Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.090 din Codul civil, excepţie ridicată de Liliana Ramona Şerb în Dosarul nr. 13.325/55/2016 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.612D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, dat fiind faptul că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de chemare în judecată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 2 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.325/55/2016, Tribunalul Arad - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.090 din Codul civil. Excepţia a fost invocată de Liliana Ramona Şerb într-o cauză având ca obiect dezbaterea unei succesiuni. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat, care reglementează cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu descendenţii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului este neconstituţional în măsura în care descendentul necomun este privilegiat, atunci când vine în concurs cu soţul supravieţuitor, la culegerea moştenirii lui de cuius. În acest sens solicită Curţii Constituţionale să pronunţe o decizie interpretativă, prin care să statueze că prevederile legale criticate sunt constituţionale numai în măsura în care nu creează un privilegiu în favoarea descendentului necomun, în privinţa cotei ce îi revine acestuia din masa succesorală. În acest sens se arată că o altă interpretare a textului de lege criticat ar crea o discriminare în privinţa soţului supravieţuitor, în raport cu cota ce i se cuvine din masa succesorală, în sensul că aceasta ar fi mai mică atunci când vine în concurs cu descendentul necomun, faţă de situaţia în care ar intra în concurs cu descendentul comun cu defunctul. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinţa interzicerii discriminării, respectiv hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 decembrie 1984, 28 octombrie 1987, 23 octombrie 1991 sau 29 noiembrie 1991, pronunţată în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, Marcks împotriva Belgiei, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, Inze împotriva Austriei şi, respectiv, Rasmussen împotriva Danemarcei şi Darby împotriva Suediei. 6. Se mai susţine că textul de lege criticat este lipsit de claritate şi previzibilitate şi nu poate fi coroborat cu celelalte texte de lege incidente, respectiv art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086-1.089 din Codul civil. De asemenea, se arată că, din acest motiv, în practica judiciară s-au conturat trei soluţii diferite de interpretare a textului de lege criticat, în privinţa cotelor succesorale cuvenite descendentului necomun şi soţului supravieţuitor, aspect ce este de natură a contraveni dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie referitoare la caracterul unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei. 7. Tribunalul Arad - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind clar formulat, fără a statua nicio discriminare. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1.090 - Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor din Codul civil, potrivit cărora: "(1) Liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor, care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin.(2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de diferenţa dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 şi cotitatea disponibilă specială, atunci această diferenţă revine descendenţilor.(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menţionat la alin. (1) a fost dezmoştenit direct, iar de această dezmoştenire ar beneficia soţul supravieţuitor." 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 46 - Dreptul la moştenire, art. 124 alin. (2) privind caracterul unitar, egalitar şi imparţial al justiţiei. De asemenea se mai invocă prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 - Interzicerea generală a discriminării cuprins în Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi Convenţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că motivarea acesteia priveşte, în esenţă, faptul că ar exista o divergenţă de interpretare a textului de lege criticat, în privinţa stabilirii cuantumului concret al cotei succesorale a soţului supravieţuitor care vine să culeagă moştenirea în concurs cu descendentul defunctului rezultat dintr-o altă căsătorie sau relaţie a defunctului. În acest sens arată că textul de lege criticat este lipsit de claritate şi previzibilitate şi nu poate fi coroborat cu celelalte texte de lege incidente, respectiv art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086-1.089 din Codul civil, iar în practica judiciară s-au conturat trei soluţii diferite de interpretare a textului de lege criticat, în privinţa cotelor succesorale cuvenite descendentului necomun şi soţului supravieţuitor. 14. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1.090 alin. (1) din Codul civil, dacă defunctul are alţi descendenţi decât cei comuni cu soţul supravieţuitor nu poate gratifica pe soţul din ultima căsătorie (soţul supravieţuitor) în limita cotităţii disponibile obişnuite, ci numai în limita unei cotităţi disponibile speciale, egală cu partea descendentului care a luat mai puţin, dar fără a depăşi un sfert din moştenire. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, dacă defunctul nu a dispus de diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială (mai mică), şi cotitatea disponibilă obişnuită (mai mare), atunci această parte din moştenire urmează să fie atribuită descendenţilor. 15. De asemenea, Curtea reţine că, în materia moştenirii legale, stabilirea cotei succesorale a soţului supravieţuitor, în concurs cu descendenţii defunctului, este reglementată de art. 972 alin. (1) lit. a), potrivit căruia, atunci când vine în concurs cu descendenţii defunctului, cota soţului supravieţuitor este de un sfert din moştenire. În situaţia particulară când soţul supravieţuitor a primit liberalităţi neraportabile de la defunct (donaţii sau legate, cum este situaţia din cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată, în care soţul supravieţuitor a fost instituit şi legatar universal al defunctului, prin testament), iar la culegerea moştenirii vine în concurs cu descendenţii necomuni, textul de lege criticat prevede că acestea nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin de la defunct. Soluţia legislativă cuprinsă în prezent în art. 1.090 din Codul civil nu este nouă, aceasta regăsindu-se în art. 939 din Codul civil din 1864, potrivit căruia: „Bărbatul sau femeia care, având copii dintr-alt maritagiu, va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin, şi fără ca, nici într-un caz, donaţiunea să treacă peste cuartul bunurilor.