Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Fabian Niculae │- magistrat-asistent│
└────────────────────┴────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea „Electrica Furnizare“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 309/90/2015 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 436D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 15 iunie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi, şi în prezenţa reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Octavian Popescu din Baroul Bucureşti, precum şi a domnului avocat Alexandru Dimitriu din Baroul Bucureşti, în calitate de reprezentant al administratorilor judiciari ai Societăţii „Oltchim“ - S.A. din Bucureşti, societăţile „Rominsolv“ S.P.R.L. şi BDO Business Restructuring S.P.R.L., ambele din Bucureşti, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 22 iunie 2017, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea nr. 32 din 23 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 309/90/2015, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea „Electrica Furnizare“ - S.A. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect procedura insolvenţei. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale sunt neconstituţionale, deoarece nu oferă suficiente garanţii de previzibilitate. Ele instituie o măsură restrictivă ce permite administratorului judiciar să intervină discreţionar şi nelimitat în drepturile creditorilor garantaţi, prin alterarea valorii cu care creanţele garantate sunt înscrise în tabelul definitiv al creanţelor. 5. Prevederile legale criticate conduc la imposibilitatea recuperării integrale a creanţei, corespunzător reducerii garanţiilor şi, implicit, la atingerea substanţei dreptului de proprietate asupra respectivei creanţe. Astfel, aplicarea normei legale contestate conduce în mod evident la eliminarea unei părţi a garanţiilor pentru diferenţa rezultată în urma evaluării patrimoniului societăţii supuse procedurii insolvenţei, condiţii în care creanţa garantată deţinută de creditor se divide în mod artificial şi fără acordul acestuia într-o creanţă garantată şi o creanţă chirografară, cu consecinţa creării premiselor de neîncasare a ultimei, creditorul rămânând, astfel doar titularul unui drept de proprietate teoretic şi iluzoriu. 6. Aşadar, prin reducerea garanţiilor aferente unei creanţe, cu consecinţa directă a imposibilităţii de încasare a creanţei devenite chirografară, în urma procesului de reevaluare a patrimoniului societăţii debitoare dispus de lichidator/administratorul judiciar, se anihilează complet dreptul de proprietate asupra unei părţi dintr-o creanţă care, prin diligenţa creditorului/acordul debitorului, manifestate pe parcursul derulării unor raporturi contractuale, a fost garantată, ceea ce implică imposibilitatea de recuperare efectivă a sumei. 7. În cauză, aplicarea măsurii criticate este în mod evident disproporţionată şi creează situaţii discriminatorii şi inechitabile nejustificate, prin aceea că măsura afectează tocmai acei creditori care au manifestat o mai mare diligenţă în cursul normal al activităţii economice, înţelegând să îşi securizeze creanţele, şi care în situaţia insolvenţei co-contractantului nu doar că nu pot anticipa eventualele consecinţe pe care garanţiile agreate în vederea îndestulării creanţelor le-ar putea suferi, ci se văd chiar lipsiţi de însuşi dreptul de proprietate asupra acestor bunuri. 8. Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că nu s-a urmărit de către legiuitor o reducere arbitrară a cuantumului creanţelor garantate, ci, prin operaţiunea obligatorie a evaluării bunurilor garantate ce trebuie dispusă, în perioada de observaţie a procedurii insolvenţei, de către administratorul/lichidatorul judiciar, în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanţelor, s-a urmărit stabilirea unei imagini reale a valorii creanţelor deţinute de către fiecare categorie de creditori, raportat la momentul întocmirii tabelului definitiv al creanţelor. 9. Prin urmare, o eventuală reducere a valorii garanţiei până la momentul întocmirii tabelului definitiv al creanţelor, de regulă ca urmare a reducerii valorii de piaţă a bunurilor asupra cărora creditorii au instituit garanţiile convenţionale anterior intrării în insolvenţă a debitorului, are drept consecinţă înscrierea la masa credală în calitate de creanţe beneficiare ale unei cauze de preferinţă până la valoarea de piaţă a garanţiei, aşa cum este stabilită prin evaluarea dispusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 85/2006. 10. Această operaţiune de evaluare se circumscrie definiţiei creanţei garantate date de art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, definiţie conform căreia creditorul garantat este cel ce deţine o creanţă cu o valoare mai mare decât valoarea bunului/bunurilor din patrimoniul debitoarei asupra cărora a fost constituită garanţia. 11. Chiar dacă un creditor are o garanţie valabilă, atât timp cât nu este reflectată în tabelul de creanţe, dreptul de preferinţă este lipsit de eficienţă. În aceste condiţii, măsura administratorului judiciar/lichidatorului judiciar de înscriere drept chirografară a unei creanţe în fapt garantate nu poate să stingă dreptul de preferinţă, însă îl poate face inaplicabil în cadrul procedurii. 12. Astfel, un creditor în fapt garantat, dar cu creanţă înscrisă, total sau parţial, în categoria creanţelor chirografare, va fi decăzut, în mod corespunzător, din drepturile specifice unui creditor garantat înscris la masa credală. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta arată că soluţia legislativă conţinută de textul criticat nu încalcă drepturile creditorilor, ci, dimpotrivă, reprezintă expresia voinţei legiuitorului care a înţeles să acorde o protecţie deosebită creditorilor diligenţi, care şi-au protejat creanţa cu o garanţie reală, opţiunea legiuitorului fiind pe deplin justificată. 