, întrucât pentru niciuna dintre profesiile reglementate sectorial la nivelul Uniunii Europene nu există o interdicţie de natura celei care se regăseşte în cazul medicilor veterinari. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere intenţia evidentă a legiuitorului, prin modificarea textului criticat, de a asigura valenţele plenare ale funcţiei publice ce fundamentează statutul unui funcţionar public. De asemenea, nu trebuie omis nici scopul Legii nr. 161/2003, ce rezultă chiar din titlul acesteia. Totodată, legiuitorul a corelat în mod logic dispoziţia din Legea nr. 161/2003 cu cea din Legea nr. 160/1998. Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari nu este nici retrasă şi nici anulată, ci doar suspendată pe perioada exercitării funcţiei publice. Prin urmare, previzibilitatea şi claritatea normei rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv şi din considerentele Deciziei nr. 717 din 29 octombrie 2015, în care s-a reţinut că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 18 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.559/3/CAF/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în limita sintagmei „sau calităţi decât cea în care a fost numit“, ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar şi ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, astfel cum a fost modificat şi completat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018. Excepţia a fost ridicată de Colegiul Medicilor Veterinari din România într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici, respectiv a unei acţiuni în constatarea existenţei dreptului medicilor veterinari care îşi desfăşoară activitatea ca funcţionari publici în reţeaua veterinară de stat de a fi membri activi, inclusiv cu funcţii de conducere, în Colegiul Medicilor Veterinari din România. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că medicina veterinară este una dintre profesiile reglementate sectorial prin Directiva Parlamentului şi a Consiliului European 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 860/2004 privind recunoaşterea calificării de medic veterinar şi reglementarea unor aspecte referitoare la exercitarea profesiei de medic veterinar. Exercitarea profesiei de medic veterinar este reglementată prin Legea nr. 160/1998, acelaşi act normativ reglementând organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari, ca forma de organizare autonomă, neguvernamentală, apolitică şi nonprofit, care, potrivit art. 9 alin. (1) lit. e) din lege, reprezintă profesiunea şi pe membrii săi în faţa organelor guvernamentale, a forurilor profesionale şi ştiinţifice, a oricăror instituţii publice sau private. 7. Se menţionează că încă de la apariţia legii de reglementare, raportat la prevederile art. 7 şi 9 din aceasta, respectiv la art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, medicii veterinari din sistemul veterinar de stat s-au înscris şi au făcut parte în mod neîngrădit, ca membri activi, din Colegiul Medicilor Veterinari (asemenea medicilor din sistemul veterinar privat). În cursul anului 2016 dreptul a fost pentru prima dată negat printr-un punct de vedere al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, iar începând cu anul 2017 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a început să facă presiuni pentru suspendarea calităţilor şi funcţiilor deţinute de medicii veterinari în cadrul Colegiului Medicilor Veterinari, pe perioada exercitării funcţiei publice. De asemenea, se prezintă procesul legislativ al Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998. 8. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, se susţine, în esenţă, că sintagma „sau calităţi decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul normei menţionate contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie prin lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât creează premisa interpretării şi aplicării arbitrare a acestui text legal. În acest context, se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la exigenţa de claritate şi previzibilitate pe care trebuie să o îndeplinească orice act normativ. 9. Se afirmă că între Colegiul Medicilor Veterinari şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau instituţiile din subordinea acesteia nu există niciun raport contractual sau juridic şi, prin urmare, membrii colegiului, care sunt şi funcţionari publici, nu se pot afla în incompatibilitate sau conflict de interese. Chiar dacă ar fi aşa, fiecare persoană îşi asumă rigorile legii şi se supune acestora, aşa cum precizează şi Comisia pentru afaceri europene a Senatului, prin avizul dat cu referire la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998. Prin urmare, ar putea fi vorba doar de situaţii punctuale, în care un funcţionar public ar fi pus în situaţia de a lua decizii în favoarea Colegiului Medicilor Veterinari. 