Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Irinel Popescu în Dosarul nr. 43.773/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 979D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, reprezentat de domnul avocat Alexandru Alin Sinocicu din cadrul Baroului Bucureşti. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Alexandru Alin Sinocicu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale invocate în prezenta cauză. Se arată, în acest sens, că prelungirea pe care procurorul o poate dispune în cursul urmăririi penale în cazul controlului judiciar pe cauţiune se realizează din 60 în 60 de zile, fără a exista un termen regresiv; cu alte cuvinte, procurorul poate dispune prelungirea măsurii preventive anterior menţionate în a 60-a zi, iar în eventualitatea formulării unei plângeri împotriva soluţiei se creează o discriminare între inculpaţi, deoarece judecătorul, primind dosarul chiar după împlinirea termenului de 60 de zile, se află în imposibilitatea de a verifica, în mod real, dacă măsura preventivă în cauză mai îndeplineşte toate condiţiile pentru menţinerea sa. Se susţine că, pentru aceste motive, se creează discriminare între inculpaţii în privinţa cărora este dispusă măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune şi cei cu privire la care se dispune măsura arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, deoarece dispoziţiile Codului de procedură penală prevăd termenul în care procurorul îşi poate exercita dreptul de a solicita prelungirea acestor măsuri doar în privinţa acesteia din urmă. Sunt invocate considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015. Se arată, totodată, că soluţia legislativă criticată încalcă accesul la justiţie al inculpatului. Se face trimitere la concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. 5. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. Referitor la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că, în realitate, autorul acesteia solicită Curţii Constituţionale completarea textului criticat, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Se arată, totodată, că stabilirea condiţiilor în care poate fi prelungită măsura controlului judiciar pe cauţiune este opţiunea legiuitorului. Pe fond, se susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind invocate considerentele Deciziei nr. 115 din 28 februarie 2019. 6. În replică, referitor la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Alexandru Alin Sinocicu arată că, deşi se poate vorbi despre omisiunea legiuitorului de a reglementa, primează dispoziţiile art. 204 alin. (4) din Codul de procedură penală, conform cărora contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare. Mai mult, se susţine că nu ar fi pentru prima dată când Curtea Constituţională ar constata că omisiunea legiuitorului încalcă dispoziţiile Constituţiei, respectiv echilibrul procesual dintre inculpaţi. Sunt invocate, în acest sens, Decizia nr. 302 din 4 mai 2017 şi Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 19 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 43.773/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215^1 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Irinel Popescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate de autorul excepţiei împotriva unei ordonanţe de prelungire a măsurii controlului judiciar pe cauţiune. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, spre deosebire de dispoziţiile art. 235 alin. (1) şi de cele ale art. 222 alin. (4) din Codul de procedură penală, care prevăd termenul în care procurorul îşi poate exercita dreptul de a solicita prelungirea măsurilor arestului preventiv şi arestului la domiciliu, în cazul prelungirii măsurii controlului judiciar, legiuitorul a omis să prevadă un termen regresiv pentru emiterea ordonanţei de prelungire a controlului judiciar, existând posibilitatea ca organul de urmărire penală să îşi exercite dreptul de a dispune prelungirea măsurii controlului judiciar chiar în ultima zi a duratei măsurii. Or, având în vedere că de esenţa măsurii preventive a controlului judiciar este aplicarea acesteia din momentul în care a fost dispusă, exercitarea de către procuror a dreptului de a dispune prelungirea controlului judiciar într-un termen mai mic de 5 zile înainte de expirarea măsurii conduce la întârzierea soluţionării plângerii formulate de inculpat împotriva ordonanţei de prelungire a măsurii, aceasta fiind soluţionată la o dată ulterioară expirării acesteia. În această perioadă, inculpatul se află în mod efectiv sub puterea măsurii controlului judiciar, fără ca aceasta să fi putut fi supusă controlului de legalitate şi temeinicie al judecătorului de drepturi şi libertăţi. 9. În acest context, se susţine că, în măsura în care examenul de legalitate şi temeinicie al judecătorului de drepturi şi libertăţi conduce la revocarea măsurii controlului judiciar, în fapt, constatările acestuia rămân fără efect sub aspectul perioadei cuprinse între emiterea ordonanţei de prelungire a acestei măsuri şi data pronunţării judecătorului de drepturi şi libertăţi. În această situaţie, dreptul de acces la justiţie al inculpatului are un caracter iluzoriu. 10. Or, măsura controlului judiciar reprezintă o măsură intruzivă, care, în raport cu obligaţiile stabilite de procuror, poate afecta exerciţiul unor drepturi şi al unor libertăţi fundamentale, precum libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, libertatea întrunirilor etc. Astfel, pentru a putea fi evitată încălcarea unor drepturi fundamentale ale inculpatului, organul de urmărire penală trebuie să îşi exercite dreptul de a dispune prelungirea măsurii controlului judiciar într-un termen care să asigure şi posibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei prelungirii măsurii de către un judecător de drepturi şi libertăţi, până la expirarea duratei măsurii. 