Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în raport de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 69/15.10.2018“, excepţie ridicată de Petru Ungureanu în Dosarul nr. 528/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.187D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.188-1.191D/2019, nr. 1.193D/2019, nr. 1.397D/2019, nr. 1.398D/2019, nr. 1.434D/2019 şi nr. 1.435D/2019, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Gheorghe Cardoş, Constantin Răucescu, Deak Csaba, Constantin Palaghiu, Nuţu Calotă, Nicolae Şoica, Constantin Alecsa, Mihai Szechei şi Sorin Ioan Ciocan în dosarele nr. 426/97/2018, nr. 662/97/2018, nr. 416/97/2018, nr. 601/97/2018, nr. 455/97/2018, nr. 457/97/2018, nr. 917/97/2018, nr. 1.808/97/2018 şi nr. 1.057/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.188-1.191D/2019, nr. 1.193D/2019, nr. 1.397D/2019, nr. 1.398D/2019, nr. 1.434D/2019 şi nr. 1.435D/2019 la Dosarul nr. 1.187D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Menţionează că interpretarea dată textului de lege criticat prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de instanţa supremă, este constituţională din perspectiva criticilor raportate la art. 1 alin. (5), art. 15 şi 16 din Legea fundamentală, întrucât aceasta este clară, se aplică pentru viitor, nu priveşte venituri ce ar fi trebuit valorificate la un moment anterior acordării lor şi, totodată, se aplică tuturor persoanelor din aceeaşi categorie, în funcţie de beneficiul legal stabilit în favoarea fiecăreia dintre acestea. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din 4 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 426/97/2018, nr. 662/97/2018, nr. 455/97/2018, prin încheierile din 18 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 528/97/2018, nr. 416/97/2018 şi nr. 601/97/2018 şi prin încheierile din 25 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 457/97/2018, nr. 917/97/2018, nr. 1.808/97/2018 şi nr. 1.057/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în raport de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 69/15.10.2018“. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Gheorghe Cardoş, Constantin Răucescu, Nuţă Calotă, Petru Ungureanu, Deak Csaba, Constantin Palaghiu, Nicolae Şoica, Constantin Alecsa, Mihai Szechei şi, respectiv, de Sorin Ioan Ciocan în litigii având ca obiect recalcularea pensiei. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, conform căreia sintagma „«stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010“, realizează o discriminare, contrară art. 16 din Constituţie, între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul Legii nr. 263/2010. Astfel, persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011, care au lucrat în condiţii speciale, beneficiază atât de un stagiu de cotizare de 20 de ani, cât şi de un punctaj mediu anual mai mare cu 50% faţă de persoanele care s-au pensionat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că au pensii mai mari. 9. De asemenea, autorii excepţiei susţin că este încălcat şi art. 47 alin. (2) din Constituţie, sens în care invocă Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, prin care Curtea Constituţională a arătat că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie, în această perioadă, la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile plătite de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.). Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale. Deşi sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale, ele îndreptăţesc persoana care a realizat venituri şi care a plătit contribuţia sa la bugetul asigurărilor sociale de stat să beneficieze de o pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieţii. 10. Totodată, autorii excepţiei arată că este încălcat şi art. 108 alin. (2) din Constituţie, deoarece conţinutul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a fost modificat, contrar normelor de tehnică legislativă, printr-un act juridic inferior - respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. 11. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a răspuns în mod explicit tuturor problematicilor ridicate prin criticile de neconstituţionalitate formulate în aceste cauze. În dosarele nr. 1.397D/2019 şi nr. 1.398D/2019, instanţa opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost indicat prin încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, „în raport de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 69/15.10.2018“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018. Din motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, sunt criticate prevederile art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 16. Dispoziţiile art. 169^1 au fost introduse prin articolul unic din Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Prevederile art. 169^1 alin. (3), criticate în cauză, au următorul conţinut: „(3) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“ 17. Potrivit interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, cuprinsă la art. 169^1 alin. (3), se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. 18. Normele constituţionale invocate în motivarea excepţiilor sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi ale art. 108 alin. (2), potrivit cărora hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor. 19. Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. Curtea a stabilit conformitatea acestora în raport cu normele constituţionale invocate şi în prezenta cauză, de exemplu, prin Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, Decizia nr. 739 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 1 februarie 2021, Decizia nr. 836 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 12 martie 2021, Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, Decizia nr. 42 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021, Decizia nr. 76 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 13 mai 2021. 20. Prin Decizia nr. 76 din 9 februarie 2021, precitată, Curtea a examinat şi a respins, ca neîntemeiate, critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezentele cauze, respectiv prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 47 alin. (2) şi ale art. 108 alin. (2) din Constituţie. 21. Astfel, cu referire la pretinsa discriminare a persoanelor pensionate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 în raport cu cele pensionate după această dată, Curtea a subliniat că, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, nu pot fi aplicate tratamente juridice identice unor persoane pensionate sub imperiul unor acte normative distincte. Situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Aceasta deoarece data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007). 22. Cu privire la încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie, care consacră dreptul la pensie, Curtea, în esenţă, a reţinut că, în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent şi unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferenţe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislaţiei anterioare, cu utilizarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri. Instituirea acestor proceduri intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, se bucură de atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). 23. Pe de altă parte, aceleaşi norme constituţionale ale art. 47 alin. (2), invocate, garantează cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii. Curtea a stabilit, în jurisprudenţa sa, că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, corelativ cu obligaţia legală a acestuia de a contribui la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Prin urmare, statul are obligaţia ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Statul are, aşadar, această obligaţie pozitivă, dar şi una negativă, de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale. [...] Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acestuia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). 24. Faţă de aceste considerente de principiu, Curtea a constatat, prin jurisprudenţa sa referitoare la dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, că dispoziţiile art. 169^1 alin. (4) din aceeaşi lege garantează în mod expres menţinerea aceluiaşi cuantum al pensiei avut anterior recalculării, stabilind că „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, legiuitorul a reglementat o garanţie astfel încât schimbarea elementelor în funcţie de care a fost calculat cuantumul la pensie să nu afecteze, în concret, dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior. 25. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 contravin prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, aceasta a fost respinsă, Curtea reiterând, în acest sens, jurisprudenţa sa prin care a reţinut că „verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale. În orice caz, în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege“ (a se vedea Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, precitată, paragraful 64). 26. Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente de noutate faţă de soluţia pronunţată prin Decizia nr. 76 din 9 februarie 2021, mai sus referită, Curtea constată că, pentru aceleaşi argumente aplicabile mutatis mutandis, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Ungureanu, Gheorghe Cardoş, Constantin Răucescu, Deak Csaba, Constantin Palaghiu, Nuţă Calotă, Nicolae Şoica, Constantin Alecsa, Mihai Szechei şi, respectiv, de Sorin Ioan Ciocan în dosarele nr. 528/97/2018, nr. 426/97/2018, nr. 662/97/2018, nr. 416/97/2018, nr. 601/97/2018, nr. 455/97/2018, nr. 457/97/2018, nr. 917/97/2018, nr. 1.808/97/2018 şi, respectiv, nr. 1.057/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