10. Referitor la critica de neconstituţionalitate a articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018, se apreciază că toate viciile de neconstituţionalitate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 sunt preluate de legea de aprobare - Legea nr. 155/2018, neconstituţionalitatea legii decurgând din faptul că a aprobat o ordonanţă de urgenţă emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie. Astfel, se consideră că nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă; nu a existat şi nu a fost justificată imposibilitatea reglementării ulterioare, prin lege adoptată în Parlament, a măsurilor ce fac obiectul reglementării; în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 nu există o motivare pertinentă a urgenţei reglementării. În acest context, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciată ca fiind relevantă, respectiv deciziile nr. 15 din 25 ianuarie 2000, nr. 255 din 11 mai 2005, nr. 544 din 28 iunie 2006 şi nr. 258 din 14 martie 2006. 11. Se susţine că forma promulgată a Legii nr. 155/2018 diferă de forma adoptată de Parlamentul României, întrucât prevederile de la pct. 3^1 sunt diferite de prevederile aceluiaşi punct din forma efectiv votată de către Camera Deputaţilor, încălcându-se în acest mod art. 76 alin. (1) şi art. 77 alin. (1) din Constituţie. 12. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998, se susţine, în esenţă, că un medic veterinar care deţine calitatea de funcţionar public are dreptul să facă parte din Colegiul Medicilor Veterinari, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public. 13. Se afirmă că, de la înfiinţarea Colegiului Medicilor Veterinari în anul 1998, medicii veterinari care sunt funcţionari publici au fost şi sunt membri activi ai colegiului. Pe durata celor 20 de ani de funcţionare a colegiului, au existat numeroase sesizări depuse la Agenţia Naţională de Integritate privind posibilele incompatibilităţi sau conflicte de interese ale medicilor veterinari funcţionari publici care deţineau în acelaşi timp şi calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari şi chiar funcţii de conducere în diferite structuri ale Colegiului Medicilor Veterinari, fără să se identifice însă vreun caz de încălcare a legislaţiei privind incompatibilităţile sau conflictele de interese. 14. Medicii veterinari care sunt şi funcţionari publici nu sunt numiţi în funcţii în cadrul structurilor Colegiului Medicilor Veterinari, ci sunt aleşi conform Statutului medicului veterinar şi Regulamentului de organizare şi funcţionare. Funcţiile din structurile acestui organism nu sunt funcţii publice şi nici funcţii de demnitate publică şi, prin urmare, nu sunt încălcate nici prevederile art. 94 alin. (1) şi ale art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. 15. Se afirmă că, dacă s-ar aplica suspendarea din Colegiul Medicilor Veterinari a medicilor veterinari care deţin şi calitatea de funcţionar public, s-ar crea o discriminare şi îngrădire a drepturilor celor care au această profesie prin comparaţie cu restul profesiilor reglementate şi, în special, cu cele reglementate sectorial. 16. Prin urmare, în opinia autorului excepţiei, se ajunge la restrângerea dreptului medicului veterinar care este funcţionar public de a face parte dintr-o organizaţie profesională, încălcându-se astfel art. 9 din Constituţie; discriminarea medicilor veterinari care sunt funcţionari publici comparativ cu cei care exercită alte profesii reglementate sectorial, pe de o parte, iar, pe de altă parte, discriminarea Colegiului Medicilor Veterinari în raport cu alte organizaţii profesionale, atât din cadrul profesiei (Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari, Asociaţia Medicilor Veterinari pentru Animale de Companie etc.), cât şi din afara ei (Colegiul Medicilor din România, Colegiul Dentiştilor din România, Ordinul Arhitecţilor etc.), ai căror membri care sunt funcţionari publici nu sunt obligaţi, prin lege, să se suspende, încălcându-se astfel art. 16 alin. (2) din Constituţie; restrângerea dreptului la asociere, încălcându-se art. 40 alin. (1) din Constituţie. 17. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017, care a transpus în legislaţia naţională prevederile Directivei 2013/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne („Regulamentul IMI“), nu a adus nicio modificare privind statutul juridic al medicului veterinar sau al medicului veterinar care este funcţionar public. Transpunerea acesteia s-a efectuat pentru toate profesiile reglementate, modificându-se şi completându-se Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, precum şi toate legile speciale pentru profesiile reglementate sectorial. Însă, în cazul celorlalte profesii reglementate sectorial, în actele normative de transpunere, legiuitorul nu a prevăzut suspendarea calităţii de membru al organismului profesional în cazul profesioniştilor care deţin calitatea de funcţionar public. 18. Se afirmă că pentru a exercita o profesie reglementată este obligatoriu ca profesionistul să facă parte din organismul profesional care are atribuţii de reglementare, autorizare şi control asupra exercitării profesiei. 19. Se menţionează că în cazul altor profesii, spre exemplu, cea de arhitect, moaşă, asistent medical, medic sau farmacist, nu este prevăzută condiţia suspendării din calitatea de membru al organismului profesional pentru cei care sunt funcţionari publici. Toate legile speciale care reglementează sectorial profesiile menţionate în Directiva 2005/36/CE prevedeau iniţial că, pentru a exercita profesia în cauză, profesionistul trebuie să fie membru al organismului profesional respectiv. 