Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Sandu Bordeiu în Dosarul nr. 1.248/98/2018 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 134D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 327D/2019, nr. 1.482D/2019, nr. 3.435D/2019, nr. 833D/2020, nr. 1.029D/2020 şi nr. 1.494D/2021 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Taşcu Cutulea, Ştefan Poienaru, Lucian Avram, Dumitru Bănescu, Marian Prodan şi Valeriu Nedelcu - Întreprindere individuală în dosarele nr. 1.346/98/2018 şi nr. 1.860/98/2018 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.152/98/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi în dosarele nr. 220/98/2020, nr. 222/98/2020 şi nr. 49/98/2021 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. 6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 327D/2019, nr. 1.482D/2019, nr. 3.435D/2019, nr. 833D/2020, nr. 1.029D/2020 şi nr. 1.494D/2021 la Dosarul nr. 134D/2019, care este primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, pe de o parte, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia anulării unor obligaţii fiscale şi ale cărei raţionamente sunt aplicabile şi raportat la conţinutul normei criticate. Pe de altă parte, arată că prin motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia urmăresc şi interpretarea şi aplicarea normelor în discuţie la speţele deduse judecăţii, aspecte care, potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu intră în sfera de competenţă a instanţei de contencios constituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin încheierile din 9 ianuarie 2019, 23 ianuarie 2019 şi 18 aprilie 2019, Decizia nr. 2.228 din 3 iunie 2019, Sentinţa civilă nr. 485/F din 24 iunie 2020, Încheierea din 25 iunie 2020 şi Sentinţa civilă nr. 466/F din 19 aprilie 2021, pronunţate în dosarele nr. 1.248/98/2018, nr. 1.346/98/2018, nr. 1.860/98/2018, nr. 1.152/98/2018, nr. 220/98/2020, nr. 222/98/2020 şi nr. 49/98/2021, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale. 9. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sandu Bordeiu, Taşcu Cutulea, Ştefan Poienaru, Lucian Avram, Dumitru Bănescu, Marian Prodan şi Valeriu Nedelcu - Întreprindere individuală în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri prin care se solicită obligarea organelor fiscale de a emite decizii privind anularea unor obligaţii fiscale stabilite prin decizii de impunere, anularea acestora, aplicarea Legii nr. 29/2018 şi restituirea sumelor achitate. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate nu sunt suficient de clare, precise şi previzibile în ceea ce priveşte aria de aplicare, având în vedere faptul că atât organele fiscale, cât şi unele instanţe judecătoreşti, în interpretarea şi aplicarea concretă a acestora la anumite situaţii cum sunt cele din speţele deduse judecăţii, consideră că acestea vizează numai anularea obligaţiilor fiscale născute sub imperiul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016), ca urmare a trimiterilor la acest act normativ prin care legiuitorul s-a raportat la plafonul de scutire a taxei pe valoarea adăugată prevăzut de art. 310 din Legea nr. 227/2015, deşi din cuprinsul art. 1 al Legii nr. 29/2018 reiese că această lege se aplică şi unor situaţii create anterior intrării în vigoare a Legii nr. 227/2015. Faţă de această împrejurare, se apreciază că dispoziţiile criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât legiferarea acestora s-a realizat cu nerespectarea normelor de calitate a legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, context în care este aplicabil art. 11 din Legea fundamentală, fiind şi discriminatorii, prin stabilirea unor efecte diferite între situaţiile prevăzute la art. 1 şi 3 din Legea nr. 29/2018. În contextul litigiilor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate sunt învederate acte normative de punere în aplicare a legii în discuţie (Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 883/2018 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligaţiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 28 martie 2018), precum şi îndrumările Direcţiei generale de legislaţie Cod procedură fiscală, reglementări nefiscale şi contabile din cadrul Ministerului Finanţelor care au fost preluate prin diferite circulare ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. 11. Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 134D/2019, nr. 327D/2019 şi nr. 1.482D/2019, opinează că motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt chestiuni ce relevă o problemă de interpretare a dispoziţiilor legale şi nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.435D/2019 şi Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 833D/2020, nr. 1.029D/2020 şi nr. 1.494D/2021, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile criticate nefiind de natură să încalce dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia, întrucât sunt clare, previzibile şi nediscriminatorii. 13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018, care au următorul cuprins: "(1) Se anulează diferenţele de T.V.A., precum şi accesoriile aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu sediul activităţii economice în România, care au realizat activităţile de producţie agricolă, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice.