Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 379^1 coroborate cu dispoziţiile art. 404^1 şi ale art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Impresa Pizzarotti & C SPA Italia - Sucursala Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 24.350/211/2016 al Tribunalului Specializat Cluj şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.639D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă pentru autoarea excepţiei doamna avocat Luiza Iuliana Buduşan din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta arată că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care nu se aplică popririi validate de către o instanţă judecătorească. Menţionează că în noul Cod de procedură civilă problema a fost reglementată în mod corespunzător. În condiţiile în care există două dosare execuţionale, este inadmisibil ca a doua procedură de executare silită să subziste în cazul desfiinţării primei proceduri. Terţul poprit se află într-o situaţie de inferioritate faţă de debitorul poprit, neavând posibilitatea de a formula opoziţie sau contestaţie la executare. De asemenea, se încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât nu există o altă cale de atac sau o altă procedură pentru a înlătura efectele unei proceduri anulate. Aceasta mai expune pe larg elemente de fapt din dosar. 4. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate reliefează aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 17 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 24.350/211/2016, Tribunalul Specializat Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 379^1 coroborate cu dispoziţiile art. 404^1 şi ale art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie invocată de Societatea Impresa Pizzarotti & C SPA Italia - Sucursala Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare nu include posibilitatea terţului poprit cu privire la care s-a dispus validarea popririi de a solicita întoarcerea executării silite şi restituirea sumei achitate creditorului urmăritor, în cazul în care a fost desfiinţat titlul executoriu care a stat la baza executării silite iniţiale în care s-a înfiinţat poprirea validată. 7. Spre deosebire de dispoziţiile art. 794 din noul Cod de procedură civilă, sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865, textul de lege criticat este lipsit de claritate în privinţa executării silite la care se referă legiuitorul, respectiv dacă împotriva terţului poprit urmează a fi efectuată executarea silită din dosarul execuţional iniţial ori împotriva acestuia se începe o nouă executare silită în cadrul unui dosar execuţional separat. 8. În aceste condiţii, prevederile legale invocate trebuie interpretate conform dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. De altfel, terţul poprit nu are la dispoziţie nicio cale extraordinară de atac împotriva hotărârii de validare a popririi, întrucât art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 nu reglementează niciun caz de revizuire a hotărârii judecătoreşti de validare în situaţia descrisă. 9. În plus, terţul poprit nu are nici posibilitatea de a formula contestaţie la executare împotriva popririi prin care să invoce nulitatea titlului principal (filă cec), deoarece cu privire la un astfel de titlu, legea specială (Legea nr. 59/1934 asupra cecului) instituie o cale de atac aflată doar la dispoziţia debitorului principal, respectiv opoziţia la executare. 10. Autoarea excepţiei mai susţine neclaritatea şi imprevizibilitatea textelor de lege criticate, întrucât dispoziţiile art. 379^1 din Codul de procedură civilă din 1865, care se referă la totalitatea actelor de executare atunci când menţionează că acestea sunt desfiinţate de drept în situaţia în care titlul executoriu care a stat la baza emiterii lor este (la rândul său) desfiinţat, nu prevăd, totuşi, cu claritate care este situaţia popririi validate de către instanţă, respectiv dacă acest act de executare se desfiinţează de drept ori este necesară parcurgerea unei alte proceduri pentru desfiinţarea sa. 11. Tribunalul Specializat Cluj apreciază că aspectele invocate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt chestiuni de interpretare ale dispoziţiilor legale incidente în cauză care se circumscriu obiectului analizei instanţei sesizate. În subsidiar, se mai arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantei autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 379^1 coroborate cu dispoziţiile art. 460 alin. 1 şi ale art. 404^1 din Codul de procedură civilă din 1865. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 379^1 coroborate cu dispoziţiile art. 404^1 şi ale art. 460 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe prin prezenta decizie şi care au următorul cuprins: - Art. 379^1: „În cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispoziţiile art. 404^1-404^3 sunt aplicabile.“; – Art. 404^1: " În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit. În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449." – Art. 460 alin. 4: „După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.“ 16. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât continuă să producă efecte în cauză. 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, ale art. 16 - Egalitatea în faţa legii, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 - Accesul liber la justiţie. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instituţia popririi reprezintă o formă a executării silite indirecte, prin care se valorifică sumele de bani, titlurile de valoare ori alte bunuri mobile incorporale ce pot fi urmărite, datorate debitorului ori deţinute în numele său de către o terţă persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în baza unor raporturi juridice existente, creditorul subrogându-se în drepturile debitorului său, temporar şi condiţionat. 19. Procedura popririi este reglementată în scopul realizării în întregime a creanţei creditorului şi poate cuprinde două etape, respectiv înfiinţarea popririi şi validarea acesteia. În cadrul său există, de regulă, trei subiecte, respectiv trei raporturi juridice: între creditorul urmăritor şi debitorul poprit (raport direct de la creditor la debitor); între debitorul poprit şi terţul poprit (raport direct de la creditor la debitor); între creditorul popritor şi terţul poprit (spre deosebire de raporturile juridice anterior menţionate, care preexistă înfiinţării popririi, acest raport juridic se naşte ca efect al validării popririi). 20. În prima etapă menţionată, prin adresa de înfiinţare a popririi, executorul judecătoresc, alături de copia certificată de pe titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, îi va pune în vedere terţului poprit şi interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani pe care i le datorează ori pe care i le va datora în viitor, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce face obiectul executării silite. Adresa de înfiinţare a popririi are natură juridică mixtă, de act de conservare (indisponibilizarea sumelor de bani sau a titlurilor de valoare pe care debitorul le datorează ori le va datora în viitor terţul poprit în baza unor raporturi juridice preexistente) şi de act de executare (cei interesaţi să invoce o cauză de nelegalitate a acesteia având deschisă calea contestaţiei la executare). Efectul înfiinţării popririi este de indisponibilizare a sumelor şi bunurilor poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit. În această privinţă, obligaţiile terţului poprit constau, în esenţă, în consemnarea şi plata sumei poprite către creditor. 21. În ceea ce priveşte validarea popririi, aceasta nu este o fază obligatorie, ci intervine atunci când terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile mai sus arătate. Procedura validării este una contencioasă, presupune citarea creditorului urmăritor, a debitorului poprit şi a terţului poprit şi constă în verificarea de către instanţă a îndeplinirii condiţiilor legale pentru obligarea directă a terţului poprit. 22. Astfel, din punctul de vedere al terţului poprit, cererea de validare a popririi constituie o veritabilă cerere de chemare în judecată, în care are posibilitatea de a invoca orice excepţii şi orice apărări de fond, pentru a demonstra inexistenţa datoriei, stingerea ei, nulitatea actului juridic ce constituie titlu executoriu invocat de creditorul popritor. Ca atare, terţul poprit nu poate fi obligat la plata sumelor poprite decât în baza unei hotărâri judecătoreşti, împotriva căreia poate formula apel, iar, în urma rămânerii definitive, aceasta constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit. Aşadar, în soluţionarea cererii de validare a popririi se judecă raportul dintre creditorul urmăritor şi terţul poprit. 23. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură, edictate de legiuitor în virtutea mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, acesta putând reglementa norme cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. 24. Referitor la ipoteza invocată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia, în cadrul executării silite unde există o hotărâre de validare a popririi, ca urmare a desfiinţării titlului executoriu, executarea silită continuă, întrucât există o astfel de hotărâre de validare, Curtea precizează că dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite singular, ci trebuie analizate în cadrul întregului context normativ care reglementează întoarcerea executării şi care stabilesc modalităţile concrete privind restabilirea situaţiei anterioare desfiinţării titlului executoriu. 25. Mai mult, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă în mod evident faptul că autoarea acesteia doreşte interpretarea textului legal criticat în sensul soluţiei legislative cuprinse în noul Cod de procedură civilă, considerată a fi mai clară, şi, totodată, aceasta apreciază cu privire la posibilele interpretări ale instanţei judecătoreşti în aplicarea textelor de lege criticate. Or, acestea nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant că neconstituţionalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparaţie dintre reglementarea veche şi cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puţin favorabilă şi declanşând automat un aşa-zis conflict de constituţionalitate. Astfel, nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza în care, prin jocul unor prevederi legale - aşadar inclusiv prin succesiunea în timp a unor acte normative, astfel cum este în cazul de faţă, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv, prin prisma propriilor lor interese (a se vedea Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, sau Decizia nr. 72 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008). 26. De asemenea, în cauza de faţă, Curtea apreciază că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii care excedează competenţei Curţii Constituţionale. 27. Or, cu privire la interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei judecătoreşti care judecă fondul cauzei, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, Curtea va constata că soluţionarea acesteia excedează competenţei sale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 379^1 coroborate cu dispoziţiile art. 404^1 şi ale art. 460 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Impresa Pizzarotti &C SPA Italia - Sucursala Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 24.350/211/2016 al Tribunalului Specializat Cluj. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Specializat Cluj şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
