Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Fabian Niculae │- magistrat-asistent│
└────────────────────┴────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Casim - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 35.553/245/2014 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi de Societatea Alura Impex - S.R.L. din comuna Sălard, judeţul Bihor, precum şi de Jasz Tiberiu Adrian şi de Jasz Judit Ilona în Dosarul nr. 13.018/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectele dosarelor Curţii Constituţionale nr. 721D/2016 şi nr. 1.290D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 15 iunie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi, când, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.290D/2017 la Dosarul nr. 721/2016, care este primul înregistrat, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată. Prin aceeaşi încheiere, Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 22 iunie 2017, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin încheierile din 2 decembrie 2015 şi 25 ianuarie 2017, pronunţate în dosarele nr. 35.553/245/2014 şi nr. 13.018/271/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, respectiv Judecătoria Oradea - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Casim - S.R.L. din Iaşi şi respectiv de Societatea Alura Impex - S.R.L. din comuna Sălard, judeţul Bihor, precum şi de Jasz Tiberiu Adrian şi de Jasz Judit Ilona, în cauze având ca obiect constatarea existenţei unor clauze abuzive. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate au un vădit caracter discriminatoriu, întrucât prin sintagma „consumator“ se face referire la orice persoană fizică sau grup de persoane fizice, eliminând cu desăvârşire persoana juridică. Entităţile juridice pot avea calitatea de consumator şi, astfel, se impune ca şi acestea să facă obiectul Legii nr. 193/2000. Prin dispoziţiile de lege criticate se restrânge exerciţiul drepturilor şi libertăţilor de care ar trebui să se bucure atât persoanele fizice, cât şi cele juridice. Se arată că în cazul unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic care îndeplineşte funcţia de administrator, societatea se identifică cu persoana fizică, ajungându-se la confuziunea patrimoniilor. 5. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă şi Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta arată că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor poate fi invocat de o persoană juridică numai în situaţia în care, datorită unui tratament juridic diferenţiat promovat faţă de aceasta, regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii sau a autorităţilor publice, sau în situaţia în care, prin intermediul persoanei juridice, cetăţenii îşi exercită un drept constituţional. Se mai observă că dispoziţiile art. 124 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, care au următoarea formulare: „(1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.“ 11. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, în art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei şi în art. 135 privind economia. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, prin raportare la critici relativ asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 621 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 iulie 2012, Curtea a reţinut că autorul acesteia critica modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, susţinând că definiţia noţiunii de „consumator“ ar trebui să includă şi persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Aşadar, pretinsa neconstituţionalitate era dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care însă Curtea Constituţională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituţie, „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării“, modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuţii exclusive ale acestuia. În acest sens a statuat instanţa de contencios constituţional şi prin Decizia nr. 1.129 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. 13. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 14. În prezenta cauză, Curtea reţine că prin Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragraful 24, a stabilit că sunt persoane juridice entităţile prevăzute de lege şi orice alte organizaţii (instituţii) legal înfiinţate. Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat. Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, în mod liber, în una dintre formele prevăzute de lege, iar persoanele juridice de drept public se înfiinţează prin lege sau, prin excepţie, prin acte ale autorităţilor administraţiei publice centrale ori locale sau prin alte moduri prevăzute de lege (art. 188 şi următoarele din Codul civil). În privinţa persoanelor juridice, dispoziţiile art. 209 din Codul civil prevăd că acestea îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile prin organele lor de administrare, de la data constituirii. Organele de administrare a persoanei juridice pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 20). 15. Curtea a observat, prin aceeaşi decizie, paragrafele 26 şi 27, cu privire la aplicabilitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale persoanelor juridice, că, deşi art. 21 privind accesul liber la justiţie este cuprins în capitolul I - Dispoziţii comune, iar art. 24 din Legea fundamentală, privind dreptul la apărare, este cuprins în capitolul II - Drepturile şi libertăţile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale din Constituţie, este evident că garantarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare trebuie să fie acordată şi persoanelor juridice, nu numai persoanelor fizice. 16. În consecinţă, exigenţele şi garanţiile rezultate din drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice, în măsura în care conţinutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice. 17. Aşadar, având în vedere reevaluarea făcută în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional cu privire la art. 16 din Constituţie prin raportarea la persoana juridică, Curtea nu va putea reţine inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, ci va proceda prin prezenta decizie la un reviriment al jurisprudenţei sale anterioare în materie şi va analiza pe fond criticile de neconstituţionalitate formulate. 18. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 401 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017). 19. Critica autorilor excepţiei se raportează la societăţile mici, care, în opinia lor, nu dispun de mijloacele necesare pentru o informare completă, situaţie care le pune în aceeaşi situaţie cu consumatorii persoane fizice. 20. Curtea reţine, însă, că persoanele juridice prezintă anumite particularităţi, ele fiind constituite în scopul desfăşurării unei anumite activităţi, au patrimoniu propriu, organe de conducere, drepturi şi obligaţii reglementate prin Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi, implicit, posibilităţi sporite de acţiune în vederea analizei cu atenţie a unor eventuale clauze abuzive. Persoanele juridice se înfiinţează pe baza unei ficţiuni juridice în virtutea căreia dobândesc personalitate juridică. Persoanele juridice nu se pot compara, însă, cu persoanele fizice, între cele două existând deosebiri fundamentale de regim juridic, cum ar fi momentul dobândirii capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu sau desfăşurarea activităţilor autorizate. În aceste condiţii, Curtea constată că încadrarea în sfera normativă a textelor legale criticate numai a persoanelor fizice nu este de natură să încalce prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii. 21. Curtea mai reţine că legiuitorul a fost determinat să adopte această soluţie juridică criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate pentru a respecta termenii unei directive a cărei transpunere era obligatorie. Astfel, Curtea reţine că prin Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, a observat că prevederile legale criticate din Legea nr. 193/2000 reprezintă transpunerea Directivei nr. 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Prevederile acestei legi se aplică acelor contracte de adeziune încheiate între profesionişti şi consumatori. În art. 2 lit. b) din directiva menţionată se prevede că prin „consumator“ se înţelege orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de directivă, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale profesionale. 22. Curtea a statuat că poziţia de dezechilibru între consumator şi profesionist este de natură să justifice prevederile legale criticate şi că, în acord cu jurisprudenţa sa şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi obiectiv (a se vedea Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006). Or, profesioniştii nu se află în aceeaşi situaţie cu aceea a consumatorilor. 23. În aceste condiţii, ca o consecinţă logică ce decurge din considerentele de mai sus, nu se poate constata nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 124 şi nici cele ale art. 135. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Casim - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 35.553/245/2014 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi de Societatea Alura Impex - S.R.L. din comuna Sălard, judeţul Bihor, de Jasz Tiberiu Adrian şi de Jasz Judit Ilona în Dosarul nr. 13.018/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi – Secţia civilă şi Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
