Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.450D/2021. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 iunie 2021, în prezenţa reprezentantului Avocatului Poporului, consilier Linda Zenovia Timofan, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 24 iunie 2021, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Adresa nr. 8.560 din 23 aprilie 2021, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.333 din 23 aprilie 2021, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 20 din Legea nr. 31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (denumită în continuare - Academia) reglementează finanţarea cheltuielilor sale de întreţinere şi funcţionare şi a indemnizaţiilor din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, conform legilor bugetare anuale, ceea ce conferă un caracter mixt procesului de constituire a finanţării acestei instituţii. Legea criticată derogă de la aceste prevederi, stabilind că finanţarea Academiei se realizează, până la data de 31 decembrie 2021, numai din venituri proprii, fără acordarea de subvenţii de la bugetul de stat. 5. Deşi eliminarea subvenţiilor de la bugetul de stat este prezentată ca o derogare, în realitate, este modificat însuşi cadrul legal de reglementare al finanţării Academiei, prin înlăturarea de la aplicare a uneia dintre sursele sale legale de finanţare. În înţelesul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 31/2007, prin legile bugetare trebuie stabilit cuantumul concret al subvenţiilor de stat, iar nu încetarea acordării acestora, tocmai în considerarea caracterului mixt al finanţării unei instituţii publice, autonome. 6. Se susţine că legiuitorul are libertatea să reglementeze formarea resurselor financiare ale statului, stabilind categoriile de venituri care vor urma să formeze resursele financiare ale statului, precum şi cheltuielile publice şi destinaţia lor. Modul în care statul asigură resursele necesare realizării politicii naţionale în materie constituie un aspect de oportunitate a reglementării legale, ce ţine de marja de apreciere a legiuitorului, însă cu respectarea Legii fundamentale. Se subliniază că bugetul reprezintă planul financiar al statului, aprobat prin lege, prin care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile publice stabilite în fiecare an, necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului. 7. Eliminarea, pe calea derogării, a subvenţiilor de la bugetul de stat acordate Academiei determină modificarea unei reglementări legale în vigoare, respectiv art. 20 alin. (1) din Legea nr. 31/2007, deşi legea bugetului de stat se elaborează pe baza legilor aflate în vigoare, care prevăd cu claritate modul de finanţare a cheltuielilor instituţiei. Derogarea presupune preexistenţa unui cadru legislativ într-o anumită materie care are caracter şi aplicabilitate generale şi de la ale cărui soluţii legislative are loc o abatere sub forma unei derogări fie pentru anumiţi subiecţi de drept, fie pentru anumite situaţii particulare aplicabile acestora sau pentru anumite perioade temporare determinate. Derogarea repetată şi uneori oscilantă de la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 31/2007, prin care se modifică esenţial modul de finanţare a instituţiei, este de natură a afecta stabilitatea legislaţiei, aceasta devenind practic inaplicabilă în formele în vigoare şi contrară principiului securităţii raporturilor juridice, dimensiune fundamentală a statului de drept, şi a previzibilităţii legii sub aspectul consecinţelor pe care le antrenează, ceea ce este contrar art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Mai mult, dispoziţiile de la care sa derogat nu au fost abrogate, ci rămân în vigoare, legiuitorul stabilind însă finanţarea numai din venituri proprii, într-o manieră care lipseşte de efecte juridice actul de bază, de la care se derogă. 8. Prin urmare, deşi derogarea este o problemă de opţiune legislativă a Parlamentului, normele derogatorii aplicate în mod repetat unor reglementări legale în vigoare creează un grad sporit de instabilitate, fragilizând însăşi existenţa instituţională a Academiei. Deşi modificarea adusă pe calea derogării este temporară, aceasta lipseşte Academia de fondurile necesare, obligând-o să-şi asigure finanţarea cheltuielilor numai din veniturile proprii. 9. Intrarea imediată în vigoare a prevederilor criticate pune destinatarii normei juridice în imposibilitatea de a-şi adapta conduita şi de a previziona propriul buget bazat exclusiv pe veniturile proprii, necesar îndeplinirii atribuţiilor sale legale privind conceperea, promovarea, dezvoltarea, sprijinirea şi protejarea ştiinţei sub toate formele, acţiunile şi metodele directe, indirecte sau adiacente. Or, art. 1 alin. (5) din Constituţie impune ca activitatea de legiferare să asigure calitatea actelor normative, respectând exigenţele referitoare la precizie, previzibilitate şi asigurarea securităţii raporturilor juridice, iar aceasta trebuie observată cu mai mare stricteţe în cazul actelor normative cu implicaţii şi consecinţe financiare. Este lipsită de justificare obiectivă situaţia sistării finanţării de la bugetul de stat a Academiei, având în vedere păstrarea finanţării de la bugetul de stat şi din venituri proprii în cazul altor instituţii similare, şi anume: Academia de Ştiinţe Tehnice din România şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“. 10. Se mai arată că lipsa unor fonduri suficiente ca urmare a finanţării numai din venituri proprii, fără susţinere bugetară, afectează atât statutul Academiei, buna funcţionare şi eficacitatea activităţii desfăşurate, cât şi statutul membrilor săi, încălcând implicit dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. c) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale. De aceea, sursa de finanţare a instituţiei trebuie să fie în mod real aptă să acopere cheltuielile de funcţionare, în condiţiile legii bugetare anuale; or, asigurarea cheltuielilor Academiei din venituri proprii reprezintă o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv. 11. În sensul celor de mai sus, se fac trimiteri la deciziile Curţii Constituţionale nr. 633 din 8 octombrie 2015, nr. 22 din 20 ianuarie 2016 şi nr. 771 din 22 octombrie 2020, precum şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, şi Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Reckvényi împotriva Ungariei). 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 9 martie 2021, care au următorul cuprins: „Până la data de 31 decembrie 2021, prin derogare de la prevederile art. 20 din Legea nr. 31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, cu modificările şi completările ulterioare, finanţarea cheltuielilor instituţiei se asigură din veniturile proprii“. 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. c) privind obligaţia statului de a asigura stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie 2007, stabilesc că „Finanţarea cheltuielilor de întreţinere, funcţionare şi a indemnizaţiilor se asigură din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, conform legilor bugetare anuale“. Textul legal criticat reglementează o derogare de la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 31/2007, stabilind că statul nu acordă Academiei subvenţii de la bugetul de stat pentru anul 2021, finanţarea acesteia urmând să se facă doar din veniturile proprii. În acest context normativ, se susţine că eliminarea, pe calea derogării, a subvenţiilor de la bugetul de stat acordate Academiei determină modificarea unei reglementări legale în vigoare, respectiv art. 20 alin. (1) din Legea nr. 31/2007, deşi legea bugetului de stat se elaborează pe baza legilor aflate în vigoare, care prevăd cu claritate modul de finanţare a cheltuielilor instituţiei. 18. Curtea reţine că o reglementare având aceeaşi finalitate a fost adoptată şi prin Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, iar actuala reglementare nu face altceva decât să menţină aceeaşi soluţie normativă şi pentru anul 2021. Astfel, art. 35 din Legea nr. 5/2020 stabilea că „În anul 2020, Academia Oamenilor de Ştiinţă din România va fi finanţată în integralitate din venituri proprii fără a beneficia de niciun transfer sau subvenţie de la bugetul de stat“. 19. În cursul anului 2020, Parlamentul a adoptat Legea pentru modificarea Legii nr. 31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, care la art. II alin. (1) stabilea că „Prin derogare de la prevederile art. 35 din Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, cu modificările ulterioare, până la data de 31 decembrie 2020, finanţarea cheltuielilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat“. Curtea Constituţională, fiind sesizată în cadrul controlului a priori de constituţionalitate cu examinarea constituţionalităţii legii antereferite, a stabilit, cu titlu de principiu, că legea bugetului de stat, care este adoptată de Parlament în şedinţă comună, nu poate fi modificată printr-o lege adoptată de Camerele Parlamentului în şedinţe separate. Curtea a observat că legea criticată, fiind o lege ordinară adoptată de Camerele Parlamentului în şedinţe separate, a modificat chiar legea bugetului de stat, astfel că a constatat neconstituţionalitatea art. II din legea antereferită, apreciind că încalcă art. 65 alin. (2) lit. b) şi art. 138 alin. (2) din Constituţie (Decizia nr. 771 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1135 din 25 noiembrie 2020, paragrafele 45-49). Prin aceeaşi decizie, Curtea a subliniat că „legea bugetului de stat se elaborează pe baza legilor aflate în vigoare, şi nu prin modificarea acestora; astfel, legea bugetului de stat nu poate modifica legi organice/ordinare care se adoptă în şedinţe separate ale Camerelor, aspect care s-a întâmplat chiar prin art. 35 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020 [prin lăsarea fără consistenţă normativă a art. 20 alin. (1) teza finală din Legea nr. 31/2007], însă, Curtea nu este competentă să controleze eventualele probleme de constituţionalitate ale altor legi în vigoare pe calea controlului a priori de constituţionalitate“. 