Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^69 alin. (6) teza finală şi art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Silflor&Move Impex - S.R.L. din Popeşti-Leordeni în Dosarul nr. 1.624/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 147D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.624/1748/2014, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^69 alin. (6) teza finală şi art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Silflor&Move Impex - S.R.L. din Popeşti-Leordeni într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecătoria Cornetu prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 571/2003. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi alin. (3) lit. a) din Codul fiscal sunt neconstituţionale în măsura în care fac trimitere la art. 206^69 alin. (6) fraza finală din acelaşi act normativ. Astfel, pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere, însă, din simpla analiză a conţinutului prevederilor criticate, se constată că sancţiunea confiscării prevăzută de acestea se dispune în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar nu prin lege, astfel cum prevede Constituţia, ceea ce este contrar art. 1 alin. (4) şi (5) din Legea fundamentală. Ca atare, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu are competenţa să instituie contravenţii şi nici să stabilească anumite condiţii pentru aplicarea măsurii confiscării ca sancţiune complementară. Prin urmare, sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (9), deoarece măsura confiscării este privită, prin prisma Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ca o privare de proprietate care se poate realiza numai prin lege. Or, în sensul art. 44 alin. (9) din Constituţie, potrivit căruia „pot fi confiscate numai în condiţiile legii“, noţiunea de lege cuprinde actele prevăzute la art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală, precum şi ordonanţele Guvernului, fiind excluse orice acte administrative, fiind consacrat principiul legalităţii atât pentru răspunderea/sancţiunea penală, cât şi pentru cea contravenţională. 6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 206^69 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003, care fac referire la necesitatea îndeplinirii condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, considerentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015 (paragrafele 27-30) sunt valabile şi în speţa de faţă, deoarece şi în prezenta cauză sunt acuzaţii în materie penală, ca noţiune autonomă în sensul Convenţiei, faţă de gradul ridicat de severitate a sancţiunii, astfel că reglementarea trebuie prevăzută printr-un act normativ având forţa juridică a legii, context în care apreciază că este nesocotit art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 7. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii. Or, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, „averea dobândită licit nu poate fi confiscată“, ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit, fiind astfel posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că actul normativ de nivel primar este cel care stabileşte condiţiile în care se confiscă bunurile destinate, folosite sau rezultate din săvârşirea contravenţiei. În acest caz, legiuitorul impune destinatarilor normei adoptarea unei conduite, în speţă obligativitatea respectării condiţiilor impuse în cuprinsul aceluiaşi act normativ în vederea desfăşurării activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en détail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat. Astfel, una dintre condiţii o reprezintă înregistrarea la autoritatea competentă, iar faptul că modalitatea de înregistrare este stabilită prin ordin nu este de natură a contraveni Legii fundamentale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206^69 alin. (6) teza finală şi art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: - Art. 206^69 alin. (6) fraza finală - Condiţii de distribuţie şi comercializare: „(6) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.“; – Art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi alin. (3) lit. a) - Contravenţii şi sancţiuni: "(2) Următoarele fapte constituie contravenţii: [...] ş) desfăşurarea activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en détail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu; [...](3) Contravenţiile prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu: a) confiscarea produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), c^1), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ş), t), ţ), u) şi w)." 13. Dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 - Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitor la principiile separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi al legalităţii, art. 23 alin. (12) care prevede că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii şi art. 44 alin. (9) potrivit căruia bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. De asemenea, este menţionat şi art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 206^69 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 401 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 26 octombrie 2018, prin care a arătat că prevederile criticate reglementează, în primul rând, aspecte ce ţin de faptul că operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială. În ceea ce priveşte procedura de înregistrare şi condiţiile ce trebuie îndeplinite, prin teza a doua a textului criticat, Curtea a reţinut că acestea sunt lăsate în sarcina preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Astfel, în aplicarea art. 206^69 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost emis Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010 pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 23 septembrie 2010 (în prezent abrogat). Din