Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 448 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 448 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 260 din 25 martie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Carmen Ramona Gheorghe în Dosarul nr. 1.295/1/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 737D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise în susţinerea admiterii acesteia.
    4. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.030D/2020, nr. 2.118D/2020, nr. 2.119D/2020, nr. 2.120D/2020, nr. 2.431D/2020, nr. 2.432D/2020 şi nr. 2.433D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, în Dosarul nr. 1.579/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi în dosarele nr. 2.023/1/2020/a1, nr. 2.030/1/2020/a1, nr. 2.067/1/2020/a1, nr. 2.028/1/2020/a1, nr. 2.062/1/2020/a1 şi nr. 2.063/1/2020/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.
    5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.030D/2020, nr. 2.118D/2020, nr. 2.119D/2020, nr. 2.120D/2020, nr. 2.431D/2020, nr. 2.432D/2020, nr. 2.433D/2020 la Dosarul nr. 737D/2020, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că admisibilitatea revizuirii în situaţia în care în cauză a fost ridicată deja excepţia autorităţii de lucru judecat, dar a fost respinsă, reprezintă o problemă de aplicare a legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Decizia nr. 43 din 24 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.295/1/2019/a1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Curtea Constituţională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva încheierii prin care instanţa judecătorească a respins cererea de sesizare a Curţii. Excepţia a fost invocată de Carmen Ramona Gheorghe într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva deciziei prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire.
    9. Prin încheierile din 24 februarie 2020, 4 noiembrie 2020, 17 noiembrie 2020 şi 19 noiembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 1.579/1/2019/a1, nr. 2.023/1/2020/a1, nr. 2.030/1/2020/a1, nr. 2.067/1/2020/a1, nr. 2.028/1/2020/a1, nr. 2.062/1/2020/a1 şi nr. 2.063/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei decizii prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de autoarea excepţiei, respectiv în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de revizuire.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că motivarea instanţei conform căreia textul de lege nu prevede expres, iar jurisprudenţial s-a consacrat condiţia ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată şi soluţionată în primul litigiu încalcă drepturile legale prin imposibilitatea de a asigura dublul grad de jurisdicţie. Se invocă în susţinerea excepţiei şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012.
    11. De asemenea, se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât nu respectă condiţiile de claritate, previzibilitate şi predictibilitate necesar a fi îndeplinite de actele normative şi impuse din perspectiva principiului securităţii raporturilor juridice, respectiv a dreptului la un proces echitabil.
    12. Art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă este neconstituţional în măsura în care se interpretează că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri nu este admisibilă decât dacă se pune problema unei contrarietăţi a dispozitivelor respectivelor hotărâri, iar nu şi a considerentelor acestora şi exclusiv în ipoteza în care revizuentul nu a invocat autoritatea/puterea lucrului judecat în cadrul celui de-al doilea litigiu/instanţa învestită să se pronunţe asupra acestor chestiuni a omis să le analizeze.
    13. Textul legal criticat este neclar şi imprevizibil câtă vreme se aplică şi se interpretează în sensul că doar dispozitivele şi considerentele care le sprijină pot comporta contradicţii susceptibile de a fi remediate pe calea revizuirii şi că revizuentul nu trebuia să invoce autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat pe cale de excepţie sau de apărare, ca argument în susţinerea cererii sale, iar, în măsura în care s-a prevalat de ea, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
    14. De asemenea, se arată că este neconstituţională interpretarea în sensul că revizuirea nu este admisibilă în condiţiile în care revizuentul a invocat autoritatea de lucru judecat sub forma excepţiei procesuale sau ca apărare de fond, în cadrul celui de-al doilea proces, finalizat prin hotărârea judecătorească a cărei revizuire se cere sau, în ipoteza în care a invocat-o, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra chestiunii învederate.
    15. În susţinerea excepţiei este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la recunoaşterea şi necesitatea respectării principiului securităţii raporturilor juridice, respectiv Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 sau Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018.
    16. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Guvernul, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 737D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, iar în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens, arată, în esenţă, că autoarea excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează aplicarea şi interpretarea legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Referitor la solicitarea autoarei excepţiei de a se constata neconstituţionalitatea cerinţei „ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat“, arată că revizuirea este o cale extraordinară de atac, care nu trebuie transformată într-un recurs la recurs, în sensul posibilităţii efectuării unui control judiciar asupra dezlegării date respectivei excepţii a autorităţii de lucru judecat de către cea dea doua instanţă în faţa căreia a fost invocată respectiva excepţie.
    19. În Dosarul nr. 2.030D/2020, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [... ] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“.
    23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, securitatea raporturilor juridice şi calitatea legii, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 417 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 29 octombrie 2021, a reţinut, referitor la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, atunci când nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, că art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
    25. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.
    26. Curtea a mai reţinut că art. 461 alin. (2) din acelaşi cod reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluţia pronunţată de instanţă în cazul încuviinţării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.
    27. În ceea ce priveşte considerentele prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (aşa-numitele considerente decizorii), Curtea a observat că acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri, ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
    28. Sub aspectul susţinerii referitoare la admisibilitatea revizuirii hotărârii în situaţia în care în cauză a fost deja ridicată excepţia autorităţii de lucru judecat, iar instanţa s-a pronunţat asupra acesteia, dar a respins-o, Curtea a apreciat că aceasta nu se poate constitui într-o critică de neconstituţionalitate, ci reprezintă o problemă de aplicare a legii în cauză.
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată prin decizia menţionată şi considerentele pe care aceasta se sprijină îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
    30. Referitor la aplicarea considerentelor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, invocată în susţinerea excepţiei, Curtea reţine că acestea nu sunt aplicabile şi în prezenta cauză. Soluţia pronunţată prin decizia amintită a fost justificată de o serie de elemente specifice, care nu se regăsesc în situaţia textului de lege ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Dintre acestea, determinante au fost faptul că dispoziţiile de lege analizate prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 eliminau o cale de atac care existase în reglementarea anterioară, precum şi împrejurarea că sancţiunea contravenţională a fost considerată „o acuzaţie în materie penală“, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel că se impunea existenţa unui dublu grad de jurisdicţie, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 538 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 30 septembrie 2020, paragraful 19).
    31. Celelalte aspecte învederate în susţinerea excepţiei reprezintă chestiuni ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti.
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Carmen Ramona Gheorghe în Dosarul nr. 1.295/1/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, în Dosarul nr. 1.579/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi în dosarele nr. 2.023/1/2020/a1, nr. 2.030/1/2020/a1, nr. 2.067/1/2020/a1, nr. 2.028/1/2020/a1, nr. 2.062/1/2020/a1 şi nr. 2.063/1/2020/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 448 din 15 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016