20. În cauza de faţă, Curtea constată că premisa analizei sale este aceea că reglementarea criticată, care face parte din legea bugetului, stabileşte o derogare de la o altă reglementare cuprinsă într-o lege adoptată în şedinţe separate ale celor două Camere ale Parlamentului, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, este contrar statului de drept şi principiului legalităţii. 21. Potrivit art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, „Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri“. Aşadar, o reglementare derogatorie presupune existenţa normativă simultană în fondul activ al legislaţiei a două acte normative primare, respectiv cea cadru şi cea derogatorie, acesta din urmă cuprinzând norme diferite faţă de reglementarea-cadru şi aplicându-se cazurilor anume evidenţiate în conţinutul său normativ (Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2015, paragraful 46). Rezultă că textul criticat este unul derogatoriu cu aplicare limitată în timp, respectiv pentru cursul anului 2021, şi, prin urmare, trebuie adoptat după aceeaşi procedură ca textul de la care se derogă din legea de bază. 22. Curtea reţine că, potrivit Constituţiei, în şedinţa comună a celor două Camere se adoptă două categorii de legi, şi anume cea privind statutul deputaţilor şi senatorilor şi cea privind legea bugetului de stat şi a asigurărilor sociale de stat [art. 65 alin. (2) lit. b) şi j) din Constituţie]. În jurisprudenţa sa, Curtea a acordat o atenţie deosebită acestor legi, stabilind că statutul deputaţilor şi senatorilor este un domeniu de reglementare care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituţie, este rezervat legii organice, iar adoptarea unei asemenea legi, având în vedere obiectul său, se face în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului, conform art. 65 alin. (2) lit. j) din Constituţie, cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2017, paragraful 31, a reţinut că, în considerarea acestor temeiuri constituţionale, Parlamentul a adoptat Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 3 mai 2006, în şedinţă comună şi cu majoritatea de vot necesară adoptării legilor organice. O astfel de lege nu poate cuprinde reglementări ce ţin de infracţiunile săvârşite de deputaţi/senatori (norme de drept penal substanţial) pentru că acestea se reglementează prin lege organică adoptată în şedinţe separate ale celor două Camere (Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, paragraful 32), aşadar, cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere [art. 76 alin. (1) din Constituţie]. Rezultă că, deşi ambele categorii de norme fac obiectul de reglementare al unor legi organice, ele se adoptă fie în şedinţă comună, fie în şedinţe separate ale celor două Camere, în funcţie de sfera de relaţii sociale reglementate. 23. În jurisprudenţa sa referitoare la legea bugetului de stat şi a asigurărilor sociale de stat, Curtea a stabilit că domeniul bugetar vizează previzionarea şi aprobarea anuală a veniturilor şi a cheltuielilor, în funcţie de cadrul normativ existent şi de priorităţile politicilor/strategiilor publice (Decizia nr. 61 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 5 iunie 2020, paragraful 73), iar bugetul reprezintă un plan financiar al statului, aprobat prin lege, prin care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile publice stabilite în fiecare an, necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului, este elaborat de Guvern pe baza legilor aflate în fondul activ al legislaţiei, legi care stabilesc atât veniturile, cât şi cheltuielile statului (Decizia nr. 127 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 95, sau Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 22 iulie 2020, paragraful 53). De principiu, diminuarea/majorarea veniturilor/cheltuielilor statului nu se face prin legea bugetului de stat, aceasta reprezentând mai degrabă o centralizare financiară a veniturilor/cheltuielilor statului angajate prin legile aflate în dreptul pozitiv (Decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 25 ianuarie 2021, paragraful 102). Legea bugetului de stat/Actele normative de rectificare a acestuia nu poate/nu pot modifica/ completa/abroga legi care stabilesc veniturile sau angajează cheltuielile statului (Decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2021, paragraful 102). 