Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 coroborat cu art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Hanifi Jouma-J în Dosarul nr. 1.531/93/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că nu poate fi reţinută critica prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, formulată prin prisma faptului că prin textele de lege supuse controlului de constituţionalitate s-ar institui o diferenţă de tratament juridic între persoanele notificate în prealabil, care s-au putut prevala de termenul în care puteau negocia despăgubirea cuvenită pentru expropriere, pe de o parte, şi persoanele care nu au fost notificate, pe de altă parte. Consideră că aceasta este, de fapt, o problemă de aplicare a legii, câtă vreme, potrivit legii, toţi proprietarii trebuie notificaţi în prealabil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.531/93/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi coroborat cu art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Hanifi Jouma-J într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei acţiuni referitoare la o procedură de expropriere. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate au dat statului român posibilitatea să efectueze o expropriere în baza consemnării unor sume stabilite unilateral, fără negociere cu proprietarul terenurilor expropriate, şi, totodată, să stabilească în mod arbitrar şi o dată a exproprierii, fără notificarea proprietarului, fără ca proiectul să fie adus la cunoştinţa publică şi, în general, fără parcurgerea procedurilor prevăzute de lege. Autorul excepţiei consideră că despăgubirile consemnate sunt stabilite cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 562 alin. (3) din Codul civil. Arată că, în cazul său, prin emiterea deciziei de expropriere, s-a creat o stare de confuzie cu privire la legalitatea parcurgerii de către statul român a tuturor etapelor de expropriere prevăzute de Legea nr. 255/2010, nefiind clar dacă acea decizie reprezintă actul de expropriere sau doar notificarea intenţiei de expropriere. Precizează, totodată, că decizia nu i-a fost comunicată prin poştă, nu cuprinde termenul de eliberare a imobilului, afişarea acesteia la primărie nu a fost o procedură legală de aducere la cunoştinţă a notificării, nu au trecut cele 30 de zile lucrătoare prevăzute de lege între data emiterii deciziei şi data consemnării despăgubirilor, iar despăgubirile au fost consemnate pe numele unei societăţi. Autorul excepţiei mai arată că textele de lege criticate instituie un regim discriminatoriu în materia acordării despăgubirilor persoanelor îndreptăţite în caz de expropriere, creând un regim mai favorabil persoanelor care au fost notificate în prealabil, fiind nominalizate corect în lista anexă la decizie, şi pe numele cărora s-a consemnat despăgubirea, întrucât acestea au putut lua la cunoştinţă legal, în termen util, de expropriere şi au ştiut când să se prezinte pentru negocierea despăgubirii, putând respecta termenul de 20 de zile de la notificare, faţă de persoanele care nu au fost notificate, care nu au putut să respecte termenul prevăzut de lege şi să participe la negocierile privind stabilirea unor despăgubiri drepte, juste. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate leagă momentul evaluării despăgubirilor de momentul transferului dreptului de proprietate, astfel cum este echitabil din punct de vedere juridic, raportat inclusiv la jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional, astfel că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 16 şi art. 44 din Constituţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că, în opinia sa, normele legale criticate nu prezintă elemente de neconstituţionalitate de natură să nesocotească dreptul de proprietate privată. În ceea ce priveşte raportarea la art. 16 din Constituţie apreciază că autorul excepţiei critică modul de aplicare a prevederilor incidente în materie. Or, derularea defectuoasă a procedurii din punct de vedere practic nu poate fi analizată în cadrul controlului de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 coroborat cu art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, care au următoarea redactare: - Art. 7: „După aprobarea indicatorilor tehnico-economici, a documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului sau a documentaţiilor topo-cadastrale, după caz, expropriatorul are obligaţia consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziţia proprietarilor de imobile, individualizaţi conform listei proprietarilor, aşa cum rezultă din evidenţele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, afectaţi de prevederile prezentei legi, precum şi obligaţia afişării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate şi care fac parte din coridorul de expropriere, anterior notificării proprietarilor.“; – Art. 9 alin. (4): „(4) Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii“. 12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii şi în art. 44 alin. (2) şi (3) privind dreptul de proprietate privată şi principiile exproprierii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin decizii anterioare referitoare la diverse prevederi ale Legii nr. 255/2010, a reţinut că acest act normativ conţine dispoziţii care asigură cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, proceduri care au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice şi juridice, după o justă şi prealabilă despăgubire, stabilită pe baza raportului de expertiză realizat de un expert evaluator autorizat (a se vedea, în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 20 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 4 aprilie 2012). 14. Curtea a reţinut că Legea nr. 255/2010 reprezintă cadrul legal privind transferul dreptului de proprietate de la proprietarii afectaţi de realizarea unor obiective de interes naţional, judeţean şi local şi a unor obiective de importanţă strategică şi securitate naţională către statul român. 15. Curtea observă că, în scopul realizării acestor obiective, au fost precizate expres etapele care trebuie parcurse în cadrul procedurii de expropriere. Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 255/2010, procedura debutează cu etapa aprobării indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean sau local, în cadrul căreia se stabilesc şi sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator, pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici. Tot în această etapă se fixează şi termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziţia proprietarilor de imobile [art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010]. Urmează apoi etapa consemnării acestor sume individuale reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere, precum şi afişarea listei proprietarilor imobilelor. 16. Transferul dreptului de proprietate are loc în cea de-a treia etapă prevăzută de lege. Referitor la acest moment, Curtea reţine că, stabilind că transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 nu fac altceva decât să dea expresie dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie care impun condiţia ca exproprierea să poată fi realizată doar dacă se acordă o prealabilă despăgubire. Este evident că această condiţie este respectată prin prevederile de lege supuse controlului, de vreme ce mai întâi are loc consemnarea sumelor aferente despăgubirii într-un cont deschis pe numele expropriatorului, dar la dispoziţia proprietarilor imobilelor, şi abia ulterior acestui moment este emis actul administrativ de expropriere de către expropriator. Mai mult, decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat, astfel cum prevede art. 9 alin. (1) din lege. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, aşa cum în mod expres reglementează art. 9 alin. (4) din actul normativ criticat, astfel încât este respectată cerinţa constituţională cu privire la caracterul prealabil al despăgubirii. 17. În această succesiune procedurală, Curtea observă că şi cealaltă caracteristică a despăgubirii cuvenite proprietarului expropriat, prevăzută de art. 44 alin. (3) din Constituţie - aceea de a fi dreaptă, adică echitabilă, corespunzătoare valorii imobilului - este, de asemenea, întrunită, în condiţiile în care, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, în termen de 20 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, proprietarii au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. În cadrul acestei etape, proprietarii pot demonstra valoarea reală a imobilului, obţinând astfel o despăgubire care să acopere pierderea suferită prin scoaterea din patrimoniul acestora a imobilelor expropriate. Prin urmare, sunt lipsite de fundament susţinerile autorului excepţiei, neputând fi reţinute criticile în sensul că exproprierea se realizează în baza consemnării unor sume stabilite unilateral, în mod arbitrar, numai de statul român, fără negocierea cu proprietarul terenurilor expropriate. 18. De altfel, în cazul în care proprietarul nu este de acord cu despăgubirea stabilită şi contestă caracterul just al acesteia, devin incidente dispoziţiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentală, în sensul că instanţa de judecată va fi cea care va stabili cuantumul despăgubirii. Această ipoteză este reglementată de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2020, care dispune că expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, revenind acesteia sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă. 19. Curtea observă, de asemenea, că celelalte susţineri ale autorului excepţiei, potrivit cărora, în cazul său, prin emiterea deciziei de expropriere, s-a instituit o stare de confuzie cu privire la legalitatea parcurgerii de către statul român a tuturor etapelor de expropriere prevăzute de Legea nr. 255/2010, precum şi cu privire la modalitatea concretă de realizarea acestora, nu pot constitui critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă afirmaţii care pun în evidenţă aspecte de fapt specifice cauzei, pe care le poate avea în vedere instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului, iar nu Curtea Constituţională, care verifică doar conformitatea dintre prevederile de lege cu care este sesizată şi texte sau principii cuprinse în Legea fundamentală. 20. Tot astfel, critica prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie este, în realitate, argumentată prin prisma unor elemente de fapt, constând în pretinsa discriminare care ar rezulta din împrejurarea că autorul excepţiei nu a fost notificat, fiindu-i, ca atare, imposibil să respecte termenul prevăzut de lege şi să participe la negocierile privind stabilirea unor despăgubiri drepte, prin comparaţie cu persoanele care au fost notificate în prealabil, fiind nominalizate corect în lista anexă la decizie şi pe numele cărora s-a consemnat despăgubirea. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Hanifi Jouma-J în Dosarul nr. 1.531/93/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 7 coroborat cu art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
