Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 8/2022 pentru constituirea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale, sesizare formulată de „Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta“. 2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.573 din 6 iulie 2022 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.718L/2/2022. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată, în prealabil, că aceasta este admisibilă, întrucât „titularul dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, în cazul hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, poate fi un grup parlamentar constituit la nivelul Camerei Deputaţilor sau al Senatului. Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta s-a constituit prin anunţul din data de 1 februarie 2022, făcut în plenul Camerei Deputaţilor în temeiul art. 13 alin. (1) şi (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi al considerentelor exprimate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, prin decizia de asociere în cadrul aceluiaşi grup a 13 deputaţi, având ca lider de grup pe Victoria-Violeta Alexandru, vicelider Nicolae Giugea şi secretar Claudiu-Martin Chira“. 4. Se arată că obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie o hotărâre a Parlamentului României privind constituirea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale, adoptată în temeiul art. 64 alin. (4) şi al art. 76 alin. (2) din Constituţie, act care poate forma obiectul controlului de constituţionalitate, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie şi al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Hotărârea Parlamentului nr. 8/2022 vizează constituirea unui organism de rang constituţional, care face parte din organele interne ale Parlamentului prevăzute în Constituţie, respectiv o comisie permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului. 5. O primă critică de neconstituţionalitate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, care consacră statul de drept, caracterul democratic al statului şi garantarea pluralismului politic. Autorul sesizării susţine că activitatea legislativă nu se poate deroba de la respectarea regulilor care stabilesc cadrul şi modul de funcţionare a Parlamentului, întrucât nerespectarea normelor pe care şi le-a stabilit ar da naştere arbitrarului şi ar valoriza o conduită incompatibilă cu noţiunea de stat de drept, iar acest fapt nu poate fi acoperit din punct de vedere constituţional de principiul autonomiei parlamentare. Sunt invocate considerentele Deciziei nr. 261 din 5 mai 2022, prin care Curtea a constatat că principiul legalităţii, prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, interpretat în coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, impune ca atât exigenţele de ordin procedural, cât şi cele de ordin substanţial să fie respectate în cadrul legiferării. 6. Autorul sesizării susţine că adoptarea Hotărârii Parlamentului României nr. 8/2022 s-a făcut cu încălcarea vădită a prevederilor Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992 (denumit în continuare Regulamentul), precum şi a normelor minimale de procedură parlamentară specifice unui stat de drept. Astfel, a fost încălcat art. 17 din Regulament, potrivit căruia „Materialele ce urmează a fi înscrise pe ordinea de zi se transmit birourilor permanente cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afară de cazurile în care, potrivit Constituţiei şi prezentului regulament, este necesară dezbaterea cu procedură de urgenţă în plenul Camerelor reunite“, întrucât proiectul de hotărâre a fost înaintat birourilor permanente în data de 26 aprilie 2022, iar după 7 zile a fost luat în discuţia birourilor permanente reunite şi supus dezbaterii şi votului plenului comun al celor două Camere ale Parlamentului, respectiv în data de 3 mai 2022, fără a fi invocată procedura de urgenţă. De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din acelaşi regulament, „Hotărârile Parlamentului de înfiinţare a comisiilor comune permanente cuprind obiectul de activitate şi atribuţiile respectivelor comisii, procedurile generale de lucru şi alte informaţii strict necesare unei bune funcţionări, iar în anexă sunt cuprinse componenţa nominală şi conducerea comisiilor“. Or, astfel cum reiese din stenograma şedinţei birourilor permanente reunite din 3 mai 2022 şi din stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 3 mai 2022, Hotărârea Parlamentului României nr. 8/2022 a fost adoptată fără ca documentul să conţină în anexă componenţa nominală completă a comisiei şi a conducerii acesteia. Mai mult, din cadrul dezbaterilor a rezultat intenţia unor grupuri parlamentare de a face nominalizări cu privire la componenţa comisiei ulterior aprobării hotărârii de constituire, însă aceste desemnări nu au fost supuse validării în plenul celor două Camere ale Parlamentului. 