24. Legea bugetului de stat şi cea a asigurărilor sociale de stat sunt legi ordinare, ceea ce înseamnă că se adoptă în şedinţa comună a celor două Camere cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi (art. 53 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 25 martie 2020). Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, reglementarea organizării şi funcţionării Academiei se realizează prin lege ordinară (Decizia nr. 771 din 22 octombrie 2020, paragraful 43), ceea ce înseamnă că se adoptă în şedinţa separată a celor două Camere, cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră [art. 76 alin. (2) din Constituţie]. Rezultă că, deşi legea bugetului şi Legea nr. 31/2007 sunt legi ordinare, ele se adoptă fie în şedinţă comună, fie în şedinţe separate ale celor două Camere, în funcţie de sfera de relaţii sociale reglementate, iar proporţia dintre deputaţi/senatori în alcătuirea majorităţii de vot nu este identică din moment ce în primul caz majoritatea se raportează la un număr de parlamentari prezenţi, indiferent că sunt deputaţi sau senatori, pe când în cel de-al doilea caz la un număr distinct şi separat de deputaţi/senatori prezenţi. 25. Curtea reţine că în ipoteza legilor adoptate în şedinţă comună, Parlamentul acţionează din punct de vedere procedural ca o singură Cameră, pe când în cazul legilor adoptate în şedinţe separate, funcţia legislativă a Parlamentului este exercitată separat de cele două Camere ale sale. Astfel, în urma revizuirii Constituţiei din anul 2003, procedura de adoptare a legilor organice şi ordinare s-a modificat radical, în sensul că fiecare Cameră a Parlamentului a fost înzestrată cu o anumită competenţă, iar sesizarea Camerelor a fost supusă unui regim constituţional strict reglementat de art. 75 din Constituţie. S-a ajuns la conceptualizarea noţiunilor de Cameră de reflecţie şi Cameră decizională, tipologii de Camere expres calificate ca atare prin Constituţie, în funcţie de domeniul în care este adoptată legea respectivă (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015). Prin urmare, în principiu, fiecare dintre cele două Camere are un rol şi competenţe determinate (Decizia nr. 431 din 21 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017, paragraful 28). 26. În consecinţă, o lege ordinară adoptată în şedinţă comună, pe de o parte, nu este adoptată cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră, ci de majoritatea deputaţilor şi senatorilor prezenţi, iar, pe de altă parte, iese din logica sesizării succesive a celor două Camere (Camera de reflecţie şi Cameră decizională). 27. Mai mult, în continuarea aspectelor formale evidenţiate ale procedurii de legiferare, legea bugetului de stat nu poate modifica/completa/abroga legi care stabilesc veniturile sau angajează cheltuielile statului, tocmai pentru că este un plan financiar anual al statului care se clădeşte pe actele normative ce fac parte din dreptul pozitiv. 28. Astfel, analizând sistematic prevederile art. 2 alin. (1) pct. 31, ale art. 3 alin. (1), ale art. 14 alin. (2), ale art. 26 şi ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, Curtea reţine că activitatea de întocmire a proiectului legii bugetului de stat se grefează pe normele juridice aflate în dreptul pozitiv, iar propunerile ordonatorilor principali de credite pe baza cărora se întocmeşte bugetul se realizează potrivit normelor legale existente, şi nu celor viitoare, care cel puţin la momentul întocmirii propunerilor de buget sunt inexistente. Dacă Guvernul observă că aceste propuneri depăşesc posibilităţile economice ale ţării, iar bugetul astfel constituit ar fi unul nerealist, poate modifica sau propune modificarea prevederilor legale care duc la un astfel de dezechilibru bugetar printr-o ordonanţă de urgenţă/proiect de lege, după caz, aşadar, printr-un act distinct de legea bugetului de stat. Legea bugetului nu este decât un act centralizator al veniturilor şi cheltuielilor statului existente în dreptul pozitiv, pentru că bugetul se elaborează pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, propuneri care se fundamentează întotdeauna pe lege. De altfel, legiuitorul constituant a stabilit o modalitate diferită şi singulară de adoptare a legii bugetului de stat (fiind singura lege adoptată în exclusivitate la propunerea Guvernului şi tot singura lege ordinară adoptată în şedinţa comună a celor două Camere), tocmai datorită caracterului particular al obiectului său de reglementare. 