20. Prin această modificare legislativă, practic, profesia de medic veterinar este nereglementată, iar consecinţele vor fi extrem de grave în ceea ce priveşte exercitarea profesiei, dar mai ales în ceea ce priveşte libertatea de mişcare şi de stabilire a medicilor veterinari în ţările membre ale Uniunii Europene. 21. Conform noii reglementări, medicii veterinari care sunt funcţionari publici trebuie să respecte prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, dar şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. Aşadar, medicii veterinari care sunt funcţionari publici exercită profesia de medic veterinar în sistem public, nu sunt doar „birocraţi“, şi, ca atare, trebuie să facă parte din Colegiului Medicilor Veterinari. 22. Se arată că, prin dispoziţiile criticate - art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 - s-a dispus suspendarea medicilor veterinari care sunt funcţionari publici doar din Colegiul Medicilor Veterinari, nu şi din alte organizaţii/asociaţii profesionale de profil, cum ar fi, de exemplu, Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România, în cadrul căreia 33 dintre cei 44 de preşedinţi de filiale sunt medici veterinari funcţionari publici. Prin urmare, se apreciază că i se restrânge medicului veterinar dreptul la asociere într-un corp profesional, contrar art. 53 din Constituţie. Totodată, se restrânge dreptul la muncă, întrucât, dacă medicul veterinar funcţionar public este suspendat din Colegiul Medicilor Veterinari, pe durata suspendării calităţii de membru al colegiului i se suspendă şi dreptul de liberă practică medicală veterinară, precum şi dreptul de a utiliza parafa şi, prin urmare, nu are dreptul de a efectua activităţi de liberă practică medicală veterinară. 23. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 148, se susţine că, prin modificarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998, Colegiul Medicilor Veterinari este pus în imposibilitatea de a aplica Directiva 2013/55/CE, care trebuia transpusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017. Or, respectiva directivă se referă la obligativitatea de informare a autorităţilor competente omoloage din toate statele membre cu privire la medicii veterinari cărora li s-a restrâns sau interzis de către autorităţile sau instanţele judecătoreşti naţionale să desfăşoare, pe teritoriul României, chiar şi cu caracter temporar, dreptul de a desfăşura activităţi medicale veterinare, respectiv de a exercita profesia de medic veterinar. 24. În final, se menţionează art. 12 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, privind libertatea de întrunire şi de asociere, precum şi art. 24b din Statutul funcţionarului public al Uniunii Europene, aprobat prin Regulamentul nr. 31/1962, potrivit căruia funcţionarii beneficiază de dreptul la asociere; aceştia pot fi, în special, membri ai organizaţiilor sindicale sau profesionale ale funcţionarilor europeni. 25. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 26. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 27. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 28. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 29. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, sintagma „sau calităţi decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018, şi ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 24 martie 2014, astfel cum a fost modificat şi completat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018. Însă, având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, precum şi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate sintagma „sau calităţi decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 şi cele ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018. Dispoziţiile legale criticate prevăd că: - Art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003: „Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii publice sau calităţi decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.“; – Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998: „Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, în cazul funcţionarilor publici, se suspendă pe perioada exercitării funcţiei publice.“; – Articolul unic din Legea nr. 155/2018: "Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70 din 5 octombrie 2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 10 octombrie 2017, cu următoarele modificări şi completări: 1. La articolul unic, după punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 3^1, cu următorul cuprins: «3^1. La articolul 16, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, în cazul funcţionarilor publici, se suspendă pe perioada exercitării funcţiei publice.“" 30. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta sa privind principiul legalităţii, ale art. 9 referitor la sindicate, patronate şi asociaţii profesionale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere, ale art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 76 alin. (1) privind adoptarea legilor şi a hotărârilor, ale art. 77 referitor la promulgarea legii, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă şi ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, cu referire la Directiva 2013/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne („Regulamentul IMI“), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 354 din 28 decembrie 2013, art. 12 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene şi art. 24b din Statutul funcţionarului public al Uniunii Europene, aprobat prin Regulamentul nr. 31/1962. 