Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital [cu referire la art. 250 alin. (3) din aceeaşi lege], excepţie ridicată de Bogdan Juravle în Dosarul nr. 6.951/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 398D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 981D/2018 şi nr. 1.247D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital [cu referire la art. 250 alin. (3) din aceeaşi lege], excepţie ridicată de Sorin Apostol şi de Robert Cosmin Pană în dosarele nr. 6.952/2/2014 şi nr. 6.954/2/2014/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. 7. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. 8. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarelor nr. 981D/2018 şi nr. 1.247D/2018 la Dosarul nr. 398D/2018, care este primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile criticate întrunesc cerinţele de calitate a legii, deoarece pot fi determinate atât fapta contravenţională, cât şi sfera subiecţilor cărora le revine obligaţia de raportare, potrivit art. 250 alin. (3) din Legea nr. 297/2004. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, menţionează că instanţa de contencios administrativ învestită cu exercitarea controlului de legalitate a actului administrativ în discuţie are posibilitatea de a verifica implicarea persoanei sancţionate în tranzacţiile la care face referire Legea nr. 297/2004. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin încheierile din 16 noiembrie 2017, 16 ianuarie 2018 şi 23 mai 2018, pronunţate în dosarele nr. 6.951/2/2014, nr. 6.952/2/2014 şi nr. 6.954/2/2014/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital [cu referire la art. 250 alin. (3) din aceeaşi lege], excepţie ridicată de Bogdan Juravle, de Sorin Apostol şi de Robert Cosmin Pană în cauze întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 297/2004. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 reglementează o contravenţie în materia pieţei de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară şi analizarea conţinutului art. 250 alin. (3) din acelaşi act normativ. Astfel, textul criticat nu este explicit, este ambiguu formulat şi este derutant atât pentru parte, cât şi pentru judecătorul chemat să analizeze o situaţie de fapt ca cea din speţă. Norma contravenţională nu conţine o descriere a faptei contravenţionale, legiuitorul încercând să complinească această lacună prin norma la care face trimitere, ce se referă la aspecte privind notificarea tranzacţiilor care se desfăşoară în baza unor informaţii privilegiate sau care ar putea constitui o manipulare a pieţei şi care, de asemenea, nu conţine vreo dispoziţie privind destinatarul normei. Definirea acestuia ca fiind „orice persoană implicată profesional în tranzacţii cu instrumente financiare“ nu reprezintă o descriere comprehensibilă a subiectului de drept chemat să notifice tranzacţiile desfăşurate pe baza informaţiilor privilegiate sau care ar constitui o manipulare a pieţei, neexistând niciun text care să definească această sintagmă sau care să permită conturarea întinderii acesteia ori să specifice elementele constitutive ale contravenţiei pe care o reglementează. Prin urmare, sunt afectate şi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, din moment ce normele nu prevăd cu claritate şi previzibilitate cine este ţinut să notifice tranzacţiile suspecte şi, prin urmare, nu permit formularea unor apărări pentru verificarea legalităţii constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii. De asemenea, această redactare defectuoasă a textului de lege nu asigură eliminarea arbitrarului organului constatator în procedura de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale. În acest context este menţionată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia garanţiilor fundamentale aplicabile presupuşilor autori ai unor fapte ilicite, în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor desemnate să îi urmărească şi să îi sancţioneze. 12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate nefiind în contradicţie cu prevederile constituţionale sau convenţionale invocate în susţinerea acesteia. Astfel, dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 individualizează în mod expres şi fără echivoc faptele ce constituie contravenţii, respectiv nerespectarea obligaţiilor de raportare şi conduită prevăzute la art. 250 din Legea nr. 297/2004, iar prevederile alin. (3) ale acestui din urmă articol identifică sfera destinatorilor normei de drept şi definesc în mod clar persoanele în sarcina cărora sunt instituite aceste obligaţii. 13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital [cu referire la art. 250 alin. (3) din aceeaşi lege], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004. Având în vedere criticile formulate, precum trimiterea şi conexiunea legislativă aferente normelor criticate, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 250 alin. (3) şi ale art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004. 18. Dispoziţiile criticate au fost abrogate prin art. 155 alin. (1) din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2017. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate în forma în care au produs efecte pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, care au următorul cuprins: - Art. 250 alin. (3): „(3) Orice persoană implicată profesional în tranzacţii cu instrumente financiare, care are motive rezonabile să considere că o tranzacţie se desfăşoară în baza unor informaţii privilegiate sau că aceasta ar putea constitui o acţiune de manipulare a pieţei, va notifica, fără întârziere, A.S.F.“ – Art. 272 alin. (2) lit. d): „(2) Constituie contravenţii următoarele fapte: [...] d) nerespectarea obligaţiilor de raportare şi conduită prevăzute la art. 250;“. 19. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii şi ale art. 21 alin. (1)-(3) - Accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 cu privire la dreptul, în deplină egalitate, al oricărei persoane de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia critică dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 din perspectiva unei pretinse încălcări a normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, deoarece nu ar conţine descrierea faptei care este considerată contravenţie, iar claritatea şi previzibilitatea acestor norme sunt determinate prin norma la care fac trimitere şi care este cuprinsă în art. 250 alin. (3) din aceeaşi lege, aspecte ce conduc şi la afectarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, ca urmare a faptului că prin acestea nu sunt indicate în concret persoanele cărora le incumbă obligaţia de a notifica tranzacţiile suspecte şi, ca atare, nu permit formularea unor apărări pentru verificarea legalităţii constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii. 21. În ceea ce priveşte susţinerea cu privire la faptul că prevederile art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 reglementează o contravenţie în materia pieţei de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise este necesară şi analizarea conţinutului art. 250 alin. (3) din acelaşi act normativ, Curtea reţine că o prevedere legală cuprinsă într-un act normativ nu trebuie interpretată în mod singular, ci trebuie avute în vedere atât corelarea legislativă dintr-un act normativ, cât şi întreg cadrul legislativ ce reglementează un domeniu. Potrivit art. 44 din Legea nr. 24/2000, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000]. Prin urmare, această susţinere nu este întemeiată. 22. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor criticate, ca urmare a faptului că norma contravenţională nu conţine o descriere a faptei care este considerată contravenţie şi nici nu identifică în mod concret destinatarul normei, Curtea observă că, în virtutea dispoziţiilor constituţionale de referinţă, legea trebuie să întrunească cerinţele de calitate care rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituţie - claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, iar legiuitorului îi revine obligaţia ca în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea acestor cerinţe. Curtea a stabilit că cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează (Decizia nr. 183 din 2 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 22 mai 2014, paragraful 23), iar accesibilitatea legii se referă la publicarea actului normativ spre a fi adus la cunoştinţa publică, însă, pentru a fi îndeplinită cerinţa de accesibilitate a legii, nu este suficient ca o lege să fie adusă la cunoştinţa publică, ci este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conţinutul domeniului reglementat, cât şi o corespondenţă sub aspectul forţei lor juridice (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 27). 23. Referitor la aceste cerinţe, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). 24. De asemenea, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă şi cu profesioniştii, obişnuiţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea activităţii lor. Astfel, se poate aştepta ca aceştia să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. 25. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, ale căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (sau contravenţional). Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36). 26. Or, din evaluarea cadrului legal incident, Curtea observă că prevederile criticate sancţionează contravenţional săvârşirea anumitor fapte ca urmare a nerespectării normelor ce reglementează chestiuni legate de abuzul pe piaţă în materie, care sunt cuprinse în Legea nr. 297/2004 la titlul VII: Abuzul pe piaţă. Astfel, orice persoană implicată profesional în tranzacţii cu instrumente financiare, care are motive rezonabile să considere că o tranzacţie se desfăşoară în baza unor informaţii privilegiate sau că aceasta ar putea constitui o acţiune de manipulare a pieţei, va notifica, fără întârziere, Autoritatea de Supraveghere Financiară, iar nerespectarea acestor obligaţii de raportare şi de conduită constituie contravenţie. 27. Cu privire la informaţia privilegiată, potrivit cadrului legislativ în materie, prin aceasta se înţelege o informaţie de natură precisă care nu a fost făcută publică şi care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare şi care, dacă ar fi transmisă public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură. Pentru persoanele răspunzătoare de executarea ordinelor privind tranzacţionarea instrumentelor financiare, „informaţia privilegiată“ înseamnă, totodată, informaţia de natură precisă, transmisă de un client, în legătură cu ordinele sale care nu au fost încă executate, referitoare în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, informaţie care, dacă ar fi făcută publică, ar putea avea efecte semnificative asