Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) lit. f) şi g) şi alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina-Iuliana Bărbieru în Dosarul nr. 13.809/231/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.377D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală menţionează, în mod expres, că înmânarea citaţiei se face personal. Se mai arată că citaţia transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică şi denumirea infracţiunii. Se observă că documentul care nu cuprinde aceste două elemente anterior menţionate este înştiinţarea, care se lasă atunci când suspectul sau inculpatul refuză să primească citaţia. Se susţine că este firesc ca această înştiinţare să nu cuprindă menţiunile mai sus arătate, din motive de asigurare a confidenţialităţii lor. Prin urmare, dacă înmânarea citaţiei nu este posibilă, suspectul va afla, la sediul organului judiciar, încadrarea juridică stabilită şi denumirea infracţiunii pentru care este cercetat. Se conchide că susţinerile autorului excepţiei nu pot fi reţinute. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.809/231/2015, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) lit. f) şi g) şi alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina-Iuliana Bărbieru într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de autoarea excepţiei împotriva unei sentinţe penale prin care aceasta a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate încalcă accesul liber la justiţie al părţii citate, prin omisiunea menţiunii că înmânarea citaţiei trebuie făcută personal. Se susţine, de asemenea, încălcarea prin dispoziţiile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenţie, întrucât acestea nu oferă suficiente informaţii persoanei citate despre cauza în care este chemată să se prezinte. Se mai arată că textele criticate, în general, şi prevederile art. 260 alin. (2) din Codul de procedură penală, în special, sunt confuze, fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Se susţine că dispoziţiile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală omit menţiunea notificării oficiale a persoanei citate cu privire la acuzaţia care i se aduce, menţiune ce aparţine sferei dreptului de informare, aspect care contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate. În fine, se arată că furnizarea unor astfel de date, inclusiv persoanei care, primind citaţia, refuză sau nu poate să semneze, reprezintă o garanţie procesuală a dreptului la apărare, respectivele date fiind necesare în vederea asigurării posibilităţii persoanei citate de a se prezenta şi de a-şi angaja un apărător. 6. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate nu sunt caracterizate prin neclaritate şi nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autoarea excepţiei. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, din înştiinţarea afişată pe uşa de la domiciliul sau de la reşedinţa sa, destinatarul citaţiei are posibilitatea de a cunoaşte dosarul penal în care este citat, precum şi sediul organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul şi că aceste informaţii sunt suficiente pentru ca persoana în cauză să poată intra în posesia citaţiei şi să cunoască, astfel, calitatea în care este citată, obiectul cauzei, precum şi data şi locul unde urmează să se înfăţişeze conform citaţiei. Se susţine, totodată, că, din înştiinţare, destinatarul află data şi ora la care aceasta a fost afişată, aşa încât este în măsură să invoce, în cursul judecăţii, conform art. 263 din Codul de procedură penală, neregularitatea procedurii de citare, arătând că, în cazul său, termenul prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală nu a fost suficient pentru a-i permite să se prezinte la sediul organului judiciar pentru comunicarea citaţiei, fiind în imposibilitatea de a cunoaşte obiectul cauzei şi termenul de judecată. Se mai arată că dispoziţiile art. 25 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză. 9. Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituţionale. Se susţine că textele criticate stabilesc cu precizie atât termenele de îndeplinire a procedurii de citare şi de comunicare a actelor procedurale, cât şi persoanele responsabile cu îndeplinirea acestora, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea, prin acestea, a dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la apărare ale persoanei citate. Se mai arată că prevederile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală sunt clare, previzibile şi neechivoce, destinatarul lor putându-şi adapta conduita la cerinţele pe care le reglementează. Se susţine că dispoziţiile art. 25 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) lit. f) şi lit. g) şi alin. (2) din Codul de procedură penală. Întrucât art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală nu cuprinde, în structura sa, litere şi, în urma analizei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, că, în realitate, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 258 alin. (2): „Citaţia transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică şi denumirea infracţiunii de care este acuzat, atenţionarea că, în caz de neprezentare, poate fi adus cu mandat de aducere.“; – Art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g): "(1) Citaţia se înmânează, oriunde este găsit, personal celui citat, care va semna dovada de primire.(2) Dacă persoana citată refuză să primească citaţia, persoana însărcinată să comunice citaţia va afişa pe uşa destinatarului o înştiinţare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înştiinţarea trebuie să cuprindă: [...] f) menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia; g) menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; [...]