economia Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010, Curtea a observat că acesta nu conţine numai procedura şi condiţiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice, ci are în cuprinsul său aspecte ce ţin de revocarea atestatului de comercializare şi/sau depozitare, care se face după procedura şi condiţiile stabilite prin acest ordin, una dintre condiţii fiind, spre exemplu, aceea potrivit căreia „societatea nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală. 15. În ceea ce priveşte posibilitatea lăsată de legiuitor unei autorităţi să emită acte administrative cu caracter normativ în aplicarea legii, Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că această procedură se circumscrie normelor constituţionale, iar, în măsura în care se consideră că actele administrative cu caracter normativ adaugă la lege sau se abat de la litera şi spiritul legii, se poate declanşa controlul judecătoresc pe calea acţiunii directe în anulare, în virtutea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, competenţa de soluţionare aparţinând secţiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalului, curţii de apel sau instanţei supreme (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 497 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017). 16. Raportat la critica din prezenta cauză, Curtea reţine că prin normele criticate se instituie condiţiile de distribuţie şi comercializare, în sistem en détail, a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat, iar operatorii economici care intenţionează să comercializeze astfel de produse sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar nerespectarea condiţiilor de distribuţie şi comercializare constituie contravenţii şi se sancţionează, după caz, cu amendă şi cu confiscarea produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, cu confiscarea sumelor rezultate din această vânzare. 17. Faţă de acestea, Curtea observă că, în fapt, condiţiile de distribuţie şi comercializare/desfăşurarea activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en détail a produselor energetice, sancţiunile pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute în acest sens în titlu respectiv, amenda, confiscarea produselor sau confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în situaţia când acestea au fost vândute, după caz, sunt stabilite la nivel de lege în sensul prevăzut de Constituţie. 18. Prin urmare, legea este actul primar prin care sunt stabilite condiţiile în care se pot confisca bunurile destinate, folosite sau rezultate din săvârşirea unei contravenţii, actul administrativ dat în aplicarea prevederilor legale având rolul, în cazul de faţă, de a stabili modalitatea de înregistrare a operatorilor economici la autoritatea competentă în vederea desfăşurării activităţilor circumscrise în textul criticat. 19. Aşadar, prevederile criticate sunt o aplicare la nivel infraconstituţional a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (9), potrivit cărora bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii, precum şi a celor referitoare la organizarea executării legilor, legiuitorul lăsând posibilitatea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să stabilească numai procedura şi condiţiile aferente acestei proceduri de înregistrare a operatorului economic pentru a desfăşura asemenea activităţi. 20. Din cele prezentate se desprinde cu uşurinţă conduita pe care trebuie să o adopte destinatarii normelor criticate, în speţă obligativitatea respectării condiţiilor impuse de lege în vederea desfăşurării activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en détail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat, una dintre condiţii fiind înregistrarea la autoritatea competentă. 21. Prin urmare, în acord cu normele de tehnică legislativă în virtutea cărora, pentru sublinierea unor conexiuni legislative, se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010], care operează întotdeauna între acte normative cu aceeaşi forţă juridică, prevederile criticate fac o conexiune între acestea. 22. În acest context, Curtea observă că situaţia de faţă nu este la fel cu cea reţinută prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că a dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale, întrucât în speţa respectivă era vorba despre infracţiuni, iar noţiunea utilizată, precum cea de reţinere la sursă, nu era definită; singura menţiune cu privire la conceptul de reţinere la sursă era cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară - respectiv în aplicarea Codului fiscal, fără a exista o legătură directă cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penală în sensul art. 173 din Codul penal. Prin urmare, în esenţă, nu îndeplineau cerinţa de accesibilitate a legii. 23. Faţă de cele prezentate, Curte nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate [art. 1 alin. (4) şi (5) referitor la principiile separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi al legalităţii, art. 23 alin. (12) care prevede că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale], deoarece confiscarea bunurilor este permisă în condiţiile legii, aspectele învederate de autoarea excepţiei sunt reglementate la nivel de lege în sensul de act al Parlamentului, fiind în consonanţă cu normele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, iar actele date în aplicarea legii sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. 24. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, în raport cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale menţionate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Silflor&Move Impex - S.R.L. din Popeşti-Leordeni în Dosarul nr. 1.624/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 206^69 alin. (6) teza finală şi art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2019. PREŞEDINTE prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
