Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Nicolae Viorel Berghian în Dosarul nr. 115/107/2019 al Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.400D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a formulat cerere de judecare în lipsă. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.401D/2019, nr. 1.470D/2019, nr. 1.471D/2019, nr. 1.699D/2019, nr. 2.073D/2019, nr. 2.182D/2019, nr. 2.231D/2019, nr. 2.239D/2019, nr. 3.013D/2019 şi nr. 3.197D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Călin Ioan Stricat şi Anca Stricat, Constantin Henegar şi Marina Henegar, de Nicolae Oancea şi Angela Oancea, de Societatea Promlag Construct - S.R.L. din Sebeş, de Gheorghe Pătruţ, de Ioan Dragomir, de Ana Novac, de Societatea Comimpex Montana - S.R.L. din Alba Iulia, de Iacob Popa şi, respectiv, de Elisabeta Nagy în dosarele nr. 3.072/107/2018, nr. 117/107/2019, nr. 2.784/107/2018, nr. 116/107/2019, nr. 3.069/107/2018, nr. 3.071/107/2018, nr. 472/107/2019, nr. 3.003/107/2018, nr. 2.847/107/2018 şi nr. 1.647/107/2019 ale aceleiaşi instanţe. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că, în dosarele nr. 1.401D/2019, nr. 1.470D/2019, nr. 2.073D/2019, nr. 2.182D/2019, nr. 2.231D/2019, nr. 3.013D/2019 şi nr. 3.197D/2019, autorii excepţiei au formulat cereri de judecare în lipsă. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.401D/2019, nr. 1.470D/2019, nr. 1.471D/2019, nr. 1.699D/2019, nr. 2.073D/2019, nr. 2.182D/2019, nr. 2.231D/2019, nr. 2.239D/2019, nr. 3.013D/2019 şi nr. 3.197D/2019 la Dosarul nr. 1.400D/2019. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.401D/2019, nr. 1.470D/2019, nr. 1.471D/2019, nr. 1.699D/2019, nr. 2.073D/2019, nr. 2.182D/2019, nr. 2.231D/2019, nr. 2.239D/2019, nr. 3.013D/2019 şi nr. 3.197D/2019 la Dosarul nr. 1.400D/2019, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează, în acest sens, că soluţia legislativă actuală este în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 şi Decizia nr. 380 din 26 mai 2015, cuantumul despăgubirii fiind o măsură conexă şi indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în stabilirea raportului juridic ce se naşte între expropriat şi expropriator. Arată că, anterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 756 din 28 noiembrie 2019, criteriul stabilirii cuantumului despăgubirii în funcţie de preţul cu care imobilele se tranzacţionau în mod obişnuit a fost îmbunătăţit în actuala fizionomie a reglementării. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin încheierile din 9 mai 2019, 9 aprilie 2019, 15 mai 2019, 19 iunie 2019, 18 iunie 2019, 3 iulie 2019, 23 octombrie 2019, 13 noiembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 115/107/2019, nr. 3.072/107/2018, nr. 117/107/2019, nr. 2.784/107/2018, nr. 116/107/2019, nr. 3.069/107/2018, nr. 3.071/107/2018, nr. 472/107/2019, nr. 3.003/107/2018, nr. 2.847/107/2018 şi nr. 1.647/107/2019, Tribunalul Alba - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Viorel Berghian, Călin Ioan Stricat şi Anca Stricat, de Constantin Henegar şi Marina Henegar, de Nicolae Oancea şi Angela Oancea, de Societatea Promlag Construct - S.R.L. din Sebeş, de Gheorghe Pătruţ, de Ioan Dragomir, de Ana Novac, de Societatea Comimpex Montana - S.R.L. din Alba Iulia, de Iacob Popa şi, respectiv, de Elisabeta Nagy în cauze având ca obiect stabilirea pe cale judecătorească a cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea unor imobile. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreapta despăgubire ce trebuie acordată în caz de expropriere, întrucât obligă experţii care realizează expertiza imobilului în scopul stabilirii valorii acestuia, precum şi instanţa de judecată să ţină seama de expertizele întocmite de camerele notarilor publici, astfel că despăgubirea nu acoperă în totalitate prejudiciul suferit de către cel expropriat. O dreaptă despăgubire se poate stabili doar printr-o evaluare realizată printr-o examinare individuală a imobilului expropriat, nu prin una generică, minimală şi orientativă, care nu poate reflecta valori de piaţă individuale. 11. Se mai susţine că art. 22 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 255/2010 este neconstituţional şi prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. În argumentarea acestei afirmaţii se arată că, prin prevederile legale criticate, s-a creat un al doilea mecanism de calcul al despăgubirii pentru situaţia în care expropriatul este nemulţumit de cuantumul acesteia, în plus faţă de cel stabilit prin Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cele două modalităţi/mecanisme coexistând. Astfel, exproprierea pentru cauză de utilitate publică este reglementată în prezent prin două legi în vigoare, respectiv Legea nr. 33/1994 şi Legea nr. 255/2010. Din conţinutul acestor două legi, rezultă că acestea sunt aplicabile în funcţie de tipul de utilitate publică specific exproprierii ce are loc. Dacă imobilul este expropriat pentru o utilitate publică dintre cele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 33/1994, calculul se face conform art. 21-27 din această lege, şi anume despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii şi instanţa de judecată ţin seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în