Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 442 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (2) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 442 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (2) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 268 din 27 martie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora   │-                 │
│Pop                │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 raportate la cele ale art. 250 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Santanico Trade Center - S.R.L. cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 26.547/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.475D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 542 din 12 iulie 2016.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 7 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 26.547/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 raportate la cele ale art. 250 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Santanico Trade Center - S.R.L. cu sediul în Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate de autoarea excepţiei conform art. 250 din Codul de procedură penală, împotriva unei încheieri prin care a fost dispusă percheziţia domiciliară, procedeu probator care a fost urmat de restituirea lucrurilor, conform art. 255 din Codul de procedură penală.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 255 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că obligaţia de păstrare a bunurilor până la pronunţarea unei soluţii definitive în procesul penal este incidentă şi în cazul unor bunuri fungibile care sunt în proprietatea unei persoane ce are calitatea de terţ faţă de procesul penal. Se susţine că interpretarea anterior arătată creează o intruziune disproporţionată în dreptul de proprietate privată al proprietarului bunurilor fungibile ce intră sub incidenţa prevederilor legale criticate, de natură să încalce dispoziţiile art. 44 din Constituţie. Mai exact, se invocă faptul că, prin instituirea în sarcina unei societăţi terţe faţă de procesul penal a obligaţiei de păstrare a unor bunuri de gen destinate comercializării, conform dispoziţiilor art. 255 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu se poate ajunge la stabilirea situaţiei de fapt în cauza penală în care prevederile legale anterior menţionate sunt aplicate. Se arată, totodată, că, procedând altfel decât la reţinerea unor mostre din astfel de bunuri fungibile, procurorul de caz încalcă prevederile constituţionale ale art. 44.
    6. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, în esenţă, că ridicarea bunurilor şi, mai apoi, restituirea acestora către persoana îndreptăţită cu obligaţia de a le păstra până la pronunţarea unei hotărâri definitive în respectiva cauză constituie, într-adevăr, o ingerinţă în dreptul de proprietate privată, însă această ingerinţă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 53 din Constituţie, fiind prevăzută de lege, având un scop legitim şi fiind necesară şi proporţională în raport cu scopul legitim urmărit de legiuitor, respectiv acela al lămuririi cauzei penale sub toate aspectele sale.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 255 raportate la cele ale art. 250 din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea deduce însă că autoarea critică, în realitate, prevederile art. 255 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu sunt îngreunate stabilirea situaţiei de fapt şi justa soluţionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel căruia îi sunt restituite să le păstreze până la pronunţarea unei soluţii definitive în procesul penal.“
    11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că percheziţia domiciliară constituie un procedeu probator extrem de important în procesul aflării adevărului, fiind reglementată la art. 157-164 din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 157 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede cazurile şi condiţiile în care se poate dispune acest procedeu probator, stabilind că percheziţia domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană ori la deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracţiune şi se presupune că percheziţia poate conduce la descoperirea şi strângerea probelor cu privire la această infracţiune, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori a inculpatului. Conform alin. (2) al art. 157 anterior menţionat, prin domiciliu se înţelege o locuinţă sau orice spaţiu delimitat în orice mod ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică.
    13. Potrivit capitolului VI - Percheziţia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri al titlului IV - Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii al Părţii generale a Codului de procedură penală, percheziţia domiciliară poate fi însoţită de ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Cu privire la această din urmă procedură, dispoziţiile art. 169 din Codul de procedură penală prevăd că organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.
    14. În privinţa bunurilor ridicate, art. 162 alin. (5) din Codul de procedură penală prevede că obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, în condiţiile legii, pot fi restituite, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, persoanei căreia îi aparţin, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului, dar şi că organul de urmărire penală sau instanţa de judecată îi pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.
    15. Astfel, atât dispoziţiile art. 162 alin. (5) teza a doua din Codul de procedură penală, cât şi prevederile art. 255 alin. (2) din Codul de procedură penală prevăd aceeaşi obligaţie de păstrare a bunurilor restituite de către organele judiciare în urma ridicării, obligaţie care incumbă persoanei către care este făcută restituirea, indiferent de calitatea acesteia în raport cu cauza penală în care a fost dispusă măsura ridicării bunurilor.
    16. Această obligaţie nu are caracterul unei confiscări [întrucât dispoziţiile art. 162 alin. (5) teza întâi din Codul de procedură penală fac distincţie între obiectele care servesc ca mijloc de probă şi sunt supuse confiscării şi cele în privinţa cărora se dispune restituirea, cele supuse confiscării neputând, aşadar, să facă obiectul restituirii, ci mai degrabă al unei imobilizări], ci stabileşte, conform art. 44 alin. (1) din Constituţie, o limitare a exercitării dreptului de proprietate privată asupra bunurilor restituite în privinţa atributului dispoziţiei asupra respectivelor bunuri. Curtea constată, aşadar, că dispoziţiile legale criticate reglementează o limită a dreptului de proprietate privată, aspect care se constituie într-o veritabilă intervenţie a statului în configurarea şi structurarea acestui drept fundamental. De asemenea, Curtea constată că, de principiu, o asemenea intervenţie a statului este permisă tocmai datorită naturii dreptului prevăzut la art. 44 din Constituţie, drept care presupune, în mod intrinsec, o reglementare statală.