11. În continuare, susţine că omisiunea de a institui un termen regresiv de cel puţin 5 zile înainte de expirarea măsurii controlului judiciar pentru prelungirea acesteia reprezintă o veritabilă discriminare generată de legiuitor între inculpaţii aflaţi sub măsura controlului judiciar şi cei aflaţi în arest preventiv sau în arest la domiciliu. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 17 din 17 ianuarie 2017 şi nr. 361 din 7 mai 2015. 12. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 20 din Constituţie, raportat la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se face referire la Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2017. În acest context se arată că, în situaţia prelungirii măsurii controlului judiciar de către procuror în cursul urmăririi penale, în mod nejustificat şi nerezonabil, legiuitorul a omis să prevadă că aceasta trebuie să se realizeze cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea măsurii. Or, prin acordarea dreptului procurorului de a dispune prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar fără nicio limită temporală faţă de finalul perioadei anterioare, în care măsura preventivă a produs efecte, se lipseşte de eficienţă art. 20 din Constituţie, prin raportare la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că atât contestaţia formulată de inculpat împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive, cât şi plângerea împotriva ordonanţei procurorului de luare a măsurii controlului judiciar se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare, astfel cum s-a decis prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 17 ianuarie 2017, aspect ce garantează accesul liber la justiţie al persoanei care formulează astfel de cereri. În aceste condiţii, se susţine că omisiunea legiuitorului de a reglementa un termen regresiv pentru prelungirea măsurii controlului judiciar pe cauţiune este de natură a genera o discriminare a inculpaţilor faţă de care organele de urmărire penală îşi exercită dreptul de a dispune prelungirea acestei măsuri în raport cu inculpaţii în privinţa cărora organele de urmărire penală propun prelungirea măsurii arestului preventiv sau a arestului la domiciliu, măsuri cu privire la a căror prelungire legiuitorul a prevăzut un astfel de termen regresiv. Se menţionează că există posibilitatea ca organele de urmărire penală să dispună prelungirea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune în ultima zi din durata acestei măsuri; or, dispunerea prelungirii uneia dintre măsurile anterior menţionate într-un termen mai mic de 5 zile înaintea expirării acesteia determină întârzierea soluţionării plângerii formulate de inculpat împotriva ordonanţei de prelungire la o dată ulterioară încetării măsurii în cauză, aspect ce contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în prezenta cauză. Se susţine că, în vederea garantării drepturilor fundamentale invocate de inculpat, procedura prelungirii măsurii controlului judiciar şi a controlului judiciar pe cauţiune ar trebui astfel reglementată încât să asigure verificarea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a legalităţii şi temeiniciei prelungirii măsurilor preventive anterior menţionate înaintea încetării acestora. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile reprezentantului autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 215^1 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate şi a încheierii de sesizare, Curtea reţine însă că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În cursul urmăririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de către procuror, prin ordonanţă, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând să depăşească 60 de zile. Prevederile art. 212 alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător. […]“ 18. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţii. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiectul unor critici de neconstituţionalitate similare, fiind pronunţată, în acest sens, Decizia nr. 116 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 10 iunie 2019, prin care Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 20. Prin Decizia nr. 116 din 28 februarie 2019, paragrafele 23-30, Curtea a reţinut că, drept urmare a unei critici similare, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în condiţiile în care prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 212 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală (Decizia nr. 614 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 28 noiembrie 2016). 