7. Se mai arată că, potrivit art. 4 alin. (3) din Regulament, „Liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi din Senat negociază componenţa numerică şi propun componenţa nominală a structurilor comune prevăzute la alin. (1) şi (2) şi a conducerilor acestor structuri pentru a asigura respectarea configuraţiei politice a celor două Camere şi raportul dintre numărul deputaţilor şi numărul senatorilor“, însă din analiza stenogramelor menţionate reiese că între liderii grupurilor parlamentare nu a avut loc niciun fel de negociere cu privire la componenţa numerică a comisiei permanente propuse spre constituire, neexistând nici măcar un act prealabil de informare asupra acestui demers. Mai mult, din dezbaterile asupra proiectului de hotărâre care au avut loc în şedinţa de plen rezultă cu claritate faptul că între liderii de grup nu a existat un acord sau o negociere prealabilă. 8. Autorul sesizării consideră că nici în ceea ce priveşte raportul dintre numărul deputaţilor şi al senatorilor nu este respectată norma prevăzută de Regulament, întrucât ponderea în componenţa comisiei este de 12 deputaţi şi 3 senatori, faţă de raportul de 330 de deputaţi la 135 de senatori aflaţi în mandat, fapt care ar fi trebuit să conducă la cel puţin 4 senatori care să facă parte din comisie. 9. O altă critică de neconstituţionalitate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu referire la exigenţele de calitate, claritate, precizie, fluenţă şi inteligibilitate necesar a fi îndeplinite conform Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Autorul sesizării observă că, referitor la constituirea comisiilor permanente comune la nivelul Parlamentului, sunt incidente dispoziţiile art. 4 şi 7 din Regulament, care permit constituirea de astfel de organe de lucru „prin hotărâri ale Parlamentului, de regulă, la începutul fiecărei legislaturi“. Potrivit art. 7 alin (2), odată cu înfiinţarea unei comisii permanente comune se definesc „obiectul de activitate şi atribuţiile respectivelor comisii, procedurile generale de lucru şi alte informaţii strict necesare unei bune funcţionări“. Aşadar, apreciază că elementul-cheie în ecuaţia constituirii unei comisii parlamentare îl constituie obiectul de activitate al acesteia, fără de care nu ar putea fi justificată constituirea unui astfel de organism. De altfel, lipsa definirii unui scop pentru care a fost constituită o astfel de comisie ar releva inutilitatea actului în sine. Totodată, este obligatoriu ca între obiectul de activitate şi scopul unui astfel de organism de lucru al Parlamentului să existe o corelaţie indisolubilă, fapt pentru care devine evidentă necesitatea argumentării, expunerii de motive cu privire la actul propus spre aprobare. Or, în cazul Hotărârii Parlamentului României nr. 8/2022 se poate constata o confuzie evidentă între argumentaţia utilizată în adresa înaintată birourilor permanente reunite de către grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat, prin care se evocă „necesitatea întăririi controlului parlamentar asupra activităţii desfăşurate în sfera securităţii naţionale“, cea din preambulul hotărârii Parlamentului, care face referire la „transformările survenite în sistemul global de securitate“ şi la „angajamentele asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene şi al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord“, şi reglementarea în sine de la art. 1 al hotărârii Parlamentului prin care sunt fixate obiectivele comisiei: „a) avizarea actelor normative aflate în procedura parlamentară care privesc domeniul securităţii; b) organizarea de dezbateri asupra modificărilor din domeniul securităţii naţionale“. În opinia autorului sesizării de neconstituţionalitate, nu există o corelaţie elementară între cele trei paliere, motiv pentru care hotărârea Parlamentului nu reflectă cu suficientă precizie scopul şi obiectul de activitate al comisiei în acord cu elementele invocate ca justificare pentru înfiinţarea acestui organism. Confuzia referitoare la obiectul de activitate al comisiei este confirmată şi de dezbaterile din plenul comun al celor două Camere ale Parlamentului din data de 3 mai 2022. 10. De altfel, chiar redactarea este una deficitară, întrucât se face vorbire de „acte normative aflate în procedură parlamentară“ care privesc domeniul „securităţii“, fără a se menţiona dacă este vorba de securitatea naţională, globală, cibernetică, biologică, sanitară, sau de „modificări din domeniul securităţii naţionale“, fără a se preciza dacă este vorba despre modificări legislative, administrative, ierarhice sau de altă natură. Din acest punct de vedere art. 1 al Hotărârii Parlamentului României nr. 8/2022 privind constituirea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale încalcă art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 11. În raport cu dispoziţiile art. 8 din Regulament, potrivit cărora „La nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii“, autorul sesizării apreciază că Hotărârea Parlamentului României nr. 8/2022 ar fi trebuit să vizeze constituirea unei comisii speciale, şi nu a unei comisii permanente, aşa cum au fost constituite astfel de comisii speciale în legislaturile anterioare. Este invocată Decizia nr. 828 din 13 decembrie 2017, în care Curtea a menţionat că o comisie specială, astfel cum ilustrează şi denumirea sa, impune o cale specială, distinctă de cea generală, competenţa sa făcând inutilă parcurgerea procedurii generale de avizare sau adoptare a unui raport. Din moment ce comisia specială întocmeşte un raport asupra unui proiect/unei propuneri legislative, este inutil ca o comisie permanentă să întocmească un al doilea raport, deoarece s-ar ajunge la crearea unei proceduri care ar dubla obligaţia iniţială de întocmire a raportului. Or, în cazul de faţă, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 8/2022 sunt omise tocmai atribuţiile funcţionale ale acestui organism, în sensul de a avea abilitarea necesară pentru întocmirea rapoartelor asupra actelor normative aflate în analiză, fiind lipsită de instrumente şi proceduri care să o facă funcţională şi eficientă. 