Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Maria Simona Varga şi de Lăcrămioara-Cristina Mureşan în Dosarul nr. 28/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.401D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 622 din 17 octombrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 28/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată de Maria Simona Varga şi Lăcrămioara-Cristina Mureşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de compensare, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, deoarece se aplică unor cesiuni de creanţă ale căror efecte s-au epuizat la momentul încheierii contractelor de cesiune, în acord cu prevederile art. 1.568 din Codul civil. Se arată că efectul cesiunii de creanţă este transferul instantaneu al tuturor drepturilor pe care le deţine cedentul, la momentul încheierii cesiunii, chiar dacă nu a fost determinat concret conţinutul acestora, efect care nu poate fi restrâns printr-o lege ulterioară acestui moment. De asemenea, se mai susţine că prevederile art. 6 din Codul civil nu menţionează, printre excepţiile de retroactivitate permise, şi cazul cesiunii de creanţă, astfel încât prevederile legale criticate nu fac decât să restrângă efectele unei situaţii juridice epuizate sub imperiul legii vechi, cu consecinţa neacordării cesionarului a tuturor drepturilor pe care le-a obţinut de la cedent. 6. Se mai susţine şi încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dat fiind faptul că despăgubirile acordate cesionarilor aceloraşi categorii de drepturi nu au fost plafonate prin acte normative anterioare Legii nr. 165/2013. Astfel, tratamentul diferenţiat aplicat cesionarilor care au primit despăgubirile anterior intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013 nu poate fi justificat doar prin raportare la finalitatea avută în vedere de legiuitor, aceea de a despăgubi integral doar persoanele asupra cărora s-a răsfrâns efectiv măsura preluării abuzive. Se mai susţine că măsurile compensatorii nu au în componenta lor reparaţii de ordin moral, despre care să se poată susţine că ar putea avea caracter intuitu persoane, ci reprezintă un echivalent economic al bunurilor preluate abuziv. 7. De asemenea, în motivarea excepţiei se mai invocă şi încălcarea principiului securităţii juridice, ca valenţă a dreptului la siguranţă prevăzut de art. 23 alin. (1) din Constituţie. În acest sens se arată, în esenţă, că dreptul constituţional la siguranţă nu se traduce doar printr-o siguranţă fizică, ci şi o siguranţă a raporturilor juridice, securitatea raporturilor juridice. Astfel, se susţine că aplicarea textului de lege criticat şi contractelor de cesiune încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 contravine principiului securităţii raporturilor juridice. 8. În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, se susţine că drepturile dobândite de cesionar la momentul încheierii contractului de cesiune se refereau la totalitatea drepturilor cedentului, respectiv totalitatea despăgubirilor la care ar fi fost îndreptăţit, iar textul de lege criticat lipseşte cesionarul de o parte semnificativă din drepturile dobândite în temeiul contractului de cesiune. Se susţine astfel că aceasta are semnificaţia unei preluări nejustificate a dreptului de proprietate de către stat, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituţie. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că Legea nr. 165/2013 nu face altceva decât să refuze supravieţuirea dispoziţiilor anterioare în materia restituirii proprietăţilor incompatibile noii reforme instituite de legiuitor şi să reglementeze termene diferite de soluţionare a dosarelor de despăgubire şi de plată a acestora, în concordanţă cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acord cu cele statuate de Curtea Constituţională în acest domeniu, de exemplu prin Decizia nr. 741 din 16 decembrie 2014, în acest domeniu, este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Astfel, se apreciază că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât acestea produc efecte juridice exclusiv în domeniul lor temporal de acţiune, fără a opera modificări cu privire la raporturi juridice consumate sau intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior intrării sale în vigoare. 12. Referitor la diferenţa de tratament între cesionarii care au obţinut măsuri reparatorii anterior apariţiei Legii nr. 165/2013 şi cei care urmează procedura instituită de art. 21 din noul act normativ precitat, se apreciază că aceasta derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie. În concret, cele două categorii de cesionari sunt într-o situaţie diferită tocmai prin aplicarea principiului general de drept tempus regit actum, deosebirea de tratament juridic fiind întemeiată pe un criteriu obiectiv şi rezonabil, şi anume opţiunea exclusivă a legiuitorului de a stabili modul de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută. Se mai invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 321 din 10 iunie 2014 şi nr. 20 din 21 ianuarie 2015. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).“ 16. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală şi siguranţa persoanei, art. 44 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de proprietate privată. Din motivarea excepţiei rezultă şi invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la principiul securităţii raporturilor juridice. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că motivarea acesteia se referă, în esenţă, la încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, dat fiind faptul că, în opinia autoarelor excepţiei, textul de lege criticat se aplică unor cesiuni de creanţă ale căror efecte s-au epuizat la momentul încheierii contractelor de cesiune. De asemenea, se invocă şi încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, arătându-se că se aplică un tratament diferenţiat cesionarilor care au primit despăgubirile cuvenite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, şi cesionarii care intră sub incidenţa textului de lege criticat, pe de altă parte. Pentru aceleaşi motive se mai susţine că aplicarea textului de lege criticat şi contractelor de cesiune încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 contravine principiului securităţii raporturilor juridice. Se mai susţine şi încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi a dreptului de proprietate şi la expropriere prin lipsirea cesionarului de o parte semnificativă din drepturile dobândite în temeiul contractului de cesiune. 18. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 224 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016, paragraful 23, şi prin Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 19, Curtea, invocând jurisprudenţa sa, a constatat că singura derogare de la principiul prevalenţei restituirii în natură, consacrat, de altfel, expressis verbis prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013, este reprezentată de situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau potrivit legilor anterioare de restituire a proprietăţii. Prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 stabilesc că, în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau în temeiul legilor anterioare de restituire, singura măsură reparatorie acordată de legea nouă este cea a compensării prin puncte, în condiţiile art. 24 alin. (2) din lege, fără a mai putea beneficia de măsurile reparatorii instituite prin legile reparatorii anterioare sau de măsurile reparatorii ale compensării integrale prin puncte. Potrivit acestei din urmă prevederi legale, cesionarii drepturilor izvorâte din legile de restituire beneficiază de un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, la care se adaugă şi o cotă de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, astfel cum aceasta rezultă din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii. 19. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare creată prin textele de lege criticate, Curtea a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 564 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015, paragraful 19, că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcţie de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sau a celor convenţionale referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, faţă de obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, având în vedere că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Aceasta, deoarece legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moştenitorii acestuia. Mai mult, întrucât legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi o cotă de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite. 20. De asemenea, tot cu privire la pretinsa discriminare invocată în prezenta cauză între cesionarii care au primit despăgubirile cuvenite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, şi cesionarii care intră sub incidenţa textului de lege criticat, pe de altă parte, Curtea reţine că, în sensul jurisprudenţei sale constante, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate, fără ca aceste diferenţe să aibă semnificaţia unei discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, paragraful 31). 21. În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, Curtea a apreciat, de exemplu, prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, paragraful 27, că împrejurarea că legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum şi faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii nu echivalează cu o expropriere. Curtea a reţinut, sub acest aspect, că această reglementare se încadrează în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. De asemenea, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie nu garantează un drept la o compensaţie integrală în orice circumstanţe, o compensaţie numai parţială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile. În mod special, anumite obiective legitime, de utilitate publică, precum cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială, pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piaţă integrală (a se vedea în acest sens hotărârile din 21 februarie 1986 şi din 8 iulie 1986, pronunţate în cauzele James şi alţii împotriva Regatului Unit şi, respectiv, Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit). 22. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză dat fiind faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 23. În prezenta cauză se mai invocă şi încălcarea principiului constituţional al securităţii raporturilor juridice, în sensul de claritate şi precizie a normelor juridice, prin aplicarea textului de lege criticat şi contractelor de cesiune încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Cu alte cuvinte, ceea ce se invocă nu este lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a normei legale în sine, de natură a genera dificultăţi în interpretarea şi aplicarea acesteia, ci însăşi soluţia legislativă adoptată de legiuitor, respectiv modalitatea de despăgubire a cesionarilor drepturilor la despăgubire, cu referire la securitatea juridică a cetăţeanului. În privinţa acestor susţineri, în jurisprudenţa Curţii s-a reţinut că cesionarii drepturilor izvorâte din legile de restituire au dobândit doar vocaţia de a beneficia de măsurile reparatorii la care ar fi fost îndreptăţiţi cedenţii, calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv urmând a fi stabilită după epuizarea procedurii prevăzute de legile de restituire a proprietăţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 187 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, paragraful 51). Cu alte cuvinte, modalitatea de despăgubire a cesionarilor drepturilor ce intră sub incidenţa Legii nr. 165/2013 nu poate fi decât cea instituită prin normele legale în vigoare la data finalizării procesului de restituire, iar nu cea de la data încheierii contractelor de cesiune. 24. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală şi siguranţa persoanei, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză. Astfel, textul de lege criticat reglementează o modalitate concretă de calcul al despăgubirilor acordate altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, fără a institui măsuri care să afecteze libertatea fizică a persoanei sau ingerinţe asupra siguranţei individuale a acesteia. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Simona Varga şi Lăcrămioara-Cristina Mureşan în Dosarul nr. 28/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent Irina-Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