(2) Organul fiscal nu stabileşte diferenţele de T.V.A., precum şi accesoriile aferente acestora, persoanelor fizice, persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, cu sediul activităţii economice în România, prevăzute la alin. (1), ca urmare a depăşirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu emite o decizie de impunere pentru perioadele anterioare datei de 31 decembrie 2016." 17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 16 - Egalitatea în drepturi. De asemenea, se face referire la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 29/2018 are ca obiect de reglementare anularea unor obligaţii fiscale şi cuprinde ipoteze diferite. Astfel: pe de o parte, este prevăzută anularea unor diferenţe de obligaţii fiscale (principale şi accesorii, constând în impozit pe venit şi contribuţii sociale) ce provin din tranzacţiile pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, ca urmare a reîncadrării acestor venituri ca venituri dintr-o activitate independentă (art. 1 din Legea nr. 29/2018); pe de altă parte, este prevăzută anularea unor diferenţe de T.V.A., pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, ca urmare a depăşirii unui plafon de scutire (220.000 lei, astfel cum este prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu sediul activităţii economice în România, care au realizat activităţile de producţie agricolă, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice (art. 3 din Legea nr. 29/2018). 19. În acest context, Curtea observă că una dintre criticile formulate vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 raportat la conţinutul normativ al art. 1 din aceeaşi lege, considerându-se de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate că sunt discriminatorii prin efectele diferite pe care le produc ca urmare a întinderii în timp şi în ceea ce priveşte contribuabilii care beneficiază de prevederile acestei legi. Faţă de această împrejurare, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. 20. Aşadar, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea şi conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi dintr-o lege ori a mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la conţinutul Legii fundamentale. Ca atare, din această perspectivă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 21. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 în raport cu celelalte dispoziţii constituţionale, Curtea observă că nemulţumirea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate este legată de interpretarea şi aplicarea acestor norme la speţele deduse judecăţii de către organele fiscale abilitate să aplice aceste norme, precum şi de către instanţele judecătoreşti care sunt îndrituite cu soluţionarea contestaţiilor şi litigiilor în materie fiscală, aspecte învederate din perspectiva unor pretinse neclarităţi ale legii sub aspectul fie al determinării stricte a categoriei de contribuabili cărora le este aplicabilă facilitatea fiscală în discuţie, fără o limitare temporală, fie al determinării stricte a perioadei fiscale pentru care se aplică facilitatea în cauză. 22. Or, Curtea reţine că, astfel cum s-a arătat mai sus şi cum reiese din titlul legii şi din expunerea de motive aferentă legii în discuţie, acest act normativ are ca obiect de reglementare anularea unor obligaţii fiscale, iar adoptarea art. 3 din Legea nr. 29/2018 a fost determinată de necesitatea îndreptării situaţiilor apărute în practică din cauza interpretării şi aplicării neunitare a legislaţiei fiscale de către organele fiscale în ceea ce priveşte impozitarea veniturilor obţinute de persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu sediul activităţii economice în România, care au realizat activităţile de producţie agricolă, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice, ce au dus la impozitarea diferită a aceluiaşi tip de venit obţinut de aceeaşi categorie de contribuabili, impozitarea veniturilor astfel realizate fiind abordată diferit de organele fiscale competente. De asemenea, Curtea observă că, în aplicarea legii, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a emis Ordinul nr. 883/2018 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligaţiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 28 martie 2018. Astfel, sunt stabilite atât cadrul general aplicabil tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate, cât şi procedurile de anulare a obligaţiilor fiscale în discuţie. 23. În ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speţa de faţă fiind vorba despre aplicarea Legii nr. 29/2018, în virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată, revine acestora competenţa de a stabili dacă persoanele care au formulat acţiuni şi au litigii pe rolul acestora intră sub incidenţa dispoziţiilor care prevăd anularea unor obligaţii fiscale, utilizând metoda interpretativă, respectiv interpretarea logică, raţională şi teleologică a normelor de drept. 24. Totodată, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, respectiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale (prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau prin recurs în interesul legii). Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Sandu Bordeiu, Taşcu Cutulea, Ştefan Poienaru, Lucian Avram, Dumitru Bănescu, Marian Prodan şi Valeriu Nedelcu - Întreprindere individuală în dosarele nr. 1.248/98/2018, nr. 1.346/98/2018 şi nr. 1.860/98/2018 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, Dosarul nr. 1.152/98/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi dosarele nr. 220/98/2020, nr. 222/98/2020 şi nr. 49/98/2021 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
