Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 447 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi alin. (3) şi ale art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 447 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi alin. (3) şi ale art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 265 din 26 martie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) şi (3) şi ale art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.048/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 720D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.320D/2020 şi nr. 1.554D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2, excepţie ridicată de primarul comunei Aroneanu, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 92/45/2020 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Dorel Cosmin Marinescu în Dosarul nr. 1.814/104/2019 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.554D/2020, se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Dorel Cosmin Marinescu, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.320D/2020 şi nr. 1.554D/2020 la Dosarul nr. 720D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei. În acest sens, arată că sintagma „erori materiale“ din cuprinsul textului legal criticat nu îndeplineşte cerinţele de claritate şi previzibilitate pe care trebuie să le îndeplinească actele normative, deoarece nu este definită şi lasă loc subiectivismului judecătorului. Textul legal criticat, care reglementează condiţiile pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac, îngrădeşte accesul liber la justiţie prin faptul că există hotărâri judecătoreşti care rămân definitive, deşi conţin erori materiale care pot fi încadrate în erorile materiale prevăzute de norma criticată.
    7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte invocarea neclarităţii sintagmei „erori materiale“, arată că aceasta a fost analizată de instanţa constituţională, spre exemplu, prin Decizia nr. 543 din 14 septembrie 2021, în care a reţinut că textul legal are în vedere acele erori materiale de natură procedurală în legătură cu aspecte formale, iar nu greşeli de judecată pe fondul cauzei.
    8. Referitor la prevederile art. 506 din Codul de procedură civilă, arată că instanţa constituţională s-a mai pronunţat, constatând constituţionalitatea acestora, spre exemplu, prin Decizia nr. 505 din 5 octombrie 2023.
    9. În replică, partea prezentă arată că sintagma criticată trebuie definită pentru a putea distinge clar categoriile de erori care pot fi încadrate ca fiind erori materiale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    10. Prin Încheierea din 19 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 29.048/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) şi (3) şi ale art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă.
    11. Prin Decizia nr. 505 din 8 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 92/45/2020, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă.
    12. Prin Încheierea din 27 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.814/104/2019, Tribunalul Olt - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă.
    13. Excepţia a fost invocată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din Bucureşti, de primarul comunei Aroneanu, judeţul Iaşi, şi, respectiv, de Dorel Cosmin Marinescu în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii în anulare.
    14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă referitoare la inadmisibilitatea motivului de contestaţie în anulare cu privire la eroarea materială în privinţa hotărârilor de primă instanţă sunt neconstituţionale, deoarece hotărârile pronunţate în primă şi ultimă instanţă, pe lângă faptul că nu pot fi atacate cu apel sau recurs, nu pot fi atacate nici prin contestaţie în anulare pe motiv că există o eroare materială.
    Modul de reglementare a contestaţiei în anulare instituie privilegii doar pentru cei care au obţinut o hotărâre dată în apel sau recurs faţă de cei care au obţinut o hotărâre dată în primă şi ultimă instanţă. Prin urmare, dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care exclud analizarea legalităţii unei hotărâri date în prima şi ultima instanţă pentru cazul unei judecăţi greşite bazate pe o eroare materială.

    15. Se mai arată că sintagma „erori materiale“ din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate nu este definită, deficienţa redacţională conferind normei juridice un caracter neclar, imprecis şi imprevizibil. Legislaţia nu defineşte termenul din care să poată fi extrase categoriile de erori de justiţie ce pot fi considerate erori materiale ce se pot comite şi nici nu defineşte minim sintagma criticată.
    16. Referitor la prevederile art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă se susţine că termenul de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru exercitarea contestaţiei în anulare depinde exclusiv de voinţa instanţei judecătoreşti de a comunica hotărârea. Anterior comunicării oricărei hotărâri, partea nu poate intui motivarea hotărârii pe care o atacă, pentru a-şi motiva contestaţia în anulare.
