Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, excepţie ridicată de Societatea CET Govora - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 4.048/90/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 291D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Ministerul Finanţelor Publice a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 12 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.048/90/2015, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, excepţie ridicată de Societatea CET Govora - S.A. din Râmnicu Vâlcea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unor acte administrative întemeiate pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate permit un tratament discriminatoriu între instituţiile publice, societăţile şi companiile naţionale, regiile autonome, societăţile unde statul este acţionar integral sau majoritar, pe de o parte, şi persoanele juridice de drept privat, pe de altă parte, creându-se inegalităţi ce decurg din faptul că, pentru acestea din urmă, nu este necesară obţinerea unui acord prealabil din partea unor entităţi pentru a achiziţiona servicii juridice de consultanţă, asistenţă sau reprezentare, în timp ce această obligaţie revine instituţiilor publice şi societăţilor la care statul este acţionar integral sau majoritar. În acest context, se apreciază că interpretarea potrivit căreia este necesar un acord prealabil din partea consiliului judeţean conduce la încălcarea accesului liber la justiţie în cazul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece acesta se întruneşte numai o dată în fiecare lună, cu atât mai mult cu cât în consiliul de administraţie al acesteia este delegat un reprezentant al consiliului judeţean, care, prin acordul exprimat, presupune girul dat de consiliul judeţean. De asemenea, prin condiţionarea menţionată, operează o restrângere a drepturilor acestor entităţi. 7. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, context în care arată că în privinţa caracterului constituţional al prevederilor criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că art. 16 alin. (1) din Constituţie garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii, iar în situaţia de faţă, autorul excepţiei invocă o eventuală discriminare a unei/unui autorităţi publice/operator economic. Prin urmare, prevederile art. 16 din Constituţie nu sunt incidente. Cu privire la încălcarea celorlalte prevederi constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, precizează că norma criticată nu interzice în niciun fel persoanelor juridice posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime sau de a fi asistate/reprezentate în justiţie; prevederile criticate instituie regula potrivit căreia serviciile de asistenţă juridică se asigură în primul rând de personalul propriu de specialitate juridică angajat, iar, pe cale de excepţie, în situaţii temeinic justificate (atunci când activităţile juridice de consultanţă nu se pot asigura de personalul de specialitate juridică angajat de entitate), pot fi achiziţionate servicii de această natură în condiţiile legii. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 12 iunie 2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 16/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 5 martie 2013, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: "(2) În situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, numai cu aprobarea: a) ordonatorilor principali de credite pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale; b) consiliilor locale, consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice.(3) În situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale, precum şi regiilor autonome prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, numai cu aprobarea şi mandatarea reprezentanţilor statului sau unităţilor administrativ-teritoriale în organele de conducere ale acestora: a) de către ordonatorul principal de credite coordonator, în cazul celor la care statul este acţionar integral sau majoritar; b) de către consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru cele la care unităţile administrativ-teritoriale deţin integral sau majoritar capitalul social." 13. Dispoziţiile alin. (1) cuprinse în art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 la care fac referire prevederile criticate au următorul conţinut: „Autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare“. 14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 a fost adoptată, în principal, pentru a implementa unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi de întărire a disciplinei financiare, întrucât, astfel cum reiese din expunerea de motive a legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, în urma verificărilor efectuate de Curtea de Conturi asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului, s-au constatat o serie de nereguli cu privire la anumite zone de utilizare a fondurilor publice, respectiv faptul că pentru aceeaşi activitate cu caracter juridic o autoritate sau instituţie publică a efectuat atât cheltuieli cu personal propriu de specialitate juridică, cât şi cheltuieli cu firme private de avocatură. 16. Practic, aceste măsuri au în vedere faptul că statul are obligaţia să asigure şi să menţină disciplina fiscal-bugetară, sustenabilitatea pe termen mediu şi lung a finanţelor publice şi să procedeze la gestionarea eficientă a finanţelor publice pentru a servi interesul public pe termen lung, asigurarea prosperităţii economice şi ancorarea politicilor fiscal-bugetare într-un cadru durabil, în consonanţă cu obligaţiile ce decurg din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 de 14 mai 2015, şi din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006. 17. Totodată, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 517 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 1 noiembrie 2016, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 18. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a pretinsei contrarietăţi a prevederilor criticate cu cele ale art. 16 din Constituţie, de principiu, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). Per a contrario, când există situaţii diferite, regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit, iar o atare soluţie legislativă nu contravine principiului egalităţii, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Ar fi contrar principiului egalităţii în faţa legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). Atât prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), cât şi prin cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 41), s-a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituţie, respectiv de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile, ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. De asemenea, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele dintre diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea Hotărârea din 23 iulie 1968, pronunţată în Cauza „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, şi Hotărârea din 6 iulie 2004, pronunţată în Cauza Bocancea şi alţii împotriva Republicii Moldova, paragraful 24). 19. Or, din examinarea prevederilor legale criticate reiese că acestea se aplică în mod egal tuturor celor ce se află în ipoteza normativă a prevederilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012, fiind vorba cu precădere despre persoane juridice de drept public, neputându-se reţine că instituţiile publice, societăţile şi companiile naţionale, regiile autonome, societăţile unde statul este acţionar integral sau majoritar se află în aceeaşi situaţie juridică circumscrisă persoanelor juridice de drept privat. Această distincţie poate fi realizată în primul rând prin modul diferit de finanţare, prima categorie fiind finanţată de la bugetul de stat (integral sau parţial), iar cea de a doua având finanţare privată. 20. În ceea ce priveşte asigurarea serviciilor juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome, care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, s-a instituit regula potrivit căreia aceste servicii se asigură, în primul rând, de către personalul propriu, respectiv de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi. 21. Însă, de la această regulă s-a legiferat şi o excepţie, respectiv faptul că, în situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei publice centrale şi locale, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiilor autonome, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, care prevede o anumită procedură cu privire la avizarea/aprobarea prealabilă a acestor achiziţii. 22. Astfel, potrivit legii, aceste servicii pot fi achiziţionate numai cu aprobarea ordonatorilor principali de credite, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale, cu aprobarea consiliilor locale, consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice locale; în ceea ce priveşte activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare necesare pentru societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale, precum şi regiilor autonome, acestea pot fi achiziţionate cu aprobarea şi mandatarea reprezentanţilor statului sau unităţilor administrativ-teritoriale în organele de conducere ale acestora, respectiv de către ordonatorul principal de credite coordonator, în cazul celor la care statul este acţionar integral sau majoritar şi de către consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru cele la care unităţile administrativ-teritoriale deţin integral sau majoritar capitalul social. 23. Faţă de această împrejurare, cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie, prin Decizia nr. 517 din 5 iulie 2016, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin normele criticate nu se îngrădeşte în niciun fel accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci, dimpotrivă, se creează toate premisele pentru a se da eficienţă prevederilor constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, tocmai pentru a se asigura dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, iar stabilirea unor anumite condiţii în care se pot achiziţiona de către instituţiile şi autorităţile publice servicii de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare nu este de natură a îngrădi în vreun fel aceste drepturi. 24. Referitor la aspectele învederate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la calendarul şedinţelor consiliului judeţean, la reprezentanţii statului în consiliile de administraţie ale entităţilor prevăzute la art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012, respectiv faptul că este delegat un reprezentant al consiliului judeţean, care, prin acordul exprimat, presupune girul dat de consiliul judeţean, Curtea reţine că acestea sunt chestiuni ce ţin de diligenţa cu care autorităţile îndrituite cu interpretarea şi aplicarea legii concură la transpunerea în practică a acesteia, nefiind aspecte ce ţin de constituţionalitatea unui text legal. 25. Cu privire la prevederile art. 53 din Constituţie, având în vedere faptul că nu s-a constatat restrângerea unui drept fundamental, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză. 26. Faţă de cele prezentate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia mai sus menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012, în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea CET Govora - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 4.048/90/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2019. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