29. Prin urmare, Curtea constată că legea bugetului de stat, prin derogarea realizată, a modificat, pentru anul 2021, o lege în vigoare, depăşind sfera de relaţii sociale pe care aceasta are aptitudinea constituţională să o reglementeze. Astfel, textul criticat, în loc să se subsumeze obiectului de reglementare al unei legi bugetare, în sensul de a identifica veniturile bugetare care să susţină cheltuiala bugetară reglementată de Legea nr. 31/2007, a procedat la eliminarea acestei cheltuieli. De altfel, sintagma „conform legilor bugetare anuale“ din cuprinsul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 31/2007 nu poate fi interpretată în sensul că prin aceste legi se stabileşte dacă se acordă sau nu subvenţia, pentru că (i) acordarea însăşi a subvenţiei este reglementată prin Legea nr. 31/2007 şi (ii) o lege bugetară nu poate lăsa fără consistenţă normativă un text de lege care trebuie luat în considerare pentru construcţia bugetară. Prin urmare, această sintagmă exprimă ideea de stabilire in concreto a cuantumului anual al acestei subvenţii pentru asigurarea funcţionării Academiei, şi nu de retragere/eliminare temporară pe diverşi ani a acestei subvenţii. 30. Rezultă că art. 38 din Legea nr. 15/2021 încalcă principiul legalităţii dintr-o dublă perspectivă: (i) procedurală - subsumată exigenţelor legilor adoptate în şedinţă comună sau separate ale celor două Camere şi, implicit, a majorităţii de vot cerute din rândul deputaţilor şi senatorilor [art. 65 alin. (1) şi (2) lit. b) şi art. 76 alin. (2) din Constituţie] şi (ii) materială - subsumată faptului că excedează sferei de relaţii sociale pe care legea bugetului are aptitudinea constituţională să o reglementeze [art. 138 alin. (2) din Constituţie]. Prin urmare, textul criticat încalcă principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la supremaţia Constituţiei, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la art. 65 alin. (1) şi (2) lit. b), art. 76 alin. (2) şi art. 138 alin. (2) din Constituţie. 31. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că „principiul legalităţii este unul de rang constituţional“ (a se vedea Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009), astfel încât încălcarea legii are drept consecinţă imediată nesocotirea art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede că respectarea legilor este obligatorie (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 224). Totodată, aceeaşi concluzie se impune şi atunci când legea adoptată încalcă prevederile Constituţiei. 32. Încălcarea acestei obligaţii constituţionale atrage implicit afectarea principiului statului de drept, consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Trăsătura esenţială a statului de drept o constituie supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 232 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 15 noiembrie 2001, Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, sau Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011). Statul de drept asigură supremaţia Constituţiei, corelarea tuturor legilor şi tuturor actelor normative cu aceasta“ (Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004), ceea ce înseamnă că acesta „implică, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelenţă un stat în care se manifestă domnia legii“ (Decizia nr. 13 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999). Tot în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat faptul că o regulă esenţială a statului de drept este aceea că atribuţiile/competenţele autorităţilor sunt definite prin lege (Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2020, paragraful 59), ceea ce înseamnă că şi exercitarea competenţelor lor trebuie să se facă în conformitate cu legea şi Constituţia. Or, în cazul de faţă, textul criticat nici nu putea fi adoptat potrivit procedurii specifice a legilor bugetare şi nici nu putea face parte din cuprinsul acestora, conţinutul său normativ nesubsumându-se obiectului acestora. Prin urmare, textul criticat încalcă principiul statului de drept consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie. 33. Faţă de temeinicia motivelor de neconstituţionalitate extrinsecă ce vizează procedura de adoptare şi obiectul de reglementare, reţinută prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie şi care afectează art. 38 din Legea nr. 15/2021, Curtea constată că nu mai este cazul să examineze şi criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate în raport cu art. 135 alin. (2) lit. c) privind obligaţia statului de a asigura stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 58 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 13 martie 2020, paragraful 62, sau Decizia nr. 155 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 4 iunie 2020, paragraful 78). 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile art. 38 din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021 sunt neconstituţionale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