    17. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 720D/2020, apreciază că dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 24 alin. (1), art. 53 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, deoarece o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute prin lege. În schimb, dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece partea nu are deschisă calea contestaţiei în anulare, pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, în situaţia în care sentinţa împotriva căreia se îndreaptă este pronunţată în primă instanţă, fără drept de apel sau recurs. De asemenea, sunt neconstituţionale şi în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece o parte care nu are deschisă calea de atac a apelului şi a recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti este discriminată faţă de alte părţi care au deschise aceste căi de atac într-o altă procedură. Referitor la dispoziţiile art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, instanţa apreciază că acestea sunt constituţionale, având în vedere că în situaţia excepţională a depăşirii termenului de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii, determinată de culpa instanţei judecătoreşti pentru necomunicarea hotărârii înăuntrul acestui termen, se poate solicita repunerea în termenul de declarare a căii extraordinare de atac.
    18. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.320D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    19. Tribunalul Olt - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.554D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2, ale art. 503 alin. (2) şi (3) şi ale art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi alin. (3) şi ale art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    - Art. 503 alin. (2) pct. 2 şi alin. (3):
    "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (…)
    2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (…)
(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“;"

    – Art. 506 alin. (1) teza a doua: „Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.“

    24. Anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, în sensul că „Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs“. Însă, având în vedere data înregistrării dosarului, precum şi dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, instanţa constituţională este competentă să analizeze prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza concretă dedusă judecăţii.
    25. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la principiile statului de drept, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, alin. (5) privind securitatea raporturilor juridice şi calitatea legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21- Accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 29 alin. (2) privind libertatea conştiinţei, art. 31 alin. (2) privind informarea corectă a cetăţenilor, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. De asemenea, se invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 7 privind egalitatea în drepturi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în cazul contestaţiei în anulare speciale, condiţia de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respectiv poate fi formulată împotriva hotărârilor instanţelor de recurs. Obiectul contestaţiei în anulare speciale este extins şi la hotărârile instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, prin alin. (3) al art. 503, care prevede că dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din acest articol se aplică, în mod corespunzător, hotărârilor instanţelor de apel.
    27. În ceea ce priveşte critica formulată cu privire la dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, şi a constatat constituţionalitatea acestora. Curtea a reţinut, referitor la contestaţia în anulare, că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere înseşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
    28. Analizând dispoziţiile legale criticate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză (pentru situaţia hotărârilor definitive pronunţate în primă instanţă în materia regimului străinilor în România), Curtea a reţinut prin Decizia nr. 673 din 31 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2018, paragrafele 21-30, că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege şi, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În virtutea acestui mandat, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.
    29. Legiuitorul a reglementat prin art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare speciale numai pentru hotărârile instanţei de recurs şi, în condiţiile prevăzute la art. 503 alin. (3), şi pentru hotărârile instanţei de apel, spre deosebire de calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare obişnuite, de drept comun, care are ca obiect hotărârile definitive.
    30. Referitor la posibilitatea exercitării unei căi de atac, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
    31. În continuare, în ceea ce priveşte sintagma „erori materiale“ din cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 355 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 9 decembrie 2019, paragrafele 16-20, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate reglementează motivul de contestaţie în anulare specială pentru situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (greşeli materiale), care se referă la aspecte formale ale judecării recursului şi care au drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Astfel, greşeala pe care o comite instanţa trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunţarea soluţiei.
    32. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunţată în Cauza Pshenichnyy împotriva Rusiei, paragraful 26). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reţinut că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată de către instanţe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea autorităţii de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 14 martie 2011, paragraful 99).
