Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a capitolului I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Florin Postolache şi alţii în Dosarul nr. 234/64/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.634D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, având în vedere că o excepţie cu o motivare similară a fost respinsă de Curte prin Decizia nr. 324 din 11 iunie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 234/64/2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. V cap. I lit. B „Indemnizaţia de încadrare pentru procurori“, prin raportare la lit. A „Indemnizaţia de încadrare pentru judecători şi magistraţi-asistenţi“, la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Florin Postolache şi alţii într-un litigiu având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale procurorilor potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.634D/2018. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile criticate îi discriminează pe procurori faţă de judecători, în ciuda faptului că, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, judecătorii şi procurorii se află în aceeaşi situaţie juridică prin statutul lor constituţional similar. Astfel, autorii arată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că indemnizaţiile mai mici plătite autorilor excepţiei faţă de cele plătite judecătorilor se datorează prevederilor legale criticate în prezenta cauză, eventuala constatare a contrarietăţii acestora cu Constituţia fiind de competenţa Curţii Constituţionale. 6. Autorii arată că prevederile criticate sunt în contradicţie şi cu art. 53 din Constituţie şi solicită să fie aplicată prin analogie Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, prin care Curtea Constituţională a stabilit că impunerea condiţiei exercitării în ultimii 2 ani a funcţiei de judecător la tribunale sau la curţile de apel pentru a promova în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are ca efect admisibilitatea promovării numai a magistraţilor judecători şi excluderea posibilităţii promovării magistraţilor procurori. 7. În final, se precizează că lit. A din cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 - Indemnizaţia de încadrare pentru judecători şi magistraţi-asistenţi - este parţial neconstituţională, deoarece se referă exclusiv la judecători şi magistraţi-asistenţi, iar lit. B din cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 este în întregime neconstituţională, deoarece nu ţine cont de statutul egal al judecătorilor şi procurorilor. Un argument în plus în acest sens ar fi, în opinia autorilor, şi acela că „personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor“ beneficiază de un venit similar judecătorilor, indiferent că lucrează la instanţe sau la parchete, „asimilarea“ funcţionând în cazul lor doar în raport cu funcţia de judecător. 8. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal arată că dispoziţiile lit. B „Indemnizaţia de încadrare pentru procurori“ din cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale prin raportare la dispoziţiile lit. A „Indemnizaţia de încadrare pentru judecători şi magistraţi-asistenţi“ din cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât contravin art. 16 din Constituţie, prin stabilirea unor coeficienţi de salarizare mai scăzuţi pentru procurori faţă de judecători, fără ca diferenţa de salarizare să reflecte un statut diferit al procurorilor faţă de judecători. Invocă în sprijin considerentele Deciziei Curţii nr. 866 din 28 noiembrie 2006. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din actul de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile anexei nr. V cap. I lit. B „Indemnizaţia de încadrare pentru procurori“, prin raportare la lit. A „Indemnizaţia de încadrare pentru judecători şi magistraţi-asistenţi“, la Legea-cadru nr. 153/2017. Analizând motivarea excepţiei, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile anexei nr. V: Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ şi Curtea Constituţională, capitolul I: Indemnizaţia de încadrare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Aceste prevederi au forma unor tabele referitoare la indemnizaţiile de încadrare ale judecătorilor şi ale magistraţilor-asistenţi (tabelul A - anul 2022) şi, respectiv, ale procurorilor (tabelul B - anul 2022). 13. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte, în primul rând, jurisprudenţa sa cu privire la tratamentul salarial diferenţiat al categoriilor de personal plătit din fonduri publice. Astfel, Curtea a decis că situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, şi nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014). De asemenea, Curtea a statuat că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare la diferite autorităţi sau instituţii publice şi, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferenţiat apare ca justificată (Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020). 15. În aplicarea acestor considerente de principiu la cauza de faţă, se reţine că opţiunea legiuitorului de a stabili coeficienţi mai mari pentru judecători decât pentru procurori se încadrează în dreptul său exclusiv de a realiza diferenţierea pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare la stabilirea indemnizaţiilor de încadrare. Art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“, nu este şi nu poate fi înţeles ca un standard care impune legiuitorului să ţină seama în cele mai mici detalii de asemănările sau, după caz, diferenţele dintre diversele categorii de subiecţi supuşi reglementării sale. În particular, Parlamentul nu este obligat să ţină seama doar de asemănările, consacrate inclusiv la nivel constituţional, dintre judecători şi procurori, cum în mod just subliniază autorii excepţiei, şi cum însăşi Curtea Constituţională le-a evidenţiat în Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007. Astfel, însăşi Constituţia este cea care, dincolo de reglementarea parţial asemănătoare a statutului judecătorilor şi procurorilor, instituie diferenţieri evidente între judecători şi procurori. În primul rând, se observă că, în vreme ce, potrivit art. 124 alin. (3), „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii“, nicio dispoziţie constituţională nu prevede un statut similar pentru procurori. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie, „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei“. Prin urmare, în vreme ce judecătorii sunt independenţi, procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei. Aceste deosebiri reflectă, în mod firesc, natura diferită a funcţiilor constituţionale pe care cele două categorii de magistraţi le îndeplinesc. Astfel, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, judecătorii înfăptuiesc justiţia în numele legii, în vreme ce, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie, „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor“. 16. De altfel, sesizând aceste diferenţe, Curtea Constituţională a constatat că „Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească, concepte diferite în esenţa lor. Potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, «Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege», ceea ce înseamnă că din cele trei entităţi cuprinse în autoritatea judecătorească, respectiv în capitolul VI al titlului III din Constituţie, numai instanţele judecătoreşti fac parte din puterea judecătorească. Deşi nu face parte nici din puterea executivă sau autoritatea executivă, Ministerul Public nu are o poziţie de independenţă instituţională faţă de aceasta, întrucât textul Constituţiei este foarte clar, activitatea desfăşurată de procurori fiind sub autoritatea ministrului justiţiei. Mai mult, astfel cum s-a arătat, în privinţa tezelor elaborării Constituţiei s-a respins expressis verbis un amendament care prevedea caracterul independent al Ministerului Public în cadrul organizării puterii publice, astfel că nu poate fi ignorată şi încălcată voinţa constituantului originar, care nu a dorit conferirea unei astfel de poziţii instituţionale. În consecinţă, interpretarea textului constituţional urmează, în mod firesc, voinţa legiuitorului constituţional expres normativizată sub forma punerii activităţii desfăşurate de procurori sub autoritatea ministrului justiţiei“ (a se vedea Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018). 17. Prin urmare, Curtea nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate formulate de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Postolache şi alţii în Dosarul nr. 234/64/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile capitolului I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