31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, în ceea ce priveşte articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, cu privire la dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998. 32. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă a articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018, potrivit căreia viciile de neconstituţionalitate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 sunt preluate de legea de aprobare - Legea nr. 155/2018 -, întrucât legea a aprobat o ordonanţă de urgenţă emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată netemeinicia acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar - devenită Legea nr. 155/2018 -, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 20 februarie 2018, paragraful 52, Curtea a reţinut că, după aprobarea ordonanţei de urgenţă de către Parlament, controlul de constituţionalitate se exercită faţă de legea de aprobare, al cărei conţinut este chiar ordonanţa guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanţa de urgenţă aprobată, iar, prin aprobare, ordonanţa de urgenţă încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naştere, însă, unui act normativ nou, care a absorbit şi ordonanţa de urgenţă. Ca atare, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, Curtea a analizat dispoziţiile ordonanţei de urgenţă în condiţiile art. 146 lit. a) din Legea fundamentală şi a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate. 33. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018, precitată, paragraful 54, respingând criticile formulate, Curtea a reţinut că urgenţa adoptării acestui act normativ a fost motivată potrivit preambulului său şi notei de fundamentare. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017, Guvernul şi-a justificat intervenţia legislativă, arătând că scopul reglementării îl constituie „evitarea riscului iminent al declanşării unei acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru, potrivit art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene“. 34. Totodată, Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit căreia forma promulgată a Legii nr. 155/2018 diferă de forma adoptată de Parlamentul României, întrucât „prevederile de la punctul 3^1 sunt diferite de prevederile aceluiaşi punct din forma efectiv votată de către Camera Deputaţilor“, deoarece din analiza comparativă a celor două forme ale actului normativ menţionat se constată că nu există deosebiri. 35. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a sintagmei „sau calităţi decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit căreia norma este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât creează premisa interpretării şi aplicării arbitrare a acestui text legal, Curtea constată netemeinicia acesteia. Potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe, care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 36. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că, potrivit normei criticate, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii publice sau calităţi decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică. Aşadar, Curtea constată că textul este formulat cu o precizie suficientă, care permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Mai mult, prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate dau expresie voinţei legiuitorului, care a apreciat că funcţiile publice care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcţiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice (a se vedea Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, paragraful 21, şi Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 19 august 2020, paragraful 18). 37. Relativ la categoria funcţionarilor publici, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că aceştia desfăşoară activităţi care implică exercitarea unor prerogative de putere publică, atribuţiile şi responsabilităţile acestora sunt stabilite în temeiul legii, cu scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome (Decizia nr. 188 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 7 iunie 2016, paragraful 23, şi Decizia nr. 396 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 18 octombrie 2017, paragraful 21). 38. Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu contravin art. 1 alin. (5) din Constituţie. 39. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că importanţa şi necesitatea reglementărilor în materia combaterii corupţiei şi promovării integrităţii în sectorul public, în cadrul sistemului normativ naţional, sunt cunoscute şi acceptate, aceste reglementări reprezentând răspunsul la o cerinţă reală a societăţii româneşti şi o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligaţiilor asumate de aceasta ca stat membru al Uniunii Europene. Din raţiuni de prevenire a faptelor de corupţie de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligaţii suplimentare, tocmai în considerarea activităţii pe care acesta o desfăşoară, activitate de o anumită natură şi importanţă (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 154 din 17 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 20 iunie 2022, paragraful 20, Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, paragraful 38, Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009). 