12. Mai mult, elementele prevăzute în obiectul de activitate al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale se suprapun cu cele prevăzute pentru Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, existând premisa unui paralelism şi a unui conflict de competenţe între cele două organisme ale Parlamentului în raport cu avizarea proiectelor de acte normative în domeniul securităţii naţionale. 13. O altă critică de neconstituţionalitate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (5) din Constituţie cu privire la constituirea deputaţilor şi senatorilor în grupuri parlamentare şi constituirea comisiilor comune potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere a Parlamentului. Astfel, autorul sesizării susţine că „în componenţa nominală a comisiei nu a fost prevăzută reprezentarea grupului parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta, conform configuraţiei politice invocate de art. 2 alin. (1) şi (3) din textul Hotărârii Parlamentului României nr. 8 din 3 mai 2022“. Menţionează că principiul reprezentării parlamentare a deputaţilor şi/sau senatorilor, care nu sunt parte a unei majorităţi constituite la nivelul Parlamentului, reprezentând astfel forţe de opoziţie parlamentară, este esenţial pentru procesul democratic, permiţând astfel utilizarea unor pârghii minimale de acţiune parlamentară puse la dispoziţia acestora, inclusiv garantarea libertăţii de exprimare în exercitarea mandatului. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 209 din 7 martie 2012. Or, refuzul unei majorităţi de a permite reprezentarea unor grupuri parlamentare în cadrul organismelor de lucru ale Parlamentului, în pofida drepturilor prevăzute de Constituţie şi de regulamentele de funcţionare ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, reprezintă o gravă restrângere a exerciţiului democratic, respectiv încălcarea art. 1 alin. (3) şi a art. 69 din Constituţie, referitoare la regimul democratic al statului şi la exercitarea mandatului de către deputaţi şi senatori. 14. Din punctul de vedere al respectării principiului configuraţiei politice, autorul sesizării consideră că numărul limitat al membrilor unor comisii parlamentare nu poate fi invocat în scopul lipsirii unor grupuri parlamentare de dreptul de reprezentare, dimpotrivă componenţa numerică a comisiilor parlamentare trebuie astfel determinată încât să permită reprezentarea tuturor grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice. Spre exemplu, în cazul Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale era necesară o componenţă numerică de 25 de parlamentari, fapt care să permită reprezentarea cu un membru a grupului parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta. Reprezentarea acestui grup parlamentar la nivelul comisiilor parlamentare este îndreptăţită de îndeplinirea tuturor rigorilor prevăzute de Regulamentul Camerei Deputaţilor sau de considerentele deciziilor Curţii Constituţionale pentru constituirea grupului parlamentar al deputaţilor independenţi. Autorul sesizării face referire la Decizia nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, potrivit căreia constituirea unui grup parlamentar al deputaţilor independenţi, pe parcursul legislaturii, în temeiul dispoziţiilor stabilite de Camera Deputaţilor prin regulamentul propriu, nu poate rămâne fără consecinţe în planul raporturilor de ordin politic şi organizatoric din cadrul Camerei, iar unul dintre aspectele esenţiale ale rolului grupurilor parlamentare în aceste raporturi îl constituie implicarea în formarea celorlalte structuri ale Camerelor Parlamentului, prin formularea de propuneri pentru alegerea componenţei birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare. Conform deciziei menţionate, rezultând din uniunea voluntară a parlamentarilor, crearea grupurilor parlamentare constituie un drept, iar nu o obligaţie. Referindu-se la acest drept al parlamentarilor, norma regulamentară nu stabileşte nicio restricţie cât priveşte momentul exercitării acestuia. Prin urmare, nu este contrară Legii fundamentale constituirea, pe parcursul legislaturii, potrivit regulamentelor Camerelor şi cu respectarea Constituţiei, a unui grup parlamentar care nu a existat la începutul legislaturii, cu condiţia, desprinsă de asemenea din interpretarea normelor constituţionale, ca pe această cale să nu fie reprezentate în Parlament partide care nu au obţinut mandate la alegeri. În ceea ce priveşte dreptul deputaţilor de a se constitui ca grup al deputaţilor independenţi, în acord cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, autorul sesizării invocă Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019, în care Curtea a statuat că „interdicţia deputaţilor neafiliaţi de a-şi forma un grup parlamentar şi interdicţia formării unui grup parlamentar al unui partid care nu a obţinut mandate în urma alegerilor derivă din principiul electiv în constituirea Parlamentului şi din necesitatea de reprezentativitate izvorâtă din alegeri. Astfel, în aceste situaţii, nu se pune în discuţie posibilitatea neîngrădită de a trece de la un grup parlamentar la altul sau afilierea la alt grup parlamentar sau posibilitatea constituirii unui nou grup parlamentar al independenţilor, ci, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, «este o altă problemă în cazul în care constituirea unui grup parlamentar, ca urmare a acestor renunţări, afilieri şi transferuri ar avea ca efect reprezentarea în Parlament a unui partid politic care nu a reuşit prin alegeri să-şi trimită în Parlament niciun candidat. O asemenea situaţie ar fi evident contrară Constituţiei şi mai ales acelor norme constituţionale care vorbesc de partide reprezentate în Parlament»“. 15. Având în vedere argumentele expuse, autorul sesizării consideră că au fost încălcate dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie cu privire la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, raportat la nesocotirea drepturilor grupului parlamentar al deputaţilor independenţi, prevăzute conform Deciziei nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, Deciziei Curţii Constituţionale nr. 209 din 7 martie 2012, Deciziei nr. 85 din 13 februarie 2019, Deciziei nr. 261 din 5 mai 2022, precum şi raportat la exigenţele de ordin procedural şi substanţial care se impun a fi respectate în cadrul legiferării. 16. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului pentru a comunica punctul de vedere al birourilor permanente. 17. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă. Sub aspectul legalităţii sesizării, se arată că doamna deputat Victoria-Violeta Alexandru nu are calitatea procesuală de autor al sesizării conferită de art. 146 lit. l) din Constituţie şi de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar sesizarea nu aparţine unui grup parlamentar constituit în acord cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor. Mai exact, autorul sesizării este reprezentat de Grupul deputaţilor independenţi de Dreapta din Camera Deputaţilor, grup ce nu este constituit din deputaţi aparţinând unui partid participant la alegerile parlamentare din anul 2020, aceştia nemaiavând apartenenţa politică a partidului pe listele căruia au participat la aceste alegeri, aderând la un nou partid politic, înfiinţat pe parcursul actualei legislaturi. Aceştia au două căi regulamentare de a-şi exercita mandatul reprezentativ după pierderea apartenenţei politice la partidul din partea căruia au candidat, respectiv de a activa ca deputaţi neafiliaţi sau de a adera la un grup parlamentar preexistent. 18. Constituirea grupurilor parlamentare, ca formă de organizare politică a Parlamentului, are loc imediat după alegeri şi condiţionează întreaga pondere în economia funcţionării sale. Această constituire a grupurilor parlamentare are loc ca urmare a alegerilor, astfel încât să existe o proporţionalitate şi simetrie între voturile exprimate de cetăţeni/alegători şi configuraţia parlamentară, în acelaşi sens fiind stabilite componenţa Biroului permanent şi a comisiilor parlamentare, dar şi funcţiile de conducere corespunzătoare acestor structuri, ceea ce a dat naştere aşa-numitului „algoritm politic“. În funcţie de acest moment are loc stabilirea componenţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, şi nu în funcţie de formarea unei noi majorităţi de conjunctură politică în Parlament. Negociabil poate fi un acord politic parlamentar sau o înţelegere politică între grupurile parlamentare, însă nu şi renegocierea componenţei Biroului permanent ca structură de conducere a Camerei Deputaţilor. Dacă ar fi admisă o astfel de idee, această renegociere ar avea putere egală cu rezultatul alegerilor, ceea ce ar echivala cu împrejurarea că oricând, prin simpla renegociere, se poate schimba rezultatul votului cetăţenilor. Or, faţă de prevederile art. 64 alin. (5) din Constituţie, nu se poate nici negocia, nici renegocia configuraţia politică a Parlamentului, care este dată de rezultatul alegerilor, iar a admite o teza contrară înseamnă a scoate din economia statului de drept rezultatul alegerilor. A admite posibilitatea liberei constituiri de noi grupuri parlamentare în jurul unor partide politice nou-înfiinţate, neparticipante la alegeri sau care nu au întrunit condiţiile de a accede în Parlament, echivalează cu înfrângerea exigenţelor Legii fundamentale şi valorilor democratice ale statului prin nesocotirea procesului electoral ce permite poporului, titular al suveranităţii naţionale, să îşi aleagă organele reprezentative, prin care îşi exercită suveranitatea naţională. 19. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor mai arată că, din analiza prevederilor regulamentare şi constituţionale, rezultă că semnatarii sesizării de neconstituţionalitate nu pot revendica nici statutul independenţilor şi nici nu pot fi asimilaţi cu aceştia, întrucât „independent“ este doar acela care a fost recunoscut „candidat independent“ la alegerile parlamentare, care a întrunit condiţiile de reprezentativitate prevăzute de lege şi a obţinut votul alegătorilor, în timp ce deputatul „devenit independent“ a fost votat prin raportare la afilierea lui politică şi la programul politic al partidului pe a cărui listă a candidat. 20. Apreciază că obiecţiile de neconstituţionalitate trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, iar invocarea dispoziţiilor constituţionale pretins a fi încălcate trebuie să fie efectivă, iar nu formală, or, în speţă autorul sesizării este nemulţumit că „Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta“ nu are reprezentant la nivelul comisiei nouînfiinţate, a cărei constituire respectă principiul configuraţiei politice. Mai mult, sub aspectul obiectului controlului de constituţionalitate, precizează că hotărârea atacată nu face parte din sfera hotărârilor ce pot fi supuse jurisdicţiei constituţionale, întrucât vizează încălcarea unor prevederi referitoare la procedurile interne de organizare şi funcţionare a structurilor Camerei Deputaţilor. 21. În subsidiar, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor apreciază că hotărârea criticată nu încalcă niciuna dintre prevederile cadrului normativ referitor la tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, fiind constituţională prin raportare la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Astfel, cu privire la criticile formulate referitoare la faptul că hotărârea „a fost adoptată fără ca documentul să conţină componenţa nominală completă a comisiei şi a conducerii acesteia, în anexă“, arată că plenul a votat ca anexa hotărârii privind componenţa nominală a comisiei să se completeze alocând fiecărui grup parlamentar un număr de locuri în acord cu ponderea acestora, în condiţii regulamentare, iar repartizarea numărului de membri s-a realizat cu respectarea principiului configuraţiei politice. Prin urmare, actul normativ supus controlului de contencios constituţional este în concordanţă cu Legea fundamentală. 22. Biroul permanent al Senatului apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate formulată este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. 23. Cu privire la admisibilitatea sesizării de neconstituţionalitate, arată că, astfel cum reiese din prevederile Constituţiei României, ale Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, ale Regulamentului Senatului şi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor, grupul parlamentar este o structură internă a Camerei. Astfel, capitolul din Constituţie în care este prevăzut dreptul parlamentarilor de a se organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere, are denumirea Organizarea internă. Analizând sesizarea înaintată de doamna deputat Victoria-Violeta Alexandru, care a semnat în calitate de lider al Grupului parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta, Biroul permanent al Senatului constată că acest grup parlamentar nu se regăseşte în structura organizatorică a Camerei Deputaţilor, întrucât doamna Victoria-Violeta Alexandru este din data de 5 noiembrie 2021 deputat neafiliat, astfel că acest grup nu a îndeplinit condiţiile legale şi constituţionale pentru a obţine statutul de grup parlamentar, ca structură internă a Camerei Deputaţilor. Mai mult decât atât, plenul Camerei Deputaţilor nu a consfinţit constituirea grupului parlamentar. Prin urmare, sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului nr. 8/2022 privind constituirea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate sub aspectul titularului sesizării, fiind iniţiată, în fapt, de deputatul Victoria-Violeta Alexandru, în calitate de deputat neafiliat. 24. Pe fondul sesizării, cu privire la presupusa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Biroul permanent al Senatului arată că aspectele procedurale invocate de autorul sesizării atât cu privire la circuitul documentelor, cât şi cele referitoare la modalitatea de repartizare în structurile Camerelor respective nu ridică probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a normelor regulamentare, circumscriindu-se, astfel, principiului autonomiei regulamentare, întocmai cum a fost statuat în jurisprudenţa constituţională în mod constant. 25. Cu privire la presupusa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că, referitor la stabilirea atribuţiilor comisiei comune permanente, fiecare comisie îşi poate adopta propriul regulament de organizare şi funcţionare. Autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului le dă dreptul acestora de a dispune cu privire la propria organizare şi la procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare. Constituirea comisiei comune permanente într-un domeniu strict delimitat, în speţă domeniul securităţii naţionale, nu restrânge competenţa comisiilor permanente ale celor două Camere, astfel încât se constată că o atare critică este vădit lipsită de fundament juridic. 26. Cu privire la presupusa încălcare a prevederilor art. 64 alin. (3) şi (5) din Constituţie, care consacră regula mandatului reprezentativ, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Biroul permanent al Senatului susţine că norma constituţională oferă celor aleşi libertatea de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independenţi faţă de toate grupurile parlamentare, iar nu şi pe aceea de a constitui oricâte grupuri parlamentare doresc şi în orice condiţii, sub acest aspect fiind incidente dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Constituţie. Or, constituirea comisiei comune permanente s-a realizat cu respectarea configuraţiei politice existente la momentul respectiv. 27. La dosarul cauzei a fost depus un înscris sub titulatura de amicus curiae, prin care Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor solicită Curţii Constituţionale respingerea sesizării de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, pentru motive similare cu cele cuprinse în punctele de vedere înaintate de birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. 28. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prin Adresa nr. 5.707 din 11 iulie 2022, a solicitat preşedintelui Camerei Deputaţilor să comunice instanţei constituţionale care sunt grupurile parlamentare care fac parte din structura Camerei Deputaţilor, potrivit art. 64 alin. (3) din Constituţie. 29. Prin Adresa nr. 2/2.281CP din 14 iulie 2022, Camera Deputaţilor a comunicat „lista grupurilor parlamentare care fac parte din structura Camerei Deputaţilor, astfel cum se regăsesc în evidenţa oficială a Camerei Deputaţilor: Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România, Grupul parlamentar AUR, Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.“ 30. La termenul de judecată fixat pentru data de 28 septembrie 2022, Curtea a dispus amânarea începerii deliberărilor asupra cauzei pentru data de 12 octombrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 31. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 8/2022 pentru constituirea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 8 iunie 2022, care are următorul conţinut: "ART. 1 Se constituie Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale, denumită în continuare Comisia, având următoarele obiective: a) avizarea actelor normative aflate în procedura parlamentară care privesc domeniul securităţii; b) organizarea de dezbateri asupra modificărilor din domeniul securităţii naţionale. ART. 2 (1) Comisia prevăzută la art. 1 se compune din 15 membri, desemnaţi de grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, potrivit configuraţiei politice a Parlamentului României. (2) Comisia este condusă de un birou alcătuit din preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar. (3) Componenţa Comisiei şi biroul acesteia sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. (4) În condiţiile în care unul dintre membrii Comisiei se află în imposibilitatea de a participa la lucrări, grupurile parlamentare vor desemna un înlocuitor. (5) Convocarea şedinţelor Comisiei se face cu cel puţin o zi înainte de către preşedinte sau, în lipsa acestuia, de către vicepreşedinte. ART. 3 (1) Şedinţele Comisiei sunt, de regulă, publice. (2) Condiţiile în care reprezentanţii mass-mediei au acces la lucrările Comisiei se stabilesc de plenul acesteia. ART. 4 (1) Pentru ca şedinţele Comisiei să aibă loc în mod legal este necesară participarea a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor care o compun. (2) Hotărârile Comisiei se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi. Votul este deschis. ART. 5 Spaţiile, dotările tehnice, precum şi numărul de personal necesare pentru funcţionarea Comisiei se aprobă de către birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului." 32. Autorul sesizării invocă, în susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), care consacră principiul statului de drept, respectiv principiul legalităţii şi supremaţia Constituţiei, ale art. 64 alin. (3) şi (5) referitoare la dreptul deputaţilor şi senatorilor de a se organiza în grupuri parlamentare, respectiv alcătuirea comisiilor parlamentare potrivit configuraţiei politice, precum şi dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) care consacră efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 33. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, admisibilitatea acesteia se analizează prin prisma obiectului şi al titularilor dreptului de sesizare. Astfel, pentru a fi admisibilă, sesizarea trebuie să aibă ca obiect o hotărâre parlamentară - adoptată de Senat, de Camera Deputaţilor sau de cele două Camere ale Parlamentului întrunite în şedinţă comună -, cu excepţia celor care privesc regulamentele parlamentare, şi să fie formulată de unul dintre preşedinţii celor două Camere sau de un grup parlamentar ori de un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Deşi legea nu prevede expres, din enumerarea limitativă a subiecţilor de drept îndrituiţi să formuleze cereri de învestire a instanţei constituţionale rezultă implicit şi cerinţa ca, la momentul învestirii instanţei constituţionale, autorul sesizării să aibă calitatea ori să exercite funcţia ce îi conferă acest drept. 