Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 39.467/299/2015* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.360D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate sunt norme procedurale, iar, potrivit art. 65 din Codul de procedură civilă, după admiterea cererii de intervenţie, terţul devine parte în dosar, luând procedura în stadiul în care se găseşte. Prin urmare, este firesc ca, la cererea acestuia, să-i fie acordate şi cheltuielile de judecată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 39.467/299/2015*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 451 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Ioana Sfîrăială într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de apel formulată împotriva Sentinţei civile nr. 8.196 din 24 octombrie 2017, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 din Bucureşti, prin care pârâta a fost obligată, între altele, să plătească reclamantei contravaloarea cheltuielilor de judecată ocazionate de un proces anterior, în care reclamanta a avut calitatea de intervenient accesoriu. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, întrucât permit plata cheltuielilor judiciare de către partea care a pierdut procesul, la cererea unei părţi care a intervenit voluntar în procesul care se judecă între părţile originare, respectiv reclamantul şi pârâtul. Se susţine că doar aceştia din urmă, în calitate de părţi ale procesului, pot solicita cheltuieli de judecată, iar nu intervenientul voluntar. Acesta din urmă, în calitate de participant la proces, sprijină exclusiv apărările uneia dintre părţi şi nu poate fi considerat câştigător al procesului, întrucât, în concret, litigiul în care intervine nu-i aduce niciun beneficiu. 6. Se mai susţine că, potrivit art. 129 din Constituţie, hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atac reglementate de lege, iar suprimarea unei căi de atac contravine principiului egalităţii armelor, consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind încălcat şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest sens se susţine că principiul legalităţii, al independenţei judecătorului naţional şi al drepturilor omului sunt fundamente ale statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie. De asemenea se susţine că, în acord cu principiul securităţii juridice, statele au obligaţia ca legile să fie clare pentru destinatarii acestora, iar interpretarea lor să fie accesibilă şi previzibilă, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 9 ianuarie 2004, pronunţată în Cauza Aċimoviċ împotriva Croaţiei. Se mai susţine că, în acelaşi mod, este restrânsă puterea judecătorului naţional de a dezlega pe deplin problemele de drept descoperite pe parcursul procesului. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, părţile litigante având posibilitatea de a formula cereri şi apărări cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare au fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 451 - Cuantumul cheltuielilor de judecată din Codul de procedură civilă. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine însă că, deşi autoarea excepţiei ridică, în mod expres, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 274 din Codul de procedură civilă din 1865/art. 451 din actualul Cod de procedură civilă“, motivarea se referă, în esenţă, la înţelesul sintagmei „partea care cade în pretenţii“, cuprinsă în art. 274 din Codul de procedură civilă din 1865, în prezent art. 453 din Codul de procedură civilă din 2010. 12. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, cu valoare de principiu, că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate; în caz contrar, Curtea ar fi ţinută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală a textului legal criticat (în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Prin urmare, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 453 - Acordarea cheltuielilor de judecată, textul de lege care este aplicabil în cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată, potrivit căruia: "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată." 13. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil şi art. 48 - Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 65 din Codul de procedură civilă - Situaţia intervenientului, după admiterea în principiu a cererii de intervenţie, acesta devine parte în proces, astfel încât îşi exercită drepturile şi îşi asumă toate obligaţiile legale corespunzătoare acestei calităţi. Astfel, acesta poate solicita administrarea de probe, invocarea de excepţii procesuale sau poate să depună întâmpinare, în cazul intervenţiei principale. De asemenea, toate actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de intervenient. 15. Curtea reţine că problema posibilităţii intervenientului accesoriu de a-şi recupera cheltuielile de judecată de la partea care a pierdut procesul, în funcţie de împrejurarea dacă se face sau nu dovada contribuţiei determinante a intervenientului accesoriu la câştigarea procesului de către partea pentru care a intervenit, nu este o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare a normei legale, în sensul aplicării corespunzătoare la circumstanţele factuale ale speţei deduse soluţionării instanţei de judecată. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. 16. În acest sens, Curtea mai reţine că, pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situaţii de fapt şi pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanţelor de judecată, legiuitorul a instituit competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura aplicarea corectă şi unitară a legilor de către toate instanţele, prin intermediul recursului în interesul legii, în temeiul art. 126 alin. (3) din Constituţie şi art. 514 şi următoarele din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 39.467/299/2015* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
