Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de instanţa de judecată din oficiu în Dosarul nr. 13.905/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 575D/2019. 2. La apelul nominal răspunde partea Mihai Badralexe, personal. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mihai Badralexe a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 719D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicată de instanţa de judecată din oficiu în Dosarul nr. 13.891/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. La apelul nominal răspunde partea Mihai Badralexe, personal. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mihai Badralexe a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei. 6. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 719D/2019 la Dosarul nr. 575D/2019. Partea prezentă solicită conexarea dosarelor menţionate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 719D/2019 la Dosarul nr. 575D/2019, care este primul înregistrat. 7. Având cuvântul pe fondul cauzei, partea Mihai Badralexe solicită admiterea excepţiei. În acest sens arată, în esenţă, că textul de lege criticat este constituţional doar în măsura în care nu se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. Astfel, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statul nu poate să modifice legislaţia în timpul unui proces pentru a-şi produce sieşi un avantaj, care în speţă constă în diminuarea de aproximativ 3 ori a valorii măsurilor compensatorii acordate, fără motive imperioase, de interes general. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 s-a invocat motivul modului imprecis de redactare a textului de lege criticat, ceea ce este un motiv fals, dat fiind faptul că pretinsa neclaritate fusese lămurită de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 189 din 3 aprilie 2014. De asemenea, se mai susţine că interesul general dictează exact contrariul - să nu se modifice legislaţia în timpul procesului, imprevizibil, producând un avantaj statului, diminuând de aproape trei ori despăgubirile, fără nicio justificare. 8. Se mai susţine că este neconstituţională modificarea textului de lege criticat prin ordonanţă de urgenţă, deoarece este afectat dreptul de proprietate privată, modificarea putând fi făcută doar prin lege. Totodată, mai arată că este încălcat principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice, deoarece modificarea textului de lege criticat schimbă soluţia legală care s-a aplicat timp de 16 ani, fără nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, dat fiind faptul că o diminuare a despăgubirilor de aproape trei ori nu poate fi considerată rezonabilă. Se mai susţine că marja de apreciere a statului este un concept valid, dar care nu se aplică în prezenta cauză, unde este vorba despre o modificare a soluţiei legislative existente între anii 2001 şi 2016, astfel încât în cauză se pune problema coerenţei rezonabile faţă de soluţia iniţială, iar nu a marjei de apreciere. Se mai invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la măsurile de despăgubire instituite prin Legea nr. 165/2013, arătând că au fost declarate constituţionale metodele de calcul al despăgubirilor, dat fiind că în acest caz modificările au fost mici şi, mai ales, justificate, ceea ce nu se poate afirma despre situaţia instituită prin textul de lege criticat. Se mai invocă Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi pentru completarea articolului 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, prin care a fost instituită o reactualizare a măsurilor reparatorii. De asemenea, se arată că modificarea textului de lege criticat a instituit o discriminare între proprietarii direcţi, persoane fizice, faţă de care despăgubirile se calculează până în anul 2020, pe de o parte, şi, pe de altă parte, proprietarii asociaţi la persoane juridice, care primesc despăgubiri de trei ori mai mici. 9. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea modalităţii de calcul al cuantumului despăgubirilor acordate în temeiul legilor de restituire intră în marja de apreciere a legiuitorului. Prin Decizia nr. 189 din 3 aprilie 2014, Curtea Constituţională nu s-a pronunţat asupra obligativităţii acordării indicelui de inflaţie, ci a realizat doar o interpretare sistematică a textului de lege în vigoare la data respectivă, astfel încât nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 147 din Constituţie, în ceea ce priveşte efectul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin încheierile din 21 februarie 2019 şi din 7 martie 2019, pronunţate în dosarele nr. 13.905/3/2017 şi nr. 13.891/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost invocată de instanţa de judecată din oficiu în cauze având ca obiect soluţionarea apelului declarat de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva Sentinţei civile nr. 1.147 din 8.06.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 13.905/3/2017, şi, respectiv, împotriva Sentinţei civile nr. 1.144 din 8 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 13.891/3/2017, având ca obiect contestaţiile formulate împotriva unor decizii emise de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că modificarea adusă prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, prin eliminarea din calculul valorii despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptăţite a indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, astfel încât valoarea acţiunilor este recalculată, iar nu actualizată, contravine Deciziei Curţii Constituţionale nr. 189 din 3 aprilie 2014, prin care s-a statuat că forma art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, introdusă prin Legea nr. 165/2013, este constituţională tocmai pentru că nu interzice actualizarea valorii recalculate a acţiunilor cu indicele de inflaţie de la data de 14 februarie 2001 şi până la data la care se va stabili cuantumul final al despăgubirilor. 12. Se susţine că nu se poate vorbi despre un comportament loial al legiuitorului atunci când acesta reglementează o situaţie juridică prin adoptarea unei soluţii legislative contrare soluţiei pe care anterior Curtea Constituţională a considerat-o în conformitate cu Legea fundamentală. Altfel spus, legiuitorul nu poate să mai susţină o formă a legii care este în sensul interzicerii actualizării. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 decembrie 2016, potrivit căruia: „La articolul 31 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(4) Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia. Recalcularea se face până la data de 14 februarie 2001." 17. Potrivit art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, astfel încât Curtea urmează să reţină, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. 18. În opinia instanţei de judecată care a invocat din oficiu excepţia, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului în stat şi, respectiv, principiul legalităţii şi art. 147 - Deciziile Curţii Constituţionale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobile şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Primind notificarea, instituţia publică implicată în privatizare are obligaţia să stabilească valoarea recalculată a acţiunilor care au aparţinut persoanei îndreptăţite sau succesorilor acesteia şi să emită decizie motivată de propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, plata despăgubirilor făcându-se în condiţiile cap. V - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, despăgubirile urmând a fi stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În prezent, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, modalitatea de despăgubire este cea reglementată prin cap. III -Acordarea de măsuri compensatorii din acest act normativ. 20. Potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în forma anterioară completării acestui text de lege prin dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare (dispoziţii ce se coroborează cu pct. 32.5 cuprins în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, respectiv cu pct. 31.5 cuprins în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007), recalcularea valorii acţiunilor se face de către instituţia publică implicată în privatizare în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil. Astfel, potrivit modalităţii de calcul exemplificate în normele metodologice amintite, pentru cuantificarea valorii acţiunilor deţinute şi dovedite se calculează mai întâi valoarea aferentă cotei deţinute de persoana îndreptăţită/moştenitorii acesteia din activul net corespunzător ultimului bilanţ contabil. La valoarea astfel rezultată se aplică coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, stabilit, în conformitate cu art. 31 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, de Banca Naţională a României prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, coeficient care are întotdeauna o valoare fixă. La această valoare se adaugă suma rezultată din calculul indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, corespunzător anilor anteriori, până în anul soluţionării notificării. Aşadar, existau trei elemente aplicabile în calcul, şi anume coeficientul de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3/2001, indicele inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prevederile Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni. 21. După intrarea în vigoarea a art. 49 din Legea nr. 165/2013, care a modificat art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, având în vedere introducerea sintagmei potrivit căreia „Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.“, a existat o anumită dificultate în interpretarea şi aplicarea acestor din urmă prevederi legale de către instituţiile cu competenţe în calcularea şi acordarea despăgubirilor, datorată impreciziei de redactare a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată, în sensul neclarităţii perioadei până la care se face recalcularea acţiunilor deţinute la societăţile comerciale preluate abuziv de stat, prin cuprinderea în noţiunea de recalculare a coeficientului de actualizare şi a indicelui de inflaţie, ca două noţiuni distincte. 22. Prin Decizia nr. 189 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 23 iunie 2014, paragrafele 21-24, Curtea Constituţională a procedat la o analiză amplă a modalităţii de calcul al despăgubirilor, în temeiul art. 31 alin. (4) din legea criticată, în forma modificată, şi a reţinut, în esenţă, că, în realitate, ipoteza normativă a textului de lege criticat a rămas aceeaşi ca în forma iniţială a Legii nr. 10/2001, dat fiind faptul că „actualizarea“ la care face referire textul de lege nou-introdus nu are în vedere calculul indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, ci se referă la coeficientul de actualizare stabilit de Banca Naţională a României, prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, care şi iniţial avea ca perioadă de referinţă pentru actualizarea valorii leului perioada 11 iunie 1948 - 14 februarie 2001. Curtea a reţinut că operaţiunea de „actualizare“ nu poate privi obligativitatea calculării indicelui de inflaţie doar până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru că, dacă aceasta ar fi fost intenţia legiuitorului, ar fi trebuit eliminată referirea la utilizarea indicelui de inflaţie din prima teză a art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 49 din Legea nr. 165/2013. 23. În concluzie, prin decizia menţionată Curtea a reţinut că prevederile legale criticate se referă exclusiv la utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, coeficient care are întotdeauna o valoare fixă, referindu-se la actualizarea valorii leului la data recunoaşterii dreptului la despăgubire prin actul normativ cu caracter reparatoriu, respectiv Legea nr. 10/2001, şi nu va afecta nici pe viitor utilizarea indicelui de inflaţie în modul de calcul al despăgubirii. Cu alte cuvinte, prin decizia menţionată Curtea nu s-a pronunţat în sensul instituirii utilizării indicelui de inflaţie în modul de calcul, ci a analizat conţinutul normativ existent al textului de lege criticat. Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză prin referire la cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 3 aprilie 2014. 24. În prezenta cauză, Curtea mai reţine că reglementarea diferită a modalităţii de calcul al despăgubirilor şi implicit cuantumul final al despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate în mod abuziv, în speţă fiind vorba de recalcularea valorii acţiunilor deţinute la societăţi comerciale preluate în mod abuziv, intră în marja de apreciere a legiuitorului, cu atât mai mult cu cât prevederile legale criticate nu neagă dreptul la despăgubire al persoanelor îndreptăţite şi este rezultatul opţiunii legiuitorului, singurul în măsură să aprecieze asupra contextului economico-financiar al adoptării măsurii legislative criticate. 25. De asemenea, în legătură cu această opţiune a legiuitorului de a nu actualiza cu indicele de inflaţie despăgubirea cuvenită persoanelor îndreptăţite, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează un drept la o compensaţie integrală în orice circumstanţe, o compensaţie numai parţială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile. În mod special, anumite obiective legitime, de utilitate publică, precum cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială, pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piaţă integrală (a se vedea în acest sens hotărârile din 21 februarie 1986 şi din 8 iulie 1986, pronunţate în cauzele James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, şi, respectiv, Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120). Totodată, potrivit Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, paragrafele 174 şi 175, în acord cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfinţite de lege - şi de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative, cu condiţia ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie în mod rezonabil proporţională cu valoarea bunului. 26. Astfel, în prezenta cauză, Curtea reţine că, prin neactualizarea sumelor aferente despăgubirilor cuvenite pentru acţiunile deţinute la societăţile comerciale preluate abuziv de stat, legiuitorul a implementat o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor. Este o aplicare fidelă a considerentelor de principiu rezultate din Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost acordată o largă marjă de apreciere în privinţa modului de configurare şi executare a creanţelor statului în materia restituirii imobilelor. În acest sens, prin aceeaşi hotărâre, s-a statuat că statului „trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare“ (paragraful 233), iar „Plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii“ (paragraful 235). În consecinţă, ţinând cont de numărul mare de persoane vizate şi de consecinţele importante ale hotărârii, al cărei impact asupra întregii ţări este considerabil, „autorităţile naţionale rămân suverane pentru a alege [...] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte“ (paragraful 236). 27. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 557 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 10 decembrie 2019, paragrafele 27 şi 28, ale cărei soluţie şi considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 28. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului în stat şi, respectiv, la principiul legalităţii, Curtea reţine că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, legiuitorul nu a avut în vedere un anumit proces aflat pe rolul instanţelor de judecată, ci a urmărit instituirea unei reglementări unitare şi coerente, prin impunerea unor proceduri speciale şi a unor termene fixe, de natură a contribui la finalizarea tuturor procedurilor de restituire. Astfel cum reiese din nota de fundamentare a acestui act normativ, reglementarea a urmărit să asigure finalizarea procesului de restituire, care se desfăşoară încă din anul 1991, şi pentru a nu permite continuarea aplicării neunitare a legislaţiei incidente, în condiţiile în care instituţiile competente cu calcularea şi acordarea despăgubirilor au aplicat în mod diferit prevederile art. 49 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, motivul fiind modul imprecis în care a fost redactat articolul în cauză. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de instanţa de judecată din oficiu în dosarele nr. 13.905/3/2017 şi nr. 13.891/3/2017 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