“ Noutatea adusă de art. 1.090 din Codul civil, faţă de reglementarea anterioară, se referă la modalitatea de calcul (determinarea) al cuantumului cotităţii disponibile speciale, reglementată de art. 1.090, precum şi al cotităţii disponibile ordinare (art. 1.089), precum şi la regimul juridic al celor două cotităţi. 16. Raportat la prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea reţine că problema de drept substanţial ce priveşte modalitatea de imputare a rezervelor succesorale ale moştenitorilor defunctului (soţie supravieţuitoare - care este în acelaşi timp legatar universal şi moştenitor rezervatar - şi, respectiv, descendentul defunctului, necomun cu soţia supravieţuitoare şi care are, de asemenea, calitatea de moştenitor rezervatar), determinarea cotităţii disponibile ordinare şi a cotităţii disponibile speciale pe care o culege soţul supravieţuitor instituit legatar universal, regimul juridic al diferenţei dintre cele două cotităţi şi, în final, stabilirea cotelor succesorale ale acestor succesibili din moştenirea supusă dezbaterii judiciare, a constituit obiect al unei sesizări a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019, paragrafele 40-48, Înalta Curte a statuat că instituirea unei cotităţi disponibile speciale a soţului supravieţuitor în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni, prin art. 1.090 din noul Cod civil, nu este în sine o reglementare nouă, întrucât soluţia reprezintă o reluare a dispoziţiilor art. 939 din Codul civil de la 1864, cu adăugarea unor necesare clarificări şi prin valorificarea doctrinei şi a jurisprudenţei dezvoltate în aplicarea acesteia. S-a mai statuat că preocuparea pentru protecţia descendenţilor dintr-o căsătorie anterioară a defunctului împotriva liberalităţilor exagerate pe care părintele lor le-ar face în favoarea soţului dintr-o căsătorie ulterioară îşi are originea în dreptul roman, fiind regăsită ulterior şi în vechiul drept francez. S-a arătat, în decizia menţionată, că, în interpretarea şi aplicarea acestui text de lege, în lipsa normelor de aplicare a Legii nr. 319/1944, au existat, în jurisprudenţă şi doctrină, controverse cu privire la imputarea rezervei succesorale a soţului supravieţuitor, considerându-se că aceasta se impută fie asupra întregii moşteniri, fie asupra cotităţii disponibile ordinare. Aceste dispute doctrinare şi jurisprudenţiale şi-au pierdut însă relevanţa juridică, în condiţiile în care noul Cod civil cuprinde norme clare, explicite şi lămuritoare, în special cele de la art. 1.086, 1.088, 1.089 şi 1.090. 17. Prin decizia menţionată, paragrafele 48-54, Înalta Curte a reţinut conturarea unei practici jurisprudenţiale unitare în legătură cu problema de drept substanţial examinată, respectiv cererea de reducţiune a liberalităţilor excesive în limitele cotităţii disponibile speciale prevăzute de art. 1.090 din Codul civil, în ipoteza în care soţul supravieţuitor, instituit legatar universal, vine în concurs la moştenire cu un singur copil, descendent dintr-o căsătorie anterioară a defunctului. 18. În prezenta cauză, Curtea reţine că modalităţile de stabilire a cotităţii disponibile speciale, atunci când defunctul lasă un descendent necomun cu soţul supravieţuitor şi îl gratifică pe soţul supravieţuitor cu un legat universal, sunt clar determinate, atât de prevederile textului de lege criticat, cât şi din aplicarea coroborată a acestuia cu celelalte texte incidente în materie. Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile autoarei excepţiei cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, printr-o pretinsă lipsă de claritate şi de previzibilitate a textului de lege criticat. 19. Autoarea excepţiei mai susţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, cu motivarea că soţul supravieţuitor ar fi discriminat faţă de descendentul necomun, atunci când vine în concurs cu acesta la culegerea moştenirii, în privinţa cotei ce îi revine din masa succesorală, care este mai mică decât în situaţia în care ar fi venit în concurs cu un descendent comun. 20. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu prevăd discriminări sau privilegii care să constea în excluderea de la un drept sau în acordarea unui avantaj nejustificat, nefiind de natură să contravină art. 16 din Constituţie. Astfel, dispoziţiile de lege criticate reglementează modul de calcul al cotei succesorale a soţului supravieţuitor instituit legatar universal care vine în concurs cu descendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară. 21. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a stabilit că principiul constituţional al egalităţii în drepturi şi al nediscriminării presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). 22. Aplicând considerentele de principiu stabilite de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, referitoare la principiul egalităţii în drepturi, Curtea reţine că în ipoteza examinată soţul supravieţuitor care vine în concurs cu copilul defunctului dintr-o căsătorie anterioară, se află, în mod obiectiv, într-o situaţie juridică diferită decât cea în care la culegerea moştenirii vine în concurs cu un descendent comun, astfel încât reglementarea legală aplicabilă nu poate fi decât diferită. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De asemenea s-a statuat în mod constant că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014 şi Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). În speţă, textul de lege criticat este o normă juridică cu caracter special, ce se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, fiind instituită pentru ocrotirea copiilor defunctului de influenţele pe care soţul dintr-o căsătorie ulterioară le-ar putea exercita asupra părintelui descendenţilor necomuni (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 60, precitată). Potrivit jurisprudenţei sale constante, Curtea Constituţională nu poate cenzura aspecte ce ţin de opţiunea de reglementare a legiuitorului, câtă vreme aceasta nu contravine niciunei dispoziţii constituţionale, oportunitatea soluţiei legislative nefăcând obiectul controlului de constituţionalitate (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 54 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 aprilie 2020, paragraful 16). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Ramona Şerb în Dosarul nr. 13.325/55/2016 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1.090 din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