15. Instituirea obligativităţii evaluării bunurilor garantate care trebuie dispusă de administratorul sau lichidatorul judiciar, în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanţelor, nu are ca efect reducerea cuantumului creanţelor garantate, ci, dimpotrivă, stabilirea nivelului real al valorii creanţelor deţinute de către fiecare categorie de creditori. Evaluarea nu este realizată, în mod discreţionar, de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, astfel cum se susţine în excepţia de neconstituţionalitate, ci acesta doar dispune unui evaluator să realizeze evaluarea bunului, conform standardelor internaţionale de evaluare. În plus, măsura înscrierii unei creanţe garantate în tabelul de creanţe, la valoarea stabilită prin evaluare, este supusă controlului judecătorului sindic, care are la dispoziţie pârghii procedurale de verificare (poate dispune o expertiză tehnică imobiliară). 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula.“ 19. Curtea observă că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, întrucât continuă să îşi producă efectele în prezenta cauză. 20. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 15 privind universalitatea drepturilor, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 alin. (2) teza a doua privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, şi în art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia şi finanţele publice. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate constituie, de fapt, dispoziţii de favoare pentru creditorul garantat. Astfel, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula. 22. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de faptul că în urma valorificării bunului ce garantează o datorie, creditorul, aflat de data aceasta în postura de creditor chirografar, nu se poate îndestula din suma de bani obţinută suplimentar în urma valorificării acestui bun şi pentru datoriile sale care nu au fost garantate în vreun fel, ci aceasta este distribuită creditorilor chirografari. Cu alte cuvinte, aceasta susţine că acea calitate de creditor garantat ar trebui să prevaleze inclusiv în privinţa creanţelor rezultate din raporturi juridice negarantate în vreun fel. 23. Referitor la art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). 24. Curtea reţine că evaluarea unui bun în cadrul procedurii insolvenţei poate fi dispusă şi de administratorul judiciar. Din interpretarea prevederilor legale referitoarea la efectuarea lichidării rezultă faptul că o astfel de evaluare se face doar de către un expert evaluator în conformitate cu anumite standarde internaţionale de evaluare [art. 116 alin. (3) din Legea nr. 85/2006]. Aşadar, în niciun caz nu se pune problema unor criterii arbitrare de evaluare. În aceste condiţii, nu se poate constata încălcarea art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii. 25. În ceea ce priveşte invocarea art. 15 privind universalitatea drepturilor, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 45 privind libertatea economică şi în art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia şi finanţele publice, pentru a verifica dacă aceste dispoziţii constituţionale sunt încălcate, Curtea reţine că este nevoie să analizeze mecanismul satisfacerii creanţelor garantate, mecanism prevăzut de prevederile legale criticate. 26. Astfel, în momentul în care se face evaluarea este posibil ca creditorul garantat cu bunul evaluat să constate că suma la care este evaluat bunul este mai mică decât valoarea creanţei garantate. Legea permite ca pentru restul de creanţă, creditorul garantat să fie înscris în rândul creditorilor chirografari în speranţa valorificării complete a acesteia, acordându-i, pe cale de consecinţă, cu privire la acest rest de creanţă, însă, statutul de creditor chirografar privilegiat. Dacă pe bunul valorificat se obţine mai mult decât s-a estimat prin raportul de evaluare, creditorul garantat este îndreptăţit la suma obţinută în plus în vederea satisfacerii complete a creanţei sale garantate, chiar dacă în fază iniţială s-a socotit că nu îşi va putea satisface complet creanţa garantată. Dacă creditorul garantat are şi calitatea de creditor chirografar (însă, în urma unor raporturi juridice negarantate în vreun fel) el vine în concurs cu ceilalţi creditori chirografari, aflaţi în aceeaşi situaţie juridică. 27. Textul legal criticat nu prezintă niciun viciu de constituţionalitate, creditorul garantat primeşte suma de bani obţinută prin valorificarea bunului (în limita creanţei garantate), chiar dacă iniţial bunul a fost evaluat la o valoare mai mică şi chiar dacă pentru diferenţa neacoperită în urma evaluării iniţiale a fost socotit, creditor chirografar privilegiat [cu toate că raportul său juridic fusese garantat prin bunul valorificat]. Creditorul garantat are, în aceste condiţii favorabile, toate şansele să îşi valorifice întreaga creanţă garantată. Cu alte cuvinte, calitatea sa de creditor garantat şi diligenţa sa sunt protejate, ad litteram, şi cu privire la suma de bani obţinută suplimentar. 28. Este adevărat că legiuitorul a înţeles să acorde o protecţie deosebită creditorilor care au fost diligenţi şi care şi-au protejat creanţa cu o garanţie reală, însă acesta a avut în vedere şi principiul echităţii atunci când izvorul obligaţiilor îl reprezintă raporturi juridice negarantate, în sensul că a înţeles să protejeze şi pe creditorul chirografar care încearcă să prevină o pagubă în faţa creditorului garantat care urmăreşte să maximizeze un câştig. Cu alte cuvinte, protecţia creditorului garantat este asigurată numai în limita garanţiei pe care a înţeles să o constituie de comun acord cu debitorul său. Calitatea de creditor garantat nu poate fi extinsă şi în privinţa unor raporturi juridice negarantate. 29. Având în vedere considerentele de mai sus, precum şi faptul că instanţa de contencios constituţional nu a putut reţine încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15, art. 44 alin. (1), art. 45 privind libertatea economică şi a art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia şi finanţele publice, Curtea constată că prevederile art. 53 alin. (2) teza a doua privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu sunt incidente în cauză. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Electrica Furnizare - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 309/90/2015 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