calcul şi dovezile prezentate de către aceştia. În cazul în care imobilul este expropriat pentru o utilitate publică dintre cele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 255/2010, despăgubirea se va acorda conform art. 22 alin. (4) şi (6) din această lege, respectiv instanţa va verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii, iar experţii şi instanţa vor ţine seama de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate. Practic, în această din urmă modalitate, experţii şi instanţa vor prelua preţul oferit de expropriator, întrucât, potrivit art. 5 din Legea nr. 255/2010, despăgubirea se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, fiind estimată de către expropriator pe baza unui raport de evaluare realizat prin raportare la expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici. Autorii excepţiei afirmă, aşadar, că persoanele îndreptăţite la despăgubiri primesc un tratament juridic diferenţiat şi discriminatoriu în ceea ce priveşte calculul acestor despăgubiri, astfel că dreptul de proprietate nu este ocrotit şi protejat în mod egal, deşi titularii se află în situaţii identice, similare sau asemănătoare, respectiv în cazul unei exproprieri pentru utilitate publică. 12. Se mai susţine, totodată, că persoana îndreptăţită este îngrădită în dreptul său de a se adresa justiţiei, nebeneficiind de un proces echitabil în măsură să îi ofere o despăgubire dreaptă. Aceasta deoarece art. 22 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 255/2010 limitează instanţa la a verifica doar dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor, neputând hotărî cu privire la cuantumul acestora, aşa cum prevede expres art. 44 alin. (6) din Constituţie, şi anume că despăgubirile se stabilesc, în caz de divergenţă, prin justiţie, în lipsa unui acord comun cu proprietarul. 13. Tribunalul Alba - Secţia I civilă apreciază că prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 sunt neconstituţionale, raportat la prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (3) din Constituţie, întrucât justa despăgubire la care face referire norma constituţională are în vedere despăgubirea persoanei expropriate cu o sumă de bani care să reprezinte valoarea reală a imobilului, şi nu o valoare pur formală. Stabilirea valorii imobilelor expropriate prin raportare la grilele notarilor publici nu face decât să egalizeze nejustificat şi în mod arbitrar valoarea tuturor imobilelor situate în anumite zone, ca şi cum toate aceste imobile ar avea aceeaşi valoare (indiferent de dotări, materiale folosite etc). 14. În ceea ce priveşte art. 22 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, instanţa apreciază că nu încalcă niciuna dintre prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că asigură accesul la o instanţă de judecată care verifică respectarea legii, putând dispune inclusiv sesizarea Curţii Constituţionale. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, modificată prin Legea nr. 233/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 14 august 2018, care au următorul conţinut: - Art. 22 alin. (4) şi (6): "(4) Instanţa va verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii. Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege. (...)(6) Experţii, la realizarea raportului de expertiză, precum şi instanţa vor ţine seama de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate.“" 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2), (3) şi (6) privind garantarea şi ocrotirea egală a dreptului de proprietate privată, condiţiile exproprierii şi stabilirea despăgubirilor corespunzătoare exproprierii. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autorii acesteia critică modul de stabilire, în etapa judiciară a procedurii exproprierii, a despăgubirilor cuvenite pentru imobilele trecute în proprietatea statului ca urmare a exproprierii acestora pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. 21. Curtea reţine că, în etapa iniţială a procedurii exproprierii, despăgubirile se fixează pe cale administrativă, sumele individuale aferente despăgubirilor fiind estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare elaborat având în vedere expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, emiţându-se, în acest sens, o hotărâre a Guvernului sau, după caz, o hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale sau judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, conform art. 5 din Legea nr. 255/2010. Ulterior, în ipoteza în care expropriatul este nemulţumit de cuantumul despăgubirii oferite de expropriator, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, în condiţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010. 22. Criticile de neconstituţionalitate formulate în cauză vizează dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, care prevăd, în ceea ce priveşte determinarea pe cale judecătorească a cuantumului despăgubirilor, că atât experţii solicitaţi în cadrul procesului să realizeze un raport de expertiză pentru evaluarea imobilului, cât şi instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului vor ţine seama de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, fără ca legea să facă referire la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, astfel cum prevederile de lege criticate permiteau anterior modificării survenite prin Legea nr. 233/2018. Prin legea menţionată, a fost eliminată din conţinutul normativ al art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 trimiterea la prevederile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, care statuau în mod inechivoc faptul că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. 