Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 în Dosarul nr. 26.297/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.047D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. 4. Sub aspectul caracterului inadmisibil al excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că autorul critică în realitate interpretarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală dată de instanţele de judecată în procedura admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire. Se susţine, totodată, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită completarea dispoziţiilor legale criticate cu un nou caz de revizuire, în ipoteza producerii unui rezultat grav al unor infracţiuni progresive. Or, realizarea unor astfel de intervenţii legislative nu este de competenţa Curţii Constituţionale. 5. Pe fond, se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 245 din 4 iunie 2020 şi nr. 463 din 25 iunie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Sentinţa penală nr. 299 din 23 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 26.297/300/2019, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire a unei sentinţe penale, cerere formulată potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în măsura în care sunt interpretate în sensul că limitează incidenţa cazului de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală la fapte şi împrejurări noi preexistente datei rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti supuse revizuirii, precum şi în măsura în care se interpretează în sensul că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti este posibilă doar în situaţia în care prin aceasta se urmăreşte obţinerea unei soluţii opuse celei iniţiale. Se susţine că interpretarea contrară a dispoziţiilor legale criticate lipseşte persoana vătămată, victimă a unei infracţiuni progresive al cărei rezultat s-a produs independent de vreo acţiune sau inacţiune a sa, a inculpatului sau a autorităţilor judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, de posibilitatea de a deduce judecăţii noua situaţie de fapt apelând la singura cale de atac ce poate conduce la analizarea acestei noi situaţii. Se susţine, de asemenea, că o astfel de interpretare restrictivă contravine, în cazul infracţiunilor progresive contra vieţii sau contra integrităţii corporale şi a sănătăţii, dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 alin. (1). 8. Totodată, se arată că interpretarea criticată încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 131 din Constituţie întrucât nu asigură un just echilibru între principiul autorităţii de lucru judecat şi interesul general al societăţii de a-i trage la răspundere penală pe autorii infracţiunilor. 9. Se mai arată că, în interpretarea criticată, dispoziţiile legale analizate creează discriminare între persoanele vătămate/părţile civile care sunt victimele unor infracţiuni progresive, al căror rezultat s-a produs ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat cauza penală, şi cele care sunt victimele aceloraşi infracţiuni, dar care nu au un caracter progresiv şi al căror rezultat se produce anterior momentului procesual mai sus referit, sub aspectul mijloacelor şi al remediilor procesuale de care acestea dispun. 10. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală opinează că problema de drept supusă analizei Curţii Constituţionale prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate vizează, mai degrabă, completarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală cu un nou caz de revizuire constând în ipoteza producerii unui rezultat mai grav în cazul infracţiunilor progresive. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens, în principal, arată că argumentele formulate în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate, atribuţie care este de competenţa exclusivă a organelor judiciare. În subsidiar, menţionează că, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate de către părţile interesate şi de către Ministerul Public. Or, din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, rezultă că acestea sunt incidente doar în privinţa situaţiilor preexistente rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se solicită, nefiind aplicabile în cazul infracţiunilor progresive ale căror efecte au fost descoperite ulterior momentului anterior menţionat. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform actului de sesizare, dispoziţiile art. 453 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul critică, în realitate, prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, care, la data invocării prezentei excepţii, aveau următorul cuprins: "(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; (…)(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice." 16. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 50 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, acestea având în prezent următorul conţinut: „(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.“ 17. Având însă în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Codul de procedură penală, în forma lor în vigoare la data invocării prezentei excepţii. 18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) cu privire la accesul liber la justiţie, ale art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 131 - Rolul Ministerului Public. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în temeiul unor critici de neconstituţionalitate similare, aceste critici fiind respinse de Curtea Constituţională, ca inadmisibile, prin Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020. 