Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 3.022/55/2018/a2 al Judecătoriei Arad - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.017D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.301D/2018, având ca obiect, o excepţie de neconstituţionalitate identică, excepţie ridicată de Maria Mirela Coşoianu în Dosarul nr. 12.193/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. 4. La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.301D/2018 la Dosarul nr. 1.017D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.301D/2018 la Dosarul nr. 1.017D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă. Este invocată, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 423 din 23 iunie 2020. Se arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică data de la care se calculează zilele în compensare şi sfera destinatarilor acestora; or, stabilirea datei anterior menţionate şi modul în care se aplică această măsură de compensare este apanajul legiuitorului. Se susţine, totodată, că criticile de neconstituţionalitate formulate tind la completarea textului criticat, în sensul extinderii soluţiei legislative pe care acesta o reglementează la soluţii pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere. În subsidiar, se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Este invocată, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 293 din 9 iunie 2020. Se arată că zilele considerate executate, conform textului criticat, constituie o cauză de micşorare a pedepsei şi că dispoziţiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 sunt clare, precise şi previzibile. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea penală din 26 iunie 2018 şi Decizia penală nr. 273/CO din 13 iulie 2018, pronunţate în dosarele nr. 3.022/55/2018/a2 şi nr. 12.193/3/2018, Judecătoria Arad - Secţia penală şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Stancu şi Maria Mirela Coşoianu în cauze având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Arad, şi, respectiv, soluţionarea unei contestaţii la executare formulate de autoarea excepţiei împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Bucureşti. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 sunt neconstituţionale, întrucât, prin reglementarea aleatorie a termenului de 24 iulie 2012, creează discriminare între persoanele care au executat pedepsele sau o bună parte din pedepsele privative de libertate dispuse în privinţa lor anterior datei de 24 iulie 2012, în condiţii de cazare necorespunzătoare, şi cele care au executat pedepse privative de libertate în condiţii de cazare necorespunzătoare, ulterior acestei date. Se arată, totodată, că aceeaşi persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, care era în curs de executare la data de 24 iulie 2012, executare ce avea loc în spaţii de cazare caracterizate prin condiţii necorespunzătoare, beneficiază de două categorii de tratament, putându-i fi aplicată compensaţia prevăzută la art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 doar pentru perioada ulterioară datei de 24 iulie 2012, deşi condiţiile asigurate în spaţiul de cazare în care a executat pedeapsa anterior acestei perioade sunt asimilate de dispoziţiile Convenţiei şi de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu tortura. Se mai susţine că textul criticat este neclar, întrucât nu face referire şi la executarea măsurii arestului preventiv în condiţii de cazare necorespunzătoare, cu toate că acestea sunt prevăzute la alin. (4) al art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. Se conchide că dispoziţiile legale criticate trebuie aplicate cu privire la întreaga perioadă executată din mandatele de executare a pedepselor privative de libertate a căror executare a început anterior datei de 24 iulie 2012. 9. Judecătoria Arad - Secţia penală opinează că dispoziţiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 sunt constituţionale şi acestea nu împiedică persoanele care au executat pedepse privative de libertate în condiţii de cazare pe care le consideră necorespunzătoare, anterior datei de 24 iulie 2012, să se adreseze instanţelor naţionale sau celor internaţionale pentru a obţine despăgubiri corespunzătoare. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că dispoziţiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 încalcă principiul egalităţii în drepturi. În acest sens se arată că data de 24 iulie 2012 din cuprinsul textului criticat a fost stabilită ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii din aceeaşi dată în Cauza Iacov Stanciu împotriva României. Se susţine, totodată, că textul criticat constituie o lege penală mai favorabilă, iar reglementarea acestei limite de timp împiedică aplicarea principiului prevăzut la art. 15 alin. (1) teza a doua din Constituţie şi creează discriminare între cetăţeni. Se face trimitere la Hotărârile din 6 decembrie 2007 şi 25 aprilie 2017, pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Bragadireanu împotriva României şi Rezmiveş şi alţii împotriva României. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: „Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.“ 15. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 au fost abrogate prin art. II din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019. 16. Cum însă prevederile legale criticate au produs efecte în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, având în vedere cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013. 17. Se susţine că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 34 alin. (2) cu privire la dreptul la ocrotirea sănătăţii, precum şi dispoziţiilor art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la interzicerea torturii. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, dispoziţiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 au fost introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. 