Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.798/300/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 110D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.888D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 765/233/2016* al Tribunalului Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. 6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.888D/2019 la Dosarul nr. 110D/2019, care este primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, faţă de împrejurarea că legiuitorul a recurs la sancţionarea mai drastică a comercianţilor persoane juridice, în scopul prevenirii şi sancţionării faptelor care generează sau ar putea genera evaziune fiscală, context în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi precizează că unele fapte nu pot fi săvârşite decât de către agenţii economici, respectiv de către persoane juridice. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2018 şi prin Decizia civilă nr. 88 din 13 februarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 12.798/300/2016 şi nr. 765/233/2016*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. 9. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat în contextul unui litigiu privind contestarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că din interpretarea logico-gramaticală a dispoziţiilor art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 reiese că acestea se aplică exclusiv şi limitativ acelor situaţii expres prevăzute de art. 73 din acelaşi act normativ, care prevăd contravenţii şi sancţiuni în sarcina persoanelor fizice, însă instanţele judecătoreşti au apreciat că legiuitorul nu a făcut distincţie între faptele enumerate la art. 73 cărora li se poate aplica art. 74 cu privire la sancţiunile aplicabile persoanelor juridice. Prin urmare, instanţele judecătoreşti pe rolul cărora sau aflat litigiile au reţinut că nici organele de constatare şi nici instanţele nu pot face distincţia pe care legiuitorul nu a făcut-o, deşi în speţele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sancţiunea aplicată este o sancţiune prevăzută exclusiv în sarcina unei persoane juridice, astfel că, în această situaţie, limitele minime şi maxime ale amenzii reprezintă deja maximul prevăzut de lege, fără a mai fi nevoie să fie dublat, astfel cum este în cazul sancţiunilor prevăzute în sarcina persoanelor fizice care se aplică şi persoanelor juridice. Faţă de această împrejurare, se consideră că textele criticate nu îndeplinesc cerinţele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi prin care s-a statuat că este obligaţia legiuitorului să asigure o legislaţie clară şi precisă, care să nu lase loc la interpretări, mai ales când este vorba despre o acuzaţie în materie penală sau contravenţională. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, opinează pe de o parte, că prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale pretins a fi încălcate, iar, pe de altă parte, arată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate se referă la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000. 12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins: - Art. 73 pct. 22: „Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: (…) 22. exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele două activităţi;“; – Art. 74: „Sancţiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale amenzilor se dublează.“ 16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) - Principiul legalităţii (în componenta privind calitatea legii), ale art. 20 alin. (1) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (12) - Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii şi ale art. 44 alin. (1) - Dreptul de proprietate privată. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 stabileşte principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale şi urmăreşte dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului, fiind o aplicare a dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. 18. Totodată, Curtea reţine că orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii şi cu respectarea normelor ce reglementează această activitate, prin comerciant înţelegându-se, potrivit art. 4 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă. Desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor legale în materie este sancţionată de lege. Astfel, spre exemplu, în virtutea art. 73 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, criticat în prezenta cauză, constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune, exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, care este sancţionată cu amendă de la 2.000 de lei la 10.000 de lei şi cu interzicerea uneia dintre cele două activităţi antereferite. Deşi legiuitorul nu face în mod concret precizarea cui îi sunt aplicabile aceste sancţiuni, respectiv persoanei fizice sau persoanei juridice, având în vedere că prevederile unei legi, în sens general, nu trebuie interpretate şi aplicate în mod disparat, ci ţinând seama de conţinutul întregului act normativ, Curtea constată că în cadrul aceluiaşi capitol (capitolul VII - Sancţiuni), la art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, sancţiunile prevăzute la art. 73 din acelaşi act normativ se pot aplica şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale amenzilor se dublează. Prin urmare, în cazul în care în discuţie sunt fapte săvârşite de către persoanele juridice care se circumscriu contravenţiei, în speţă, exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, potrivit legii, sancţiunile aferente acestora sunt cele prevăzute la art. 73 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, coroborat cu art. 74 din aceeaşi ordonanţă. În acest context, este de menţionat faptul că Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 se completează, după caz, cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care la art. 3 alin. (2) dispune că persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii. De altfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 975 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Decizia nr. 373 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 mai 2011, şi Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005, Curtea a observat că legiuitorul a prevăzut sancţiuni pentru exercitarea celor două tipuri de activităţi în aceeaşi structură de vânzare sau suprafaţă de vânzare în scopul asigurării unei concurenţe loiale, având în vedere conţinutul acestora, care constă, în cazul comerţului cu ridicata, în activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în cantităţi mari în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi, iar, în cazul comerţului cu amănuntul, în activitatea desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora. 19. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că, în contextul dat, critica de neconstituţionalitate este formulată prin prisma aspectelor legate de interpretarea şi aplicarea acestor norme la speţa dedusă judecăţii de către organele abilitate să constate şi să sancţioneze contravenţii, precum şi de către instanţele judecătoreşti care sunt îndrituite cu soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, autoarea excepţiei considerând, astfel cum reiese din actele dosarelor cauzei, că în speţele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, sancţiunea aplicată acesteia de către organele îndrituite în acest sens este o sancţiune prevăzută exclusiv în sarcina unei persoane juridice, situaţie în care limitele minime şi maxime ale amenzii reprezintă deja maximul prevăzut de lege, fără a mai fi nevoie să fie dublat, astfel cum este în cazul sancţiunilor prevăzute în sarcina persoanelor fizice ce se aplică şi persoanelor juridice. 20. Or, în ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care lea stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speţa de faţă fiind vorba despre aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, iar în virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată, le revine acestora competenţa de a stabili dacă faptele săvârşite reprezintă contravenţii, dacă sunt aplicabile persoanelor fizice şi/sau persoanelor juridice şi care sunt sancţiunile aferente. 21. Totodată, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, respectiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale (prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau prin recurs în interesul legii). Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.798/300/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 765/233/2016* al Tribunalului Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
