Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Ortansa Mirela Manea în Dosarul nr. 2.072/301/2019 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.895D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei au fost depuse note scrise prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei şi că soluţia legislativă criticată reprezintă voinţa legiuitorului, care a stabilit că aceasta este de imediată aplicare şi că organul legislativ este cel care stabileşte cărui principiu de drept îi este acordată prioritate în reglementare. Se arată că prescripţia executării pedepsei este reglementată ca o modalitate de stingere a dreptului statului de a pune în executare o pedeapsă stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi, în mod corelativ, a obligaţiei persoanei condamnate de a se supune măsurii, având aşadar un caracter de renunţare anticipată. Se susţine că dispoziţiile legale criticate constituie o completare a cazurilor de întrerupere a cursului prescripţiei executării în situaţia în care persoana condamnată părăseşte teritoriul României. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.072/301/2019, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Ortansa Mirela Manea într-o cauză având ca obiect intervenirea unei legi penale mai favorabile. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care permit combinarea prevederilor din legi succesive în aplicarea legii penale mai favorabile privind stabilirea termenului prescripţiei executării pedepsei. Concret, autoarea invocă aspecte referitoare la maniera de soluţionare a cauzei penale în care a fost invocată prezenta excepţie şi susţine că este contrară dispoziţiilor constituţionale invocate în prezenta cauză coroborarea prevederilor legale criticate cu cele ale art. 162 din Codul penal, întrucât prin această operaţiune juridică se creează, pe cale judiciară, o a treia lege, mai severă în privinţa cauzelor de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei. Se susţine, totodată, că o astfel de interpretare încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive. 7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu se află în situaţia necesităţii analizei aplicării unor legi penale succesive. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 110 din 1 februarie 2011 şi nr. 511 din 12 decembrie 2013. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, care au următorul cuprins: „Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior.“ 13. Se susţine că textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la statul de drept, ale art. 15 cu privire la universalitate şi la principiul neretroactivităţii legii şi ale art. 61 referitoare la rolul şi structura Parlamentului. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prescripţia executării pedepsei reprezintă, în esenţă, o formă de sancţionare a organelor statului constând în decăderea acestora din dreptul de a pune în executare pedepsele principale, cu excepţia celor a căror executare este prevăzută a fi imprescriptibilă prin dispoziţiile Codului penal, ca urmare a imposibilităţii asigurării executării respectivelor pedepse în termenele expres reglementate de legiuitor drept termene de prescripţie a executării pedepselor. 15. În Codul penal în vigoare, instituţia prescripţiei executării pedepsei este reglementată la art. 161-164, articole ce prevăd succesiv prescripţia executării pedepsei, termenele de prescripţie a executării pedepsei, întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei şi, respectiv, suspendarea cursului prescripţiei executării pedepsei. 16. În acest context, art. 163 din Codul penal reglementează regulile generale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei, constituind legea generală în materia analizată. Aceasta este obligatoriu a fi coroborată cu dispoziţii legale cu caracter special ce reglementează prescripţia executării pedepsei în situaţii particulare, în cazurile în care există astfel de norme juridice speciale, iar acestea sunt în vigoare şi aplicabile. Într-o astfel de ipoteză urmează să se acorde prevalenţă principiului potrivit căruia, atunci când legea specială derogă de la legea generală, legea specială este cea care se aplică cu prioritate, aceasta fiind de strictă aplicare în ipoteza pe care o reglementează (specialia generalibus derogant). 17. O astfel de normă juridică procesual penală cu caracter special este şi cea prevăzută la art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ce reglementează întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale şi a executării pedepsei în ipoteza în care făptuitorul, respectiv persoana condamnată se află pe teritoriul unui alt stat, fiind necesară extrădarea sa în vederea tragerii la răspundere penală sau a executării pedepsei. 18. Dintre acestea, ipoteza invocată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este cea a prescripţiei executării pedepsei. Cu privire la această ipoteză, textul criticat instituie regula specială care prevede întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei prin depunerea cererii de extrădare. Această regulă, prevăzută la art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât are un caracter special, se va aplica cu prioritate în raport cu dispoziţiile art. 163 din Codul penal ce reglementează regulile generale în materia supusă analizei, de la data intrării sale în vigoare, în acele cauze în care aplicabilitatea sa este stabilită de către instanţe de judecată competente. 19. O astfel de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu presupune însă aplicarea unei lex tertia, astfel cum susţine autoarea excepţiei, ci constituie consecinţa directă a principiilor de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea normelor juridice mai sus menţionate. 20. Aceste chestiuni nu reprezintă însă aspecte de constituţionalitate a textului criticat, ci operaţiuni specifice procesului de interpretare şi aplicare a legii, care este de competenţa exclusivă a organelor judiciare, excedând sferei atribuţiilor instanţei de contencios constituţional. În acest sens, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevăd următoarele: „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“. Potrivit unei jurisprudenţe constante a instanţei de contencios constituţional, „a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 372 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 62 din 28 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 9 martie 2021). 21. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 este inadmisibilă. 22. De altfel, autoarea prezentei excepţii a invocat o excepţie de neconstituţionalitate similară în Dosarul nr. 9.675/301/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, excepţie care a format obiectul Dosarului nr. 839D/2019 al Curţii Constituţionale şi care a fost soluţionată de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 299 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 11 iunie 2021, fiind respinsă, ca inadmisibilă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Ortansa Mirela Manea în Dosarul nr. 2.072/301/2019 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