19. De asemenea, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul unor critici de neconstituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 fiind respinsă, ca neîntemeiată, de către instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 293 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 26 octombrie 2020. 20. Prin decizia anterior menţionată, paragrafele 15-20, Curtea a menţionat că a luat act de contextul juridic şi social în care legiuitorul şi-a manifestat intervenţia modificatoare a legii privind executarea pedepselor şi măsurilor privative de libertate. Premisa legiferării a constituit-o jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care instanţa europeană a constatat încălcări ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care interzice în termeni categorici tortura sau tratamentele şi pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei, în legătură cu condiţiile de detenţie care au existat de-a lungul anilor în penitenciarele din România, mai ales supraaglomerarea, igiena necorespunzătoare şi lipsa asistenţei medicale corespunzătoare. De asemenea, Curtea a reţinut că obligaţiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sarcina statelor membre ale Convenţiei reprezintă standarde minimale de protecţie cu privire la interzicerea torturii sau tratamentelor şi pedepselor inumane sau degradante, în legătură cu condiţiile de detenţie din penitenciare, standarde pe care statele sunt obligate să le transpună în măsurile legislative sau administrative interne. Cu acelaşi prilej, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea numărului de zile considerate efectiv executate, ca măsură compensatorie pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, este un element care ţine în exclusivitate de opţiunea legiuitorului, existând libertatea de a dispune sub acest aspect pe baza unor considerente de oportunitate, apreciate în funcţie de scopul legii şi de perioada în care se estimează a fi atins acest scop. Aceleaşi argumente susţin şi opţiunea pentru perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare, care se calculează începând cu 24 iulie 2012, data pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii în Cauza Iacov Stanciu împotriva României. 21. Tot prin Decizia nr. 293 din 9 iunie 2020, Curtea a statuat că, deşi, potrivit art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013, perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012, măsurile compensatorii devin aplicabile pentru viitor, chiar dacă prin natura lor au în vedere o perioadă trecută/anterioară. Curtea a reţinut că o astfel de situaţie urmăreşte remedierea problemelor structurale legate de supraaglomerare, precum şi a urmărilor acestora, în aşa fel încât să fie respectate dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care interzic în termeni categorici tortura sau tratamentele şi pedepsele inumane sau degradante. 22. Distinct de cele anterior reţinute, Curtea a observat că, potrivit art. 55^1 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care sau acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, însuşi legiuitorul recunoaşte mai multe forme de compensare pentru condiţii necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenţie din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive. Astfel, orice persoană putea solicita instanţelor naţionale acordarea de daune morale/despăgubiri pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, pentru perioada anterioară datei de 24 iulie 2012. Faptul că autorul excepţiei nu a acţionat în instanţă pentru obţinerea de daune morale/ despăgubiri pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, pentru perioada dinainte de 24 iulie 2012, nu determină neconstituţionalitatea stabilirii acestei date ca dată de început pentru calcularea perioadei pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare. 23. Totodată, prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 2 iulie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a hotărât că, în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare. 24. Prin Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 8 iulie 2021, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este neconstituţională. Prin decizia anterior menţionată, paragraful 66, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nu reprezintă o normă de drept penal material, ci o normă ce reglementează în materia executării pedepselor, astfel că principiul aplicării legii penale mai favorabile nu poate fi aplicat prin raportare la dispoziţia legală anterior menţionată. În aceste condiţii, interpretând per a contrario considerentele anterior menţionate, Curtea deduce că prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt de directă aplicare. Or, în aceste condiţii, nu poate fi reţinută încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, în mod constant, că neconstituţionalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparaţie dintre reglementarea veche şi cea nouă şi că nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza în care, prin jocul unor prevederi legale - aşadar, inclusiv prin succesiunea în timp a unor acte normative -, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv, prin prisma propriilor lor interese (a se vedea Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010). 25. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art. 22 şi ale art. 34 alin. (2) din Constituţie şi a dispoziţiilor art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, de vreme ce legiuitorul a pus la dispoziţia persoanelor condamnate, atât anterior, cât şi ulterior datei de 24 iulie 2012, mecanisme juridice prin care persoanele interesate se puteau adresa instanţelor naţionale în vederea acordării de daune morale/despăgubiri pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 3.022/55/2018/a2 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi de Maria Mirela Coşoianu în Dosarul nr. 12.193/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia penală şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