." 13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi art. 25 cu privire la libera circulaţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd, în mod expres, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, că înmânarea citaţiei trebuie făcută personal. În acest sens, Curtea constată că, din analiza sistematică a dispoziţiilor art. 260 din Codul de procedură penală, rezultă intenţia legiuitorului de a reglementa, ca regulă, prevăzută la alin. (1) al art. 260 din Codul de procedură penală, înmânarea citaţiei, în mod personal, persoanei citate, oriunde este găsită, cu condiţia semnării dovezii de primire. În continuare, la alin. (2) al articolului anterior menţionat, ca excepţie de la această regulă, în situaţia refuzului primirii citaţiei, a fost prevăzută afişarea pe uşa destinatarului a unei înştiinţări de către persoana însărcinată să comunice citaţia şi încheierea unui proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înştiinţarea afişată, conform art. 260 alin. (2) din Codul de procedură penală, trebuie să cuprindă: anul, luna, ziua şi ora când afişarea a fost făcută; numele şi prenumele celui care a făcut afişarea şi funcţia acestuia; numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui înştiinţat; numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia; menţiunea că înştiinţarea se referă la actul procedural al citaţiei; menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia; menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; semnătura celui care a afişat înştiinţarea. 15. Având în vedere aspectele mai sus enumerate, Curtea constată că dispoziţiile art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, prevăd datele pe care înştiinţarea trebuie să le cuprindă, în scopul realizării unei informări exhaustive a persoanei citate, având calitatea de suspect sau de inculpat, cu privire la cauza în care este citată, inclusiv condiţiile în care citaţia se consideră comunicată. Pentru acest motiv, textele criticate respectă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 16. În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală omit menţiunea notificării oficiale a persoanei citate cu privire la acuzaţia care i se aduce, menţiune ce aparţine sferei dreptului de informare, Curtea reţine că, potrivit art. 258 alin. (2) din Codul de procedură penală, citaţia transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică şi denumirea infracţiunii de care este acuzat, motiv pentru care nici această critică nu poate fi reţinută. De altfel, Curtea reţine că nespecificarea în cuprinsul înştiinţării a datelor referitoare la calitatea procesuală a persoanei citate şi la acuzaţia formulată în materie penală constituie o formă de asigurare a confidenţialităţii acestor date, drept garanţie a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, aşa cum acesta este prevăzut la art. 26 din Legea fundamentală şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. În fine, Curtea constată că textele criticate oferă persoanei citate suficiente informaţii, referitoare la cauza în care este citată, pentru a-i asigura acesteia accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. În acest sens, dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 258 alin. (1) din acelaşi cod, care prevăd că persoana citată poate cunoaşte, din cuprinsul citaţiei, denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată care emite citaţia, sediul său, data emiterii şi numărul dosarului; calitatea în care este citată şi indicarea obiectului cauzei; ora, ziua, luna şi anul, locul de înfăţişare, precum şi invitarea să se prezinte la data şi locul indicate; faptul că are dreptul la un avocat cu care să se prezinte la termenul fixat; dacă este cazul, faptul că, potrivit art. 90 sau art. 93 alin. (4) din Codul de procedură penală, apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îşi alege un avocat, care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un avocat din oficiu; aspectul că poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte dosarul aflat la arhiva instanţei sau a parchetului; consecinţele neprezentării în faţa organului judiciar. De asemenea, în situaţia refuzului primirii citaţiei, potrivit art. 260 alin. (1) şi alin. (2) mai sus analizat, persoana citată este înştiinţată atât despre numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi despre denumirea şi sediul organului judiciar pe rolul căruia se află respectivul dosar, cât şi despre termenul în interiorul căruia trebuie să se prezinte pentru a-şi ridica citaţia, aşa încât acesteia îi sunt asigurate toate premisele pentru a intra în posesia informaţiilor cuprinse, conform art. 258 alin. (1) din Codul de procedură penală, în conţinutul citaţiei. Aşa fiind, suspectului sau inculpatului îi sunt asigurate, cu prilejul citării, premisele necesare prezenţei sale în faţa organului judiciar la termenul stabilit de acesta şi ale pregătirii apărării, personal sau prin intermediul unui avocat. Pentru aceste considerente, Curtea reţine că titularului citaţiei îi sunt asigurate, prin procedura reglementată în textele criticate, toate garanţiile procesuale necesare exercitării drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 şi art. 24 din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţie. 18. Curtea reţine că art. 25 din Constituţie, ce reglementează libera circulaţie, nu este incident în prezenta cauză. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alina-Iuliana Bărbieru în Dosarul nr. 13.809/231/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