20. Prin decizia precitată, paragraful 15, Curtea a constatat că în susţinerea respectivei excepţii nu au fost formulate veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se solicita completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul ca, în cazul infracţiunilor progresive, să se prevadă posibilitatea unei aşa-zise „revizuiri“ a hotărârii de condamnare sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei raportat la rezultatul final al acesteia, rezultat care se produce ulterior rămânerii definitive a respectivei hotărâri. Curtea a reţinut că o asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, şi Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13). 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 22. În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală, respectiv cea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că formularea cererii de revizuire trebuie să aibă ca scop obţinerea unei soluţii opuse celei iniţiale, Curtea reţine că acestea au constituit obiectul controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici cvasisimilare, fiind pronunţată, în acest sens, Decizia nr. 196 din 6 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 24 iulie 2023, prin care Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 23. Prin Decizia nr. 196 din 6 aprilie 2023, precitată, paragrafele 12-17, Curtea a reţinut că activitatea desfăşurată în ciclul ordinar al procesului penal - dacă a fost legală şi temeinică - trebuie să se finalizeze cu pronunţarea unei hotărâri definitive, având autoritate de lucru judecat, în care faptele reţinute exprimă adevărul, iar legea penală şi cea civilă au fost aplicate corect. Practica a învederat însă şi cazuri de hotărâri definitive care au soluţionat cauzele penale cu grave erori de fapt şi de drept. Legiuitorul a avut în vedere o asemenea ipoteză, raţiune pentru care a instituit căile de atac extraordinare ca mijloace procesual penale de desfiinţare a hotărârilor cu autoritate de lucru judecat care nu corespund legii şi adevărului. Având în vedere faptul că instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autorităţii de lucru judecat - aşadar stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, care este menită să dea încredere în activitatea justiţiei -, cazurile şi condiţiile de exercitare a căilor extraordinare de atac trebuie să fie strict reglementate de legiuitor, în vederea restabilirii ordinii de drept. În egală măsură, opţiunea legiuitorului în reglementarea căilor extraordinare de atac trebuie să se realizeze în limite constituţionale (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 30, şi Decizia nr. 723 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 14 martie 2020, paragraful 15). 24. De asemenea, Curtea a subliniat că revizuirea este calea extraordinară de atac care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, paragraful 18, şi Decizia nr. 410 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 8 noiembrie 2019, paragraful 29). 25. Referitor la obiectul căii de atac analizate, Curtea a statuat că revizuirea poate fi exercitată - în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 453 din Codul de procedură penală - numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanţă (sentinţe) sau la instanţa de apel (decizii). Totodată, revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Curtea a observat că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal. Astfel, soluţionând fondul cauzei, instanţa judecătorească rezolvă acţiunea penală, ceea ce, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală, înseamnă că hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 181 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, paragrafele 17 şi 18). 26. Curtea a reţinut că autorul excepţiei pune în discuţie interpretarea dată de doctrină şi practica judiciară dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în sensul că motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală poate fi invocat numai atunci când se solicită constatarea netemeiniciei unei hotărâri definitive şi pronunţarea unei soluţii diametral opuse, adică schimbarea soluţiei din condamnare, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal - în achitare sau invers -, iar nu şi atunci când se invocă nelegalitatea respectivei hotărâri. 27. Având în vedere, pe de o parte, caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile de fapt - în timp ce erorile de drept pot constitui doar obiect al recursului în casaţie şi erorile de procedură pot forma doar obiectul contestaţiei în anulare -, iar, pe de altă parte, rolul constituţional al legiuitorului consacrat de dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentală referitoare la prevederea prin lege a procedurii de judecată şi, respectiv, la folosirea căilor de atac în condiţiile legii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în temeiul cărora revizuentul poate solicita numai constatarea netemeiniciei unei hotărâri definitive şi pronunţarea unei soluţii diametral opuse, nu sunt de natură să înfrângă normele constituţionale privind principiul legalităţii, egalitatea cetăţenilor în faţa legii fără privilegii şi fără discriminări şi înfăptuirea justiţiei în numele legii. 28. Aşa fiind, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală - care nu permit admiterea în principiu a unei cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată pe calea revizuirii, cerere care ar viza îndreptarea nelegalităţii hotărârii definitive de condamnare - nu aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 124 alin. (1) şi (3), ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentală. 29. Având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul prezentei excepţii cu privire la dispoziţiile art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că soluţia şi considerentele Deciziei nr. 196 din 6 aprilie 2023 sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 în Dosarul nr. 26.297/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