    33. Or, principiul potrivit căruia, după pronunţarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate reprezintă o componentă esenţială a ideii de justiţie, a asigurării autorităţii de lucru judecat şi a ocrotirii drepturilor procesuale ale părţilor, ca element fundamental al statului de drept. Principiul autorităţii lucrului judecat (res judicata) se coroborează cu regula că, odată pronunţată hotărârea definitivă, misiunea judecătorului care a participat la judecată se încheie (lata sententia, judex desinit esse judex). Ca efect juridic al acestei reguli, care ţine de ordinea publică, pronunţarea hotărârii are şi efect de desistare a instanţei, iar judecătorul care s-a pronunţat nu poate reveni asupra părerii sale în respectiva cauză, cu menţiunea că părţilor le rămâne posibilitatea de a cere doar îndreptarea greşelilor materiale care s-ar strecura în hotărâre. După pronunţarea unei hotărâri definitive, instanţele nu mai pot reveni asupra acesteia, singura posibilitate de schimbare sau corectare a soluţiei rămânând exercitarea căilor de atac recunoscute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 478 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 21 iulie 2006).
    34. Aşadar, dispoziţia legală criticată are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, şi nu acele greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural (a se vedea Decizia nr. 355 din 23 mai 2019, precitată, paragraful 19).
    35. Prin Decizia nr. 355 din 23 mai 2019, paragraful 20, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la lipsa unei definiţii a noţiunii de „eroare materială“ din cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că această noţiune nu ar fi putut fi conturată de legiuitor, având în vedere situaţiile ce pot fi caracterizate drept erori materiale. Astfel, diversitatea situaţiilor nu justifică o listă exhaustivă a acestora. Prin urmare, instanţa de judecată este cea care, prin raportare la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă, poate aprecia dacă soluţia reprezintă sau nu rezultatul unei erori materiale.
    36. De altfel, orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. În sensul celor de mai sus, referitor la principiul aplicabilităţii generale a legilor, pot fi menţionate şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, în care s-a reţinut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor.
    37. În continuare, referitor la termenul de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii, indicat de art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, prevăzut pentru exercitarea contestaţiei în anulare, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 505 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2024, paragraful 18, că, în cazul în care hotărârea nu a fost redactată şi, prin urmare, comunicarea nu a avut loc în termenul de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, partea nu va putea fi decăzută din termenul de formulare a contestaţiei în anulare. În acest caz, partea va putea solicita repunerea în termen, arătând că nedepunerea contestaţiei în anulare în termen se datorează unui motiv temeinic justificat, neimputabil ei, respectiv neredactarea hotărârii şi, implicit, necomunicarea acesteia în limita termenului de un an prevăzut de lege. Aceeaşi soluţie se impune şi pentru situaţia în care comunicarea hotărârii s-a făcut în termenul de un an, dar în mai puţin de 15 zile până la împlinirea acestui termen.
    38. În ceea ce priveşte termenul de motivare a contestaţiei în anulare, Curtea a observat că art. 506 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede expres că aceasta se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), respectiv în termenul de declarare a căii extraordinare de atac. Aşadar, alin. (1) al art. 506 din Codul de procedură civilă stabileşte termenul de declarare a căii extraordinare de atac în 15 zile de la comunicare, termen în care se va şi motiva, având în vedere dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol.
    39. Prin urmare, criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 1 alin. (5), în componenta sa privind calitatea legii, nu pot fi reţinute.
    40. Totodată, textele legale criticate nu încalcă prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie, deoarece, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 304 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 31 iulie 2019, paragraful 37).
    41. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 29 alin. (2), art. 31 alin. (2) şi art. 57, Curtea observă că autorii acesteia nu motivează în ce constă pretinsa contrarietate cu dispoziţiile legale criticate.
    42. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, invocate de asemenea de autorii excepţiei de neconstituţionalitate în motivarea acesteia, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză.
    43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.048/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de primarul comunei Aroneanu, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 92/45/2020 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Dorel Cosmin Marinescu în Dosarul nr. 1.814/104/2019 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi alin. (3) şi ale art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Olt - Secţia I civilă.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 447 din 15 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 447 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi alin. (3) şi ale art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 447 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi alin. (3) şi ale art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă