Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Rusu în Dosarul nr. 2.533/100/2015*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 960D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar prin care autorul excepţiei solicită respingerea acesteia ca devenită inadmisibilă. Totodată, referă asupra concluziilor scrise depuse de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care se solicită Curţii ca, prin decizia pe care o va pronunţa, să stabilească faptul că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care instituţia întreruperii cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 561D/2021, nr. 711D/2021, nr. 758D/2021, nr. 2.740D/2021, nr. 517D/2022, nr. 518D/2022, nr. 859D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal. În dosarele nr. 561D/2021, nr. 711D/2021, nr. 758D/2021, nr. 517D/2022, nr. 518D/2022 şi nr. 859D/2022 se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. În Dosarul nr. 2.740D/2021 răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Irinel Samoilă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor depuse la dosarele nr. 711D/2021 şi nr. 517D/2022, prin care autorii excepţiei din cele două dosare, invocând prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul prezent lasă la aprecierea Curţii Constituţionale conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 561D/2021, nr. 711D/2021, nr. 758D/2021, nr. 2.740D/2021, nr. 517D/2022, nr. 518D/2022, nr. 859D/2022 la Dosarul nr. 960D/2020, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că Dosarul nr. 2.740D/2021 nu a fost conexat la acele dosare care au stat la baza pronunţării Deciziei de admitere nr. 358 din 26 mai 2022, astfel că autorul excepţiei din prezentul dosar nu poate fi titularul unei cereri de revizuire întemeiate pe decizia anterior menţionată. Susţine că, deşi numai o decizie de admitere ar putea profita autorului excepţiei, acest lucru este împiedicat de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Apreciază că se impune pronunţarea unei noi decizii de admitere, astfel încât inclusiv autorul excepţiei din această cauză să poată introduce o cerere de revizuire a cauzei sale care s-a soluţionat cu pronunţarea unei hotărâri de condamnare. 6. Reprezentanta Ministerului Public arată că, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. Solicită Curţii ca, în considerentele deciziei, să realizeze o distincţie clară între prescripţie şi întreruperea cursului prescripţiei. Susţine că prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a fost operată această distincţie. Arată că, în temeiul Deciziei nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, revine Curţii obligaţia de a realiza această calificare şi de a da o interpretare clară a acestei chestiuni. În practica judiciară s-au stabilit două orientări jurisprudenţiale, care fac vorbire de întreruperea cursului prescripţiei, pe de o parte, şi de prescripţia răspunderii penale, pe de altă parte. Arată că este unanim acceptat faptul că prescripţia răspunderii penale este o instituţie de drept substanţial. Cu toate acestea, natura juridică a întreruperii cursului prescripţiei nu este clară. Apreciază că prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 nu au fost înlăturate instituţia întreruperii cursului prescripţiei şi nici termenele speciale ale prescripţiei răspunderii penale, astfel că această instituţie nu a fost înlăturată în integralitate din fondul legislativ începând cu 2018 şi până la momentul intervenţiei legislative prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Astfel, solicită ca, în considerentele deciziei ce urmează a fi pronunţată, Curtea să clarifice natura juridică a instituţiei întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, în caz contrar fiind afectate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16, ale art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 147 alin. (4). CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Decizia nr. 618 din 10 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.533/100/2015*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Rusu cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 8. Prin Încheierea din 9 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.299/91/2014* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Necoară cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului. 9. Prin Încheierea din 15 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.751/63/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripţiei se întrerupe“, excepţie ridicată de Ion-Dragoş Cocoş-Noană cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 10. Prin Încheierea din 15 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.606/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Elena Blaga cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 11. Prin Decizia penală nr. 2/R din 13 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.601/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripţiei se întrerupe“, excepţie ridicată de Adrian Răzvan Andronic cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 12. Prin Încheierea din 3 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 5.123/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripţiei se întrerupe“, excepţie ridicată de Zaradi Mohammad Nassim cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 13. Prin Încheierea din 11 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 11.214/231/2019 al Judecătoriei Focşani - Secţia penală, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 din Codul penal, excepţie ridicată de Corneliu Prunache cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 14. Prin Încheierea din 2 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 6.622/63/2019 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripţiei se întrerupe“, excepţie ridicată de Cosmin Marian Anton cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că, după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018, legiuitorul nu a intervenit pentru a stabili cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei, astfel că textul criticat este lipsit de claritate şi previzibilitate. 16. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în Dosarul nr. 2.740D/2021, şi Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Mai întâi, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte exigenţele de claritate şi previzibilitate ale legii. Se susţine că, pe de o parte, formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, iar, pe de altă parte, claritatea şi previzibilitatea sunt condiţii esenţiale ale calităţii şi constituţionalităţii normei juridice. Apreciază că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, respectiv sintagma „cursul prescripţiei se întrerupe“, se prezintă la acest moment într-o manieră total imprevizibilă, lipsa de reglementare a cazurilor şi a situaţiilor în care poate interveni întreruperea prescripţiei răspunderii penale fiind de natură să confere normei de drept penal, astfel cum este aceasta reglementată în prezent, un caracter neconstituţional. Soluţiile preconizate de acest text normativ nu trebuie aplicate în mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat să stabilească criterii şi condiţii clare şi precise. Or, dispoziţiile referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, astfel cum este reglementat de art. 155 alin. (1) din Codul penal, după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018, nu sunt suficient de clare şi explicit stabilite la nivel legislativ, având consecinţe directe atât asupra persoanei aflate în ipoteza normei, cât şi pentru instanţa chemată să aprecieze cu privire la temeinicia şi legalitatea solicitărilor. 17. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 18. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în Dosarul nr. 758D/2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Susţine că textul criticat reprezintă o normă juridică clară, ce corespunde exigenţelor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, persoana având previzibilitate asupra a ceea ce presupune răspunderea penală, inclusiv din perspectiva termenelor şi condiţiilor instituţiei prescripţiei răspunderii penale. 19. Judecătoria Focşani - Secţia penală apreciază că după publicarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal şi-au păstrat aplicabilitatea, în interpretarea dată în considerentele deciziei, cursul prescripţiei răspunderii penale fiind întrerupt prin îndeplinirea actelor de procedură care au fost comunicate inculpaţilor. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care se sprijină acesta se bucură de putere de lucru judecat. Coroborând dispozitivul deciziei anterior menţionate cu paragrafele 28 şi 34, apreciază că art. 155 alin. (1) din Codul penal produce în continuare efecte juridice, însă cu limitarea actelor de procedură care pot întrerupe cursul prescripţiei răspunderii penale la cele care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului. Întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale se produce în condiţiile reţinute în paragraful 34 din Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, respectiv doar „prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal“, în mod asemănător soluţiei legislative anterioare, prevăzute de art. 123 alin. (1) din Codul penal din 1969, care „îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză“. 20. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 22. Guvernul apreciază că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituţională nu a constatat numai neconstituţionalitatea soluţiei legislative care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul art. 155 alin. (1) din Codul penal, ci a oferit o interpretare sintagmei respective prin trimiterea la reglementarea din cuprinsul art. 123 al Codului penal din 1969, care prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, statuând astfel că numai în această interpretare legea devine previzibilă. Aşadar, Curtea Constituţională nu a înţeles să considere că nu ar mai exista instituţia prescripţiei speciale a răspunderii penale, ci a statuat, în considerente, că soluţia legislativă ce corespunde exigenţelor Constituţiei este cea reglementată în art. 123 alin. 1 din Codul penal anterior. Apreciază că Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu are ca efect imposibilitatea întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, ca o consecinţă a faptului că legiuitorul nu a intervenit asupra textului de lege. Dimpotrivă, considerentele deciziei anterior menţionate sunt neechivoce, în sensul întreruperii cursului termenului de prescripţie printr-un act de procedură care trebuie supus comunicării, fiind exclusă - contrar celor susţinute de autorul excepţiei - interpretarea efectului deciziei în procesul de aplicare a legii. Aşa fiind, aplicarea - până la intervenţia legiuitorului - direct a dispoziţiilor Constituţiei, astfel cum au fost interpretate de instanţa de contencios constituţional în deciziile sale, nu poate genera lipsa de claritate şi previzibilitate a normei şi nici inaplicabilitatea instituţiei întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale. 23. În concluzie, plecând de la noţiunile de claritate şi previzibilitate, dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale ca fiind acele cerinţe de calitate a legii care impun ca textul legislativ să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, respectiv ca destinatarul legii să aibă reprezentarea aspectelor în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita sau să fie capabil să prevadă consecinţele legii asupra sa, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 24. Arată că în două decizii de admitere a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că întreruperea cursului termenului de prescripţie se poate realiza doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, aşa cum a statuat expres Curtea Constituţională. În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 290/A din 6 noiembrie 2018, nr. 306/A din 22 noiembrie 2018 ale Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Decizia nr. 142 din 27 mai 2019 a Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 27. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în unele dosare, deşi instanţele judecătoreşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 din Codul penal, iar în alte dosare Curtea a fost sesizată cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripţiei se întrerupe“, din motivarea autorilor excepţiei rezultă că aceştia critică prevederile alin. (1) al art. 155 din Codul penal. Curtea observă că dispoziţiile art. 155 alin. (1) au fost modificate prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30 mai 2022. Având în vedere însă că instanţa de contencios constituţional a fost sesizată anterior acestor modificări, Curtea, analizând şi motivările formulate, constată că sunt supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile art. 155 alin. (1) în redactarea anterioară acestor modificări. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, cu următorul conţinut: „(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.“ 28. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti. De asemenea, invocă prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale. Prin această decizie, Curtea a reţinut, în esenţă, că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancţionate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018. Astfel, deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale. În consecinţă, Curtea a constatat că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. 30. Curtea a constatat că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi al pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative. De asemenea, Curtea a subliniat că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal la exigenţele constituţionale. Astfel, Curtea a observat că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din Codul penal nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale. 31. În acest context, Curtea a reţinut că situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, în urma publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei. Aceasta deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în acelaşi sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022). 32. Aşadar, Curtea a constatat că legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea“, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. 33. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, precitată, a fost publicată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în cauzele anterior menţionate, se constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal a devenit inadmisibilă. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Rusu în Dosarul nr. 2.533/100/2015*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, de Nicolae Necoară în Dosarul nr. 3.299/91/2014* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Ion-Dragoş Cocoş-Noană în Dosarul nr. 1.751/63/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Elena Blaga în Dosarul nr. 6.606/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, de Adrian Răzvan Andronic în Dosarul nr. 9.601/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, de Zaradi Mohammad Nassim în Dosarul nr. 5.123/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Corneliu Prunache în Dosarul nr. 11.214/231/2019 al Judecătoriei Focşani - Secţia penală şi de Cosmin Marian Anton în Dosarul nr. 6.622/63/2019 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, Judecătoriei Focşani - Secţia penală, Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
