Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Marinescu în Dosarul nr. 238/42/2017 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.331D/2017. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele de şedinţă acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare de către procuror a textului de lege criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 238/42/2017, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dorin Marinescu cu ocazia soluţionării de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive luate în cursul urmăririi penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum şi ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât prevăd posibilitatea ca procurorul să înainteze judecătorului de drepturi şi libertăţi fotocopii numai de pe acele acte ale dosarului de urmărire penală despre care în mod discreţionar consideră că au legătură cu cererea sau cu propunerea formulată. Arată că, în cauză, procurorul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului (de la 7 aprilie 2017 la 6 mai 2017) şi a transmis (la 31 martie 2017) judecătorului de drepturi şi libertăţi propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive împreună cu 12 volume de acte de urmărire penală, în condiţiile în care dosarul de urmărire penală conţine 34 de volume şi se află la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării contestaţiei formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, contestaţia având termen de judecată la data de 5 aprilie 2017. Consideră că se încalcă, pe de o parte, dreptul judecătorului de drepturi şi libertăţi de a avea acces la toate actele dosarului de urmărire penală, în condiţiile în care acesta urmează să se pronunţe asupra unei măsuri preventive de o gravitate extremă, şi anume arestarea preventivă, iar, pe de altă parte, egalitatea de arme între apărare şi acuzare, întrucât „apărarea este pusă în situaţia ingrată de a vorbi despre acte şi declaraţii date care nu se află în dosarul de urmărire penală ce conţine acte considerate relevante de către acuzare“. Aşadar, textul de lege criticat lasă loc subiectivismului, creând o situaţie defavorabilă inculpatului faţă de Ministerul Public. În fine, invocă faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 205 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală din 1968, în cazurile în care procurorul înainta dosarul cauzei instanţei în vederea soluţionării propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, acesta sau organul de cercetare penală păstra copii de pe toate actele dosarului, în vederea continuării urmăririi penale, iar în cazurile în care în cursul urmăririi penale dosarul cauzei era solicitat în acelaşi timp de instanţe diferite, procurorul înainta copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe toate actele dosarului. 6. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens menţionează că dispoziţiile de lege criticate şi prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei nu interferează decât adiacent. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că motivele invocate în susţinerea excepţiei se întemeiază pe interpretarea izolată a dispoziţiilor art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală, în condiţiile în care o interpretare sistematică a acestora în coroborare cu prevederile art. 94 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod infirmă teza încălcării dreptului la un proces echitabil. În realitate, criticile formulate vizează mai degrabă modul în care organele judiciare aplică textul de lege supus controlului de constituţionalitate. 9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât critica se referă la posibilitatea procurorului de a înainta către judecătorul de drepturi şi libertăţi copii de pe actele dosarului în mod discreţionar. Or, interpretarea şi aplicarea legii nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 287 alin. (2) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: „(2) În cazurile în care procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară ori alte autorităţi prevăzute de lege, în vederea soluţionării propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, va înainta copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legătură cu cererea sau propunerea formulată.“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum şi ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 287 alin. (2) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a acestor dispoziţii de lege de către procuror. Or, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii de către organele judiciare (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23). 15. Curtea observă că atât interpretarea conţinutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţia de fapt, cât şi aprecierea legalităţii activităţii desfăşurate, în speţă, de către procuror cu privire la procedura de prelungire a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale sunt de competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi. Astfel, acesta din urmă cenzurează, potrivit dispoziţiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, modalitatea de sesizare de către procuror cu propunerea de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorilor excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de înfăptuire a justiţiei, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, şi Decizia nr. 148 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 22 mai 2019, paragraful 15). 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (2) fraza întâi teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Marinescu în Dosarul nr. 238/42/2017 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2019. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