34. Din perspectiva obiectului controlului de constituţionalitate, Curtea constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 8/2022 pentru constituirea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale a fost adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 3 mai 2022 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 în data de 8 iunie 2022. Hotărârea parlamentară menţionată - adoptată în temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 4 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicată - este un act juridic care poate fi supus controlului, fiind o hotărâre care aparţine plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului. 35. Din perspectiva titularilor dreptului de a sesiza Curtea Constituţională, se observă că sesizarea a fost formulată de „Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta“ şi a fost semnată de doamna deputat Victoria-Violeta Alexandru, în calitate de lider al acestui grup. Cu privire la admisibilitatea cererii formulate, autorul sesizării arată că „titularul dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, în cazul hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, poate fi un grup parlamentar constituit la nivelul Camerei Deputaţilor sau al Senatului. Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta s-a constituit prin anunţul din data de 1 februarie 2022, făcut în plenul Camerei Deputaţilor în temeiul art. 13 alin. (1) şi (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi al considerentelor exprimate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, prin decizia de asociere în cadrul aceluiaşi grup a 13 deputaţi, având ca lider de grup pe Victoria-Violeta Alexandru, vicelider Nicolae Giugea şi secretar Claudiu-Martin Chira“. 36. Având în vedere că, în speţă, sesizarea de neconstituţionalitate a fost formulată de „Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta“, Curtea constată, în urma verificării informaţiilor de pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor, că acest grup parlamentar nu se regăseşte pe lista grupurilor parlamentare care fac parte din structura Camerei Deputaţilor. De asemenea, autorul sesizării, respectiv doamna deputat Victoria-Violeta Alexandru, este trecută la categoria deputaţi neafiliaţi, la poziţia nr. 2. Mai mult, din informaţiile oficiale aflate pe site-ul Camerei Deputaţilor rezultă că toţi parlamentarii cu privire la care se precizează că ar face parte din componenţa, respectiv din conducerea noului grup parlamentar sunt înscrişi în evidenţele oficiale ca deputaţi neafiliaţi. 37. De asemenea, potrivit Adresei nr. 2/2.281CP din 14 iulie 2022, menţionată la paragraful 29 al prezentei decizii, Camera Deputaţilor a comunicat lista grupurilor parlamentare care fac parte din structura Camerei Deputaţilor, astfel cum se regăsesc în evidenţa oficială a Camerei Deputaţilor, şi anume: Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România, Grupul parlamentar AUR, Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. 38. În jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai confruntat cu o situaţie similară în care a fost sesizată pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a unor prevederi din Regulamentul Senatului de un grup parlamentar care nu figura ca făcând parte din structurile Senatului. Prin Decizia nr. 142 din 24 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 1 aprilie 2004, Curtea a reţinut că sesizarea formulată este semnată de preşedintele Grupului parlamentar al Partidului Democrat, „grup a cărui organizare nu este recunoscută de Senat. Întrucât Grupul parlamentar al Partidului Democrat nu este constituit regulamentar, Curtea constată că nu este legitim dreptul său de sesizare a Curţii Constituţionale pentru declanşarea controlului de constituţionalitate“. 39. Din coroborarea informaţiile prezentate rezultă că „Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta“ nu figurează ca făcând parte din structurile Camerei Deputaţilor şi, prin urmare, Curtea nu poate reţine în cauza de faţă calitatea de titular al dreptului de sesizare a „Grupului parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta“. 40. Analizând criticile de neconstituţionalitate care au vizat prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor care interzic formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate în urma alegerilor, prin Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, paragrafele 64 şi 65, Curtea a reţinut că, în temeiul art. 64 alin. (3) din Constituţie, care consacră dreptul parlamentarilor de a se organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere, „Regulamentul Camerei Deputaţilor instituie următoarele reguli de constituire a grupurilor parlamentare: grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor formate din cel puţin 10 deputaţi [art. 13 alin. (1)]; deputaţii care au candidat în alegeri pe lista aceluiaşi partid politic, a aceleiaşi formaţiuni politice, pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale pot forma grupuri parlamentare [art. 13 alin. (1)]; deputaţii care au candidat ca independenţi pot forma grupuri parlamentare [art. 13 alin. (1)]; deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot constitui un singur grup parlamentar [art. 13 alin. (1)]; deputaţii unui partid politic sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar [art. 13 alin. (2)]; deputaţii care au candidat pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale şi fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor politice din care fac parte [art. 13 alin. (3)]; grupurile parlamentare ale unor partide politice care au fuzionat pe parcursul unei legislaturi constituie un singur grup parlamentar sub denumirea partidului nou-înfiinţat prin fuziune, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti privind constituirea noului partid [art. 13 alin. (4)]; deputaţii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau ai alianţelor electorale, precum şi deputaţii independenţi care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1) [art. 13 alin. (5)]; deputaţii care părăsesc grupul parlamentar din care fac parte devin deputaţi neafiliaţi, dacă nu se afiliază unui alt grup parlamentar [art. 13 alin. (6)]; deputaţii rămaşi neafiliaţi nu-şi pot constitui un grup parlamentar [art. 13 alin. (6)]: în cazul constituirii de noi grupuri parlamentare, acestea sunt prezentate plenului de către liderii lor, la începutul sesiunii parlamentare [art. 13 alin. (7)]“. 41. Cu privire la susţinerea autorului sesizării conform căreia „Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta s-a constituit prin anunţul din data de 1 februarie 2022, făcut în plenul Camerei Deputaţilor în temeiul art. 13 alin. (1) şi (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi al considerentelor exprimate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019“, Curtea reţine că simpla informare a plenului unei Camere a Parlamentului cu privire la înfiinţarea unui grup parlamentar, urmată de enumerarea componenţei acestuia, nu reprezintă temeiul constituirii acestuia şi nici nu este prin el însuşi un aspect suficient, de natură să ateste existenţa grupului. 42. Potrivit regulamentelor parlamentare şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale antereferite, prezentarea în plen a noilor grupuri parlamentare de către liderii lor, la începutul sesiunii parlamentare, reprezintă ultima etapă într-o suită de reguli cărora trebuie să se subsumeze înfiinţarea acestora, însă această prezentare nu poate fi constitutivă de drepturi prin ea însăşi câtă vreme manifestarea de voinţă a parlamentarilor de a se asocia într-un grup parlamentar - ce nu se poate exercita în afara regulilor constituţionale şi regulamentare - nu se reflectă în niciun act juridic formalizat al Camerei, care să constate noua realitate politică. De aceea, înfiinţarea unei noi structuri parlamentare urmată de prezentarea acesteia în plenul Camerei de către liderul ei produce efecte juridice numai dacă înfiinţarea noului grup parlamentar se reflectă în structura tuturor organelor de conducere şi de lucru ale Camerei, constituite în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (2), (4) şi (5) din Constituţie, prin hotărâre. 43. Manifestarea de voinţă a unor parlamentari de a constitui un grup parlamentar este subsumată respectării unor reguli constituţionale şi regulamentare, iar prezentarea acestei decizii, prin liderul lor, în plenul Camerei nu poate rămâne în afara voinţei Camerei. Adoptarea tuturor actelor juridice succesive de constituire a organelor de conducere şi de lucru ale Camerei Parlamentului reflectă, prin componenţa nominală a acestor organe, şi existenţa noii structurii parlamentare înfiinţate în conformitate cu dispoziţiile regulamentare, ca rezultat al acordului de voinţă al tuturor grupurilor parlamentare existente în forul legislativ, cu respectarea deopotrivă a principiilor mandatului reprezentativ şi al autonomiei regulamentare, care guvernează activitatea parlamentară. Or, sub acest aspect, Curtea observă că subsecvent prezentării „Grupului parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta“ în şedinţa din data de 1 februarie 2022, Camera Deputaţilor nu a adoptat niciun act juridic, respectiv nicio hotărâre care prin conţinutul ei să ateste includerea membrilor acestui grup parlamentar în componenţa nominală a organelor de conducere (Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, Comitetului liderilor grupurilor parlamentare) sau de lucru (comisiile parlamentare). 44. În acest context, faţă de obiectul cererii formulate, respectiv analiza constituţionalităţii unei hotărâri a Parlamentului prin care se constituie o comisie parlamentară, Curtea reţine că modul de constituire a unui grup parlamentar nu formează obiectul controlului de constituţionalitate, analiza instanţei constituţionale vizând numai temeiurile regulamentare pe baza cărora funcţionează astfel de structuri ale Parlamentului. Aşadar, Curtea se limitează să constate că „Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi de Dreapta“ nu face parte din structurile Camerei Deputaţilor, astfel că acesta nu poate avea calitatea de titular al dreptului de a sesiza instanţa constituţională, cererea sa în cauza dedusă controlului fiind inadmisibilă. 45. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea nu a fost legal sesizată să se pronunţe asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 8/2022, astfel încât sesizarea de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 46. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 8/2022 pentru constituirea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul securităţii naţionale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