21. Cu acel prilej, făcând referire la propria jurisprudenţă, Curtea a reţinut, printre altele, că procesul penal implică desfăşurarea unei activităţi compuse dintr-o succesiune de acte reglementate de legea de procedură penală, activitate care impune ca, în disciplinarea actelor procesuale şi procedurale, să se ţină seama şi de elementul timp. De aceea, printre condiţiile cerute de lege pentru ca un act procesual sau procedural să fie valabil se numără şi condiţia privitoare la timpul în care acesta trebuie să fie realizat. Astfel, intervalul de timp înăuntrul căruia sau până la care se pot ori trebuie îndeplinite anumite activităţi sau acte în cadrul procesului penal trebuie fixat astfel încât procesul să păstreze în desfăşurarea sa un ritm accelerat, fără însă să se împiedice aflarea adevărului sau respectarea drepturilor părţilor. Aşadar, stabilirea unor termene pentru desfăşurarea procesului penal are în vedere două obiective: pe de o parte, desfăşurarea procesului penal într-un termen rezonabil, nelăsându-le organelor judiciare şi părţilor libertatea de a acţiona când vor şi pe orice durată de timp, iar, pe de altă parte, termenele trebuie să asigure părţilor timpul necesar pentru a-şi exercita drepturile procesuale şi pentru a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de lege, iar în cazul particular al măsurilor procesuale, incluzând măsurile preventive, să împiedice prelungirea duratei constrângerii peste limita necesară desfăşurării normale a procesului penal. De asemenea, Curtea a reţinut că, în vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi [art. 94 alin. (7) din Codul de procedură penală]. Aceasta este o veritabilă excepţie de la posibilitatea procurorului de a restricţiona motivat consultarea dosarului, dreptul de a avea un acces efectiv la documentele din dosarul de urmărire penală, în procedura de control al legalităţii măsurilor preventive, fiind reţinut şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în vederea asigurării egalităţii de arme, în Hotărârea din 20 februarie 2014, pronunţată în Cauza Ovsjannikov împotriva Estoniei, paragraful 72, şi în Hotărârea din 1 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Irinel Popa şi alţii împotriva României, paragraful 45. Având în vedere aceste considerente, Curtea a reţinut că măsura controlului judiciar este o măsură preventivă care, chiar dacă se execută în stare de libertate, limitează atât libertatea individuală a inculpatului, cât şi exercitarea celorlalte drepturi fundamentale reţinute de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, respectiv libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, libertatea întrunirilor, munca şi protecţia socială a muncii şi libertatea economică, reglementate la art. 25, 26, 39, 41 şi, respectiv, 45 din Constituţie, limitări determinate de impunerea în sarcina inculpatului a obligaţiilor prevăzute la art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală şi a unora sau a tuturor obligaţiilor prevăzute la art. 215 alin. (2) din Codul de procedură penală. Aşa fiind, prelungirea acestei măsuri obligă la asigurarea garanţiilor procesuale specifice dreptului la apărare (Decizia nr. 614 din 4 octombrie 2016, precitată, paragrafele 17-20). 22. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a observat că, prin decizia anterior menţionată, pe de-o parte, a constatat că pentru respectarea drepturilor inculpatului este necesară audierea acestuia înaintea prelungirii de către procuror, în cursul urmăririi penale, a măsurii preventive a controlului judiciar, iar, pe de altă parte, a evidenţiat reperele unui comportament constituţional - asigurarea garanţiilor procesuale specifice dreptului la apărare - pe care organul de urmărire penală ar trebui să îl aplice cu ocazia prelungirii măsurii controlului judiciar. 23. Aşa fiind, Curtea a reţinut că instanţa de contencios constituţional, analizând criticile de neconstituţionalitate similare cu cele din prezenta cauză, a apreciat că prevederile constituţionale sunt salvgardate prin stabilirea obligativităţii audierii inculpatului înaintea prelungirii de către procuror, în cursul urmăririi penale, a măsurii preventive a controlului judiciar. În concluzie, instanţa de contencios constituţional a apreciat ca nefiind necesară sancţionarea din perspectivă constituţională a nereglementării unui termen de 5 zile anterior expirării măsurii controlului judiciar, în care procurorul îşi poate exercita dreptul de a solicita prelungirea acesteia. 24. În acest context, Curtea a constatat că autorul excepţiei, prin modul de formulare a criticilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală. 25. Curtea a reţinut că, în cazul în care este pusă în discuţie însăşi constituţionalitatea interpretării şi aplicării pe care un text de lege le-a primit în practică, în jurisprudenţa sa, a constatat că este competentă să realizeze o astfel de analiză, de vreme ce deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări. În acest caz, Curtea are competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţială în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei (Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30). 26. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a observat că în cazul prelungirii măsurii controlului judiciar de către procuror, în cursul urmăririi penale, nu s-a demonstrat existenţa unei practici cvasiunanime şi de durată, în sensul nerespectării garanţiilor procesuale specifice dreptului la apărare care să determine neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 344 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 28 august 2018, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, Decizia nr. 53 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 11 mai 2017). 27. Prin urmare, Curtea a constatat că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti, şi nu instanţei de contencios constituţional, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală fiind inadmisibilă. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa mai sus menţionată, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată prin decizia mai sus invocată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Irinel Popescu în Dosarul nr. 43.773/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