    17. În aceste condiţii, îi revine Curţii Constituţionale sarcina de a analiza, prin prisma unui test de proporţionalitate dezvoltat în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013), dacă limitele impuse acestui drept prin intervenţia legiuitorului - respectiv interdicţia înstrăinării bunurilor restituite conform art. 255 din Codul de procedură penală - reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporţionată cu obiectivul urmărit şi care să nu transforme dreptul într-unul iluzoriu/teoretic. Astfel, în cele ce vor urma, Curtea va analiza dacă limitările aduse dreptului de proprietate privată criticate în prezenta cauză au un scop legitim şi sunt proporţionale cu acest scop.
    18. Conform principiului proporţionalităţii, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, trebuie să fie necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - respectiv să asigure un just echilibru între interesele concrete, pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Astfel, în vederea realizării testului de proporţionalitate, Curtea trebuie, mai întâi, să stabilească scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată şi dacă acesta este unul legitim, întrucât testul de proporţionalitate se va putea raporta doar la un scop legitim.
    19. Cu privire la acest din urmă aspect, Curtea reţine că scopul reglementării obligaţiei legale criticate este cel al asigurării aflării adevărului în cauzele penale, scop care are un caracter legitim. În acest sens, Curtea reţine că, pe parcursul soluţionării cauzei penale, pe măsura administrării probelor, organele judiciare pot ajunge la concluzia că bunurile restituite ar putea avea legătură cu faptele cercetate şi ar putea dispune realizarea de expertize asupra acestor bunuri sau chiar ridicarea lor, ulterior momentului procesual al restituirii realizate conform art. 255 alin. (1) din Codul de procedură penală.
    20. În continuare, Curtea urmează să examineze dacă prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmărit. În acest sens, Curtea reţine că dispoziţiile art. 162 alin. (5) din Codul de procedură penală fac vorbire despre „obiectele ce servesc ca mijloc de probă“, arătând că o parte dintre acestea sunt supuse confiscării, iar o parte pot fi restituite, în condiţiile pe care norma procesual penală anterior menţionată le prevede. Aşadar, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 162 alin. (5) cu cele ale art. 255 alin. (2) din Codul de procedură penală, rezultă că, în realitate, bunurile restituite conform textului criticat constituie posibile mijloace de probă, aspect ce demonstrează caracterul adecvat al soluţiei legislative ce vizează obligaţia păstrării acestor bunuri până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.
    21. Cu privire la caracterul necesar al măsurii criticate, Curtea constată că limitarea dreptului de proprietate privată criticată de autoarea excepţiei este una necesară, având în vedere considerentele anterior menţionate, precum şi faptul că, în urma administrării de noi probe, ulterior restituirii bunurilor, organele judiciare ar putea conferi proprietarului sau posesorului acestora, - care în momentul efectuării percheziţiei şi al ridicării obiectelor nu avea nicio calitate în procesul penal - calitatea de martor, de suspect sau de inculpat în cauza penală în care s-a dispus restituirea lucrurilor, aspect care concură la justa soluţionare a cauzei penale. Aşadar, Curtea reţine că limitarea dreptului de proprietate privată, conform textului criticat, este necesară, întrucât, în lipsa dispunerii sale, organele judiciare ar putea fi lipsite, pe parcursul procesului penal, până la pronunţarea unei soluţii definitive, de posibilitatea administrării tuturor probelor necesare în vederea justei soluţionări a cauzei penale, respectiv a răsturnării sau, dimpotrivă, a consolidării prezumţiei de nevinovăţie.
    22. Referitor la existenţa justului echilibru între măsura care a determinat limitarea dreptului de proprietate privată şi scopul legitim urmărit, acela al asigurării aflării adevărului în cauzele penale, Curtea constată că textul criticat asigură un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general referitoare la realizarea instrucţiei penale şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, dispoziţiile legale criticate consacrând un echilibru între cele două interese concurente.
    23. În aceste condiţii, Curtea reţine că limitarea dreptului de proprietate privată criticată în prezenta cauză este proporţională cu situaţia care a determinat-o, aceea a comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, a cărei cercetare judecătorească ar putea implica administrarea, pe parcursul procesului penal, a unor probe ce pot fi obţinute în urma analizei lucrurilor ridicate, potrivit art. 159-163 din Codul de procedură penală şi restituite, conform art. 255 din acelaşi cod.
    24. Prin urmare, limitarea exerciţiului dreptului de proprietate privată, prin dispoziţiile art. 255 alin. (2) din Codul de procedură penală, respectă exigenţele art. 44 din Legea fundamentală.
    25. În ceea ce priveşte conformitatea prevederilor legale criticate cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că persoanele cărora le sunt restituite bunurile conform prevederilor art. 255 alin. (2) din Codul de procedură penală, indiferent de calitatea lor de titulari ai dreptului de proprietate asupra acestor bunuri sau de titulari ai altor dezmembrăminte ale acestui drept, se află în situaţii juridice diferite de cele ale căror bunuri nu au făcut obiectul ridicării şi al restituirii într-o cauză penală, diferenţă care justifică reglementarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit în privinţa acestor două categorii de persoane. Aşadar, textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Santanico Trade Center - S.R.L. cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 26.547/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 255 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Teodora Pop


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 442 din 24 septembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016