Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Mihai Florin Istrate în Dosarul nr. 2.262/63/2018/a12 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.313D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că autorul excepţiei critică modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate. Încălcarea normelor de competenţă materială şi personală a instanţelor şi lipsa procurorului la judecată, când participarea sa este obligatorie, reprezintă cazuri de nulitate absolută ce atrag nulitatea actului. Or, excepţia a fost ridicată într-o cauză în care judecătorul de drepturi şi libertăţi avea obligaţia să se pronunţe asupra măsurii arestării preventive. Acesta are obligaţia să se pronunţe doar asupra luării sau respingerii acestei măsuri preventive, iar nu să facă aplicarea prevederilor criticate de autorul excepţiei. Aspectele care ţin de cariera magistratului sunt date în competenţa exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii. Schimbarea condiţiilor, chiar şi prin lege, care erau îndeplinite la momentul numirii, nu atrage revocarea de plano a procurorului. Acesta poate participa la întocmirea actelor de urmărire penală până la momentul la care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute expres de lege şi, în consecinţă, instituţia abilitată procedează la revocarea sa. Potrivit art. 53 din Codul de procedură penală, intră în competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi analiza actelor întocmite de procuror şi doar în măsura în care se aduce o vătămare părţii se ajunge la nulitatea actului. În subsidiar, invocând Decizia nr. 292 din 17 mai 2022, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Neintervenind elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţă, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.262/63/2018/a12, Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Mihai Florin Istrate cu ocazia soluţionării unei cauze penale referitoare la revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, motivată de faptul că propunerea iniţială de arestare preventivă este nelegală şi lovită de nulitate absolută deoarece a fost întocmită de un procuror de caz care nu îndeplinea condiţiile prevăzute de textul de lege criticat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, din coroborarea dispoziţiilor criticate cu cele ale art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, rezultă că, în prezent, în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (denumită în continuare DIICOT) pot funcţiona numai procurori care îndeplinesc condiţia vechimii de 10 ani în funcţia de procuror sau judecător. Susţine că, în practică, majoritatea structurilor teritoriale ale DIICOT au păstrat în componenţa lor procurori care nu îndeplinesc condiţia anterior menţionată. Totodată, instanţele judecătoreşti apreciază ca fiind legale actele de urmărire penală întocmite de aceşti procurori. Aşa fiind, susţine că este evidentă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în condiţiile în care acest text permite organelor judiciare să îi dea o anumită interpretare, diferită de cea anterior menţionată. 6. Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că un procuror care activează în cadrul DIICOT, chiar neîndeplinind condiţiile de vechime prevăzute de lege pentru a face acte de urmărire penală la această unitate de parchet, emite acte de urmărire penală în cauzele pendinte, acte ce se bucură de prezumţia de legalitate, atât timp cât el nu este revocat din această structură specializată şi a fost numit în această funcţie anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, cu respectarea condiţiilor de vechime prevăzute de legislaţia în vigoare la data numirii. Apreciază că revocarea unui procuror nu constituie o chestiune prealabilă, în sensul art. 52 din Codul de procedură penală, pentru a fi analizată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, întrucât, potrivit art. 5 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, un procuror ce funcţionează în cadrul DIICOT poate fi revocat numai printr-un ordin al procurorului-şef al acestei structuri, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, şi, prin urmare, această procedură nu este de competenţa vreunei instanţe. 7. În continuare, face referire la Hotărârea nr. 491 din 17 octombrie 2018, pronunţată de Secţia de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care dispoziţiile criticate au fost interpretate în sensul aplicării pentru viitor a condiţiilor de exercitare a funcţiei în cadrul DIICOT. Rezultă că, prin interpretarea în acest sens a acestor dispoziţii legale, nu se încalcă competenţa funcţională a procurorului DIICOT, respectându-se astfel atât principiul legalităţii, cât şi dreptul la un proces echitabil, conform cerinţelor constituţionale şi internaţionale. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Textul criticat a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018. Textul criticat are următorul cuprins: „Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 10 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de către comisia constituită în acest scop.“ 12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul constituţional al legalităţii, art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 131 alin. (2) privind rolul Ministerului Public şi art. 132 alin. (1) conform căruia procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 au fost modificate prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018. Referitor la constituţionalitatea acestor din urmă dispoziţii, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 292 din 17 mai 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 292 din 17 mai 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 25 octombrie 2022. 14. Cu acel prilej, Curtea a constatat că soluţiile legislative din cuprinsul art. II pct. 1 [cu referire la art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] şi al art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 privesc condiţiile de numire a procurorilor în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (denumită în continuare DIICOT), pe de o parte, precum şi modalitatea de continuare a activităţii în cazul procurorilor care intră sub incidenţa normei, pe de altă parte. Astfel, art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 modifică şi completează alin. (3) al art. 79^1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul majorării - de la 8 ani la 10 ani - a vechimii minime necesare pentru a fi numit în funcţia de procuror în cadrul DIICOT, stabilindu-se şi că organizarea concursului se va face de către „comisia constituită în acest scop“. Totodată, prin art. VII din acelaşi act normativ, legiuitorul a reglementat norme tranzitorii care asigură modul de conformare la noile cerinţe legale. 15. Raportat la condiţia de vechime minimă necesară pentru a fi numit în funcţia de procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (denumită în continuare DNA) şi al DIICOT, cu privire la evoluţia contextului normativ existent începând de la data intrării în vigoare a actelor de reglementare primară care au înfiinţat cele două direcţii specializate, Curtea a reţinut că, iniţial, pentru a fi numit în funcţia de procuror în cadrul DNA sau al DIICOT, vechimea minimă necesară era de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător [art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, şi art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004]. Ulterior, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 601/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004, s-a stabilit, pentru numirea în funcţia de procuror în cadrul DNA, o vechime necesară în funcţia de magistrat de 15 ani. Ulterior, potrivit art. 79^1 alin. (3) şi art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, pentru a fi numit în funcţia de procuror la cele două parchete specializate menţionate, vechimea minimă necesară era de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător. Textele de lege menţionate au fost modificate prin art. I pct. 40 şi 43 din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018, în sensul că, pentru a fi numit în funcţia de procuror la cele două parchete specializate în discuţie, vechimea minimă necesară era de cel puţin 8 ani în funcţia de judecător sau procuror, iar, ulterior, prin art. I pct. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, vechimea minimă necesară pentru a fi numit în funcţia de procuror la parchetele specializate a fost stabilită la cel puţin 10 ani în funcţia de judecător sau procuror. 16. Curtea a constatat că, prin modificările realizate începând cu anul 2018, legiuitorul a redimensionat vechimea minimă în funcţie necesară pentru numirea în funcţia de procuror în cadrul DNA şi DIICOT în sens ascendent, în scopul de a reglementa o soluţie legislativă unitară în raport cu vechimea minimă necesară pentru a promova la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cu alte cuvinte, din moment ce DNA face parte din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci şi procurorii care funcţionează în cadrul acestei direcţii dobândesc grad profesional corespunzător cu acest nivel. De altfel, în acest sens, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa recentă, că, „dacă în cadrul aceluiaşi nivel ierarhic sunt organizate direcţii specializate, legiuitorul poate stabili, în plan orizontal, condiţii speciale sau derogatorii de acces în cadrul acestora faţă de cele generale şi specifice deja existente, însă marja sa de apreciere nu poate să se manifeste aleatoriu/arbitrar/subiectiv, ci ea trebuie să fie unitară şi coerentă, cu respectarea principiului controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public. (…) Aşadar, reperul pentru reglementarea condiţiei de vechime necesare accederii la funcţia de procuror în cadrul direcţiilor specializate este cel stabilit pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atât sub aspectul naturii vechimii (efectivă), cât şi sub cel al temporalităţii sale (10 ani), astfel că în niciun caz standardul numirii în funcţie nu poate fi inferior celui al promovării în funcţie la nivelul antereferit“ (Decizia nr. 514 din 14 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 26 iulie 2021, paragrafele 62 şi 72). Cu alte cuvinte, de vreme ce vechimea în funcţie constituie elementul obiectiv pe care se grefează orice procedură de concurs, respectiv de interviu pentru avansarea în grad profesional/nivel de parchet şi reprezintă o condiţie necesară oricărei activităţi desfăşurate la nivel înalt sau specializat, din punctul de vedere al exigenţelor constituţionale, vechimea minimă pentru numirea în funcţiile de procuror în cadrul DNA sau DIICOT trebuie să fie cel puţin aceeaşi cu cea necesară pentru accederea în funcţia de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 17. Totodată, Curtea a reţinut că soluţia legislativă cuprinsă în art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 - potrivit căreia procurorii care, la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al DIICOT şi al DNA, precum şi în cadrul celorlalte parchete rămân în funcţie în cadrul acestora, numai dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - stabileşte succesiunea în timp a normelor modificate/completate din Legea nr. 304/2004 şi a normelor modificatoare/completatoare. Normele tranzitorii anterior menţionate asigură previzibilitatea modului de conformare la noile cerinţe legale şi menţin coerenţa cadrului normativ aplicabil în ceea ce priveşte procedura de numire a procurorilor în cadrul DNA şi al celorlalte structuri menţionate. Totodată, Curtea reţine că modificarea cadrului normativ sub aspectul condiţiilor de numire şi promovare a procurorilor în cadrul structurilor specializate ori la parchetele imediat superioare respectă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, soluţia legislativă fiind în acord cu principiul activităţii legii în vigoare la momentul numirii în funcţie a acestora. Aceasta se aplică situaţiilor viitoare, care se vor naşte după intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, şi nicidecum situaţiilor juridice constituite sub imperiul vechii legi, respectându-se astfel dispoziţiile în vigoare la data constituirii lor. De altfel, Curtea reţine că o eventuală retroactivitate a legii ar fi putut fi constatată dacă ipoteza normei criticate ar fi vizat şi modificările şi completările condiţiilor de numire şi promovare a procurorilor în cadrul structurilor specializate ori la parchetele imediat superioare, survenite prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018. 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţă, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Florin Istrate în Dosarul nr. 2.262/63/2018/a12 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