23. Se susţine că prin noua modalitate de determinare a despăgubirii se încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie, care impun stabilirea unei drepte despăgubiri, întrucât nu mai este posibilă realizarea unei evaluări corecte a imobilului, corespunzătoare valorii reale a acestuia. 24. Faţă de această critică, Curtea observă că problema raportului dintre Legea nr. 255/2010 şi Legea nr. 33/1994 a fost analizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 şi ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.185 din 15 decembrie 2021. Prin hotărârea prealabilă pronunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezlegat, cu valoare de principiu, problematica sferei criteriilor legale sau reperelor de determinare a cuantumului despăgubirilor acordate în etapa judiciară a procedurii exproprierii din reglementarea legii speciale, analizând dacă domeniul de aplicare al art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 trebuie interpretat restrictiv şi, în consecinţă, limitat la reperul „expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici“ sau, dimpotrivă, se impune a fi interpretat extensiv şi, în consecinţă, corelat cu criteriile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (potrivit cărora, „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia“). 25. Concluzia la care a ajuns Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este aceea că, în etapa judiciară a procedurii de expropriere, la determinarea cuantumului despăgubirilor, dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 se interpretează extensiv, în sensul că se ţine seama atât de „expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate“, cât şi de criteriile legale prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. 26. Pentru a decide astfel, instanţa supremă a avut în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017, paragraful 15, în sensul că „(...) Legea nr. 33/1994 reprezintă cadrul normativ general în materie de expropriere, în timp ce Legea nr. 255/2010 constituie reglementarea specială în materie de expropriere atunci când această măsură este dispusă în vederea realizării unor obiective specifice de interes naţional, judeţean şi local, astfel cum acestea sunt stabilite în art. 1 din lege. Caracterul special al reglementării rezultă, aşadar, din specificul soluţiilor legislative preconizate raportate la categoria particulară de situaţii vizate (...)“. 27. În acest context, în Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021, precitată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat (paragraful 111) că, indiferent de caracterul general sau special al normei de drept care reglementează modalitatea concretă de determinare a cuantumului despăgubirilor acordate, această normă trebuie, în chip necesar, să satisfacă exigenţa dreptei (şi prealabilei) despăgubiri în caz de expropriere, potrivit principiului despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, consacrat de întreaga reglementare internă în domeniul exproprierii. 28. În consecinţă, instanţa supremă a apreciat (paragraful 120) că deopotrivă „compatibilitatea şi complementaritatea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 şi ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, aflate într-o corelaţie de tipul normă specială - normă generală, sunt nu doar justificate, ci, mai mult decât atât, impuse de principiul fundamental anterior evocat, întrucât efectivitatea unei atari garanţii constituţionale nu ar putea fi asigurată, în cazul stabilirii valorii despăgubirilor pentru bunuri expropriate ce fac parte din domeniul specific de reglementare al legii speciale, decât prin luarea în considerare atât a reperului legal introdus în norma specială (expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici), cât şi a criteriilor stipulate de norma generală conţinută de art. 26 alin. (2), finalitatea unică urmărită fiind aceea a determinării şi acordării unei despăgubiri «drepte»“. 29. Totodată, expresia folosită de legiuitor în cazul art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 („vor ţine seama“) are valenţele unei dispoziţii integratoare, iar nicidecum restrictive, de excludere a criteriilor prescrise de norma generală (paragraful 125). Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a observat (paragrafele 128-132) că reperul expertizelor întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici este utilizat, într-adevăr, în etapa administrativă a procedurii de expropriere, condusă de către expropriator, pentru evaluarea imobilului expropriat, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010. Instanţa supremă a arătat că „Această evaluare a proprietăţilor imobiliare prin raportare la grila notarială este una estimativă, realizată în termeni generali, care ţin seama de criterii mai largi, vizând unitatea administrativ-teritorială în care sunt situate şi categoria de folosinţă, iar nu de caracteristicile fiecărui imobil, care constituie în mod real criteriile în funcţie de care se realizează evaluarea concretă a acestora. 