Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (9) şi alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari bl. 39, sc. 1-4, str. Argeşelu nr. 23-25, Bucureşti, în Dosarul nr. 7.739/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 8D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, consideră că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa Curţii Constituţionale reprezentată de Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, prin care s-a arătat că norma criticată conţine suficiente elemente de natură să asigure previzibilitatea acesteia. Apreciază, totodată, că situaţia particulară a autoarei excepţiei nu se poate constitui într-un viciu de neconstituţionalitate al textului de lege criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.739/4/2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (9) şi alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari bl. 39, sc. 1-4, str. Argeşelu nr. 23-25, Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii introduse de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti împotriva asociaţiei de proprietari autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, pentru achitarea contravalorii unor facturi de energie termică şi a majorărilor de întârziere. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale care stabilesc data emiterii facturii ca moment de la care începe să curgă termenul de scadenţă sunt neconstituţionale, întrucât nu ţin cont de data primirii facturii de către destinatarul utilizator, astfel că termenul este unul incert, arbitrar, fiind influenţat de un intermediar, care poate fi curierul sau oricare altă persoană. Se arată că principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept intern precise şi accesibile. Se invocă, în acest sens, Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, şi Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunţată în Cauza Fener Rum Patrikliği împotriva Turciei, paragraful 70. Din această perspectivă, principiul legalităţii presupune obligaţia legiuitorului de a reglementa texte clare, precise şi inteligibile, pentru ca cetăţeanul să poată prevedea consecinţele ce ar rezulta dintr-o anumită faptă, motiv pentru care dispoziţiile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 contravin principiului supremaţiei Constituţiei şi obligativităţii respectării legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Se arată că, dacă facturile de utilităţi se primesc după împlinirea termenului de scadenţă de 15 zile, termen care curge de la emitere, are loc o prejudiciere a utilizatorului, întrucât sunt afectate securitatea şi stabilitatea raportului juridic, dar şi patrimoniul acestuia, aducându-se astfel atingere dreptului de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie. Totodată, utilizatorul este lipsit de posibilitatea de aşi exprima opoziţia sau de a se apăra de abuzurile furnizorului de utilităţi, fiind obligat să suporte penalităţi de întârziere nejustificate raportate la situaţia de fapt. 6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Apreciază, în acest sens, că termenul de 15 zile instituit pentru plata facturilor, care curge de la data emiterii acestora, este unul incert, care poate depinde de factori subiectivi imprevizibili (de exemplu, operativitatea funcţionării serviciilor de comunicare prin poştă). Astfel, utilizatorii serviciilor publice se pot afla în situaţia de a primi factura după împlinirea termenului de scadenţă de 15 zile, termen care curge de la emitere, instanţa apreciind că soluţia legislativă adoptată este lipsită de garanţii în ceea ce îl priveşte pe utilizator. De asemenea, legea nu cuprinde nicio normă care să stabilească posibilitatea utilizatorului obligat să plătească o factură pe care o primeşte după împlinirea termenului de scadenţă de a-şi exprima opinia, de a formula vreo apărare, de a proba buna sa credinţă şi faptul că se găseşte în situaţia de a plăti penalităţi pentru o întârziere care nu-i este nicidecum imputabilă. Or, prin efectul dispoziţiilor criticate se produce un dezechilibru în defavoarea utilizatorului de servicii publice, în sensul că acesta trebuie să suporte sancţiunea unor penalităţi ori chiar consecinţele patrimoniale ale titlului executoriu, fără a avea măcar posibilitatea de a formula apărări înainte de producerea acestor consecinţe juridice. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 42 alin. (9) şi alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 225/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 23 noiembrie 2016, având următorul conţinut: "(9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data emiterii facturii.(10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează: (...) b) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare.“" 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracteristicile statului român şi, respectiv, principiul legalităţii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate, prin prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 18 martie 2019, şi prin Decizia nr. 155 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 24 mai 2021, constatând că prevederile de lege supuse controlului nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă. 13. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa de previzibilitate a normei legale, Curtea a reţinut că art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 prevede că factura se emite cel târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată, fiind un element previzibil şi determinat, care se caracterizează prin periodicitate şi constanţă, beneficiarul serviciului neputând invoca necunoaşterea acestei date de referinţă, în condiţiile în care data emiterii se înscrie pe factură, iar termenul de scadenţă se calculează de la această dată. Ca atare, beneficiarii serviciului comunitar de utilitate publică se pot conforma obligaţiilor rezultate din contractul de furnizare a acestui serviciu (Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, paragraful 24). 14. Totodată, Curtea a observat că legiuitorul a acordat beneficiarilor serviciului public o perioadă de graţie de până la 30 de zile de la data scadenţei, la expirarea căreia se aplică penalităţi de întârziere. Acestea sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să depăşească valoarea facturii, şi se constituie venit al operatorului [art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006]. În acest context, Curtea a apreciat că norma nu este lipsită de precizie, claritate şi previzibilitate, termenele prevăzute de lege fiind suficiente atât pentru comunicarea şi primirea facturii, cât şi pentru achitarea contravalorii acesteia (Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, paragraful 25). 15. Curtea a constatat că nu se poate vorbi nici despre afectarea dreptului de proprietate privată al utilizatorilor, care au la dispoziţie suficient timp pentru achitarea contravalorii serviciului public, şi nici despre încălcarea dreptului la apărare, îndeplinirea obligaţiei de achitare a facturilor făcându-se în 15 zile de la data emiterii acestora, iar neachitarea în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrăgând penalităţi de întârziere (paragraful 27 al deciziei menţionate). 16. Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută nici critica formulată prin raportare la art. 21 din Constituţie, atât timp cât Legea nr. 51/2006 prevede la art. 51 alin. (3) că soluţionarea litigiilor dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanţele competente potrivit legii şi se judecă în procedură de urgenţă. Cererea se introduce la instanţele de judecată în a căror competenţă teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului. Prin urmare, utilizatorii se pot adresa instanţelor judecătoreşti în condiţiile dreptului comun (paragraful 28). 17. În acelaşi sens, Curtea a mai observat că, potrivit art. 41 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii au dreptul să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociaţii reprezentative, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate servicii de utilităţi publice ori instanţelor judecătoreşti, după caz, în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect (paragraful 29). 18. Curtea a concluzionat că norma legală criticată este una precisă, clară şi previzibilă şi nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul de apărare sau dreptul de proprietate privată ale utilizatorilor (paragraful 30). 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, considerentele expuse de Curte prin deciziile menţionate fiind pe deplin aplicabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 51/2006. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia de proprietari bl. 39, sc. 1-4, str. Argeşelu nr. 23-25, Bucureşti, în Dosarul nr. 7.739/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 42 alin. (9) şi alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