40. În continuare, sintetizând criticile de neconstituţionalitate formulate cu privire la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998, Curtea reţine că autorul excepţiei susţine, în esenţă, că suspendarea medicului veterinar din calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari pe perioada exercitării funcţiei publice creează discriminări faţă de alte profesii ai căror membri care sunt funcţionari publici nu sunt obligaţi prin lege să se suspende, încălcându-se, astfel, prevederile constituţionale ale art. 9, ale art. 16 alin. (1), ale art. 40, ale art. 41 alin. (1), ale art. 53 şi ale art. 148 alin. (2). 41. Relativ la dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, în cazul funcţionarilor publici, se suspendă pe perioada exercitării funcţiei publice, prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018, precitată, paragraful 40, Curtea a statuat că suspendarea reprezintă consecinţa stării de incompatibilitate în care se află funcţionarul public, potrivit dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 161/2003, care prevede: „(1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii publice sau calităţi decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.“ Cu alte cuvinte, suspendarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, deci a exercitării profesiei de medic veterinar, are scopul de a preîntâmpina starea de incompatibilitate cu funcţia publică dobândită şi constituie o măsură care întregeşte statutul juridic al medicului veterinar, statut care a constituit obiectul modificărilor operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017. 42. Analizând dispoziţiile Legii nr. 160/1998, Curtea observă că exercitarea profesiei de medic veterinar se poate realiza în două situaţii juridice diferite: profesie liberală şi funcţie publică. În situaţia în care medicul veterinar este numit într-o funcţie publică, acestuia i se aplică legislaţia specifică materiei, fiind obligat să respecte atât dispoziţiile legale privind numirea în funcţia publică, drepturile şi obligaţiile ce decurg din raportul de serviciu încheiat de acesta cu autoritatea publică în care îşi desfăşoară activitatea, cât şi regimul incompatibilităţilor şi conflictelor de interese în exercitarea funcţiei publice. 43. Referitor la critica privind existenţa unei pretinse discriminări a medicului veterinar faţă de alte categorii profesionale, Curtea constată netemeinicia acesteia, deoarece legiuitorul, stabilind măsura suspendării din calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari a medicului veterinar pe perioada exercitării funcţiei publice, a instituit o prevedere specială aplicabilă acestei categorii profesionale, având ca fundament particularităţile acestei profesii. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. 44. Nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 9 şi 40, întrucât, potrivit normelor constituţionale invocate, „asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea [...] în condiţiile legii“, iar dreptul de asociere, consacrat de art. 40 din Legea fundamentală, nu înseamnă că orice persoană, indiferent de statutul său civil şi profesional, poate face parte din orice tip de asociaţie (Decizia Curţii Constituţionale nr. 233 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004). 45. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, Curtea constată netemeinicia acesteia, deoarece, potrivit normei constituţionale, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Suspendarea din calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari ca urmare a exercitării funcţiei publice nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce exercitarea funcţiei publice trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acesteia. 46. Totodată, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a art. 148 din Constituţie, întrucât în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 10 octombrie 2017, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 155/2018, supusă controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018, precitată, se menţionează că aceasta transpune legislaţia comunitară şi creează cadrul organizatoric necesar pentru aplicarea măsurilor necesare recunoaşterii titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar. 47. Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 160/1998 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece, prin instituirea măsurii suspendării din calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari pe perioada exercitării funcţiei publice, legiuitorul a conceput un mecanism care să permită exercitarea deplină şi nestingherită a funcţiei publice. 48. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Colegiul Medicilor Veterinari din România în Dosarul nr. 10.559/3/CAF/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma „sau calităţi decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar şi cele ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