30. Însă, odată declanşată etapa judiciară a procedurii de expropriere de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor astfel stabilite, instanţa are de analizat, în limitele învestirii, dacă despăgubirile reflectă valoarea de circulaţie a bunului şi acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere. 31. Cu alte cuvinte, evaluarea prin raportare la grila notarială realizată în faza administrativă a exproprierii nu mai poate fi aplicată tale quale în faza jurisdicţională, declanşată de expropriatul nemulţumit, prin formularea contestaţiei puse la îndemâna sa de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010. 32. A admite contrariul şi a accepta teza preluării mecanice a acestui mod de calcul, bazat exclusiv pe un reper căruia legea nu-i conferă nici unicitate şi nici preferabilitate, ar însemna prejudicierea sau chiar golirea de conţinut a dreptului la contestaţie în instanţă recunoscut expropriatului nemulţumit de cuantumul despăgubirii, precum şi nesocotirea sau lipsirea de orice efect a întregii proceduri legale de soluţionare a contestaţiei şi a garanţiilor care o însoţesc, dreptul de acces la justiţie devenind, în consecinţă, unul teoretic şi iluzoriu.“ 33. Mai mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat (paragraful 134) că un argument suplimentar în combaterea tezei interpretării restrictive a textului art. 22 alin. (6) este acela că, reductio ad absurdum, valoarea reală a imobilelor expropriate din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale ar fi uniformă, indiferent de caracteristicile proprii ale fiecăruia (cu titlu de exemplu, localizare, utilităţi, servituţi, căi de acces, front stradal, modalitate de exploatare propriu-zisă), ceea ce nu poate fi raţional admis. 34. Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut (paragraful 149) că, în etapa judiciară a procedurii de expropriere, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 trebuie interpretare extensiv şi, în consecinţă, corelate cu criteriile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, aceasta fiind dezlegarea problemei de drept care conferă pe deplin expresie principiului fundamental al exproprierii, ce impune existenţa unei drepte (şi prealabile) despăgubiri, consacrat de art. 44 alin. (3) din Constituţie. 35. Având în vedere statuările Înaltei Curţi mai sus prezentate, cuprinse în Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021, şi ţinând cont de caracterul obligatoriu pentru toate instanţele al dezlegărilor de drept date de aceasta, de la momentul publicării deciziei menţionate, calculul despăgubirilor, în etapa judiciară a exproprierii, se realizează în mod inechivoc în conformitate cu criteriile evidenţiate de instanţa supremă, pentru a rezulta o valoare justă şi echitabilă a despăgubirii, corespunzătoare valorii reale a imobilului şi care să acopere integral prejudiciul suferit de expropriat. Prin urmare, în acest context, nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală. 36. Totodată, nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât nu se instituie un regim juridic discriminatoriu prin aplicarea art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 prin comparaţie cu cel reglementat de Legea nr. 33/1994, de vreme ce, aşa cum au precizat atât Curtea Constituţională, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin deciziile mai sus citate, Legea nr. 255/2010 este o lege specială în raport cu Legea nr. 33/1994, care reprezintă cadrul general al procedurii exproprierii şi care complineşte prevederile legii speciale, în măsura în care acestea sunt incomplete, lacunare. 37. Curtea constată că este neîntemeiată şi critica formulată cu privire la dispoziţiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora instanţa va verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii. Textul criticat cuprinde o normă procedurală, care nu împiedică dreptul de acces liber la justiţie şi nici nu afectează caracterul echitabil al procesului, instanţele urmând ca, în lumina deciziei menţionate, să procedeze la calcularea despăgubirii în acest sistem mai sus descris, fără a fi limitate la preluarea aceleiaşi valori stabilite în etapa administrativă. Ca atare, nu se poate pune problema nesocotirii prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. 38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Viorel Berghian, de Călin Ioan Stricat şi Anca Stricat, de Constantin Henegar şi Marina Henegar, de Nicolae Oancea şi Angela Oancea, de Societatea Promlag Construct S.R.L. din Sebeş, de Gheorghe Pătruţ, de Ioan Dragomir, de Ana Novac, de Societatea Comimpex Montana - S.R.L. din Alba Iulia, de Iacob Popa şi, respectiv, de Elisabeta Nagy în dosarele nr. 115/107/2019, nr. 3.072/107/2018, nr. 117/107/2019, nr. 2.784/107/2018, nr. 116/107/2019, nr. 3.069/107/2018, nr. 3.071/107/2018, nr. 472/107/2019, nr. 3.003/107/2018, nr. 2.847/107/2018 şi nr. 1.647/107/2019 ale Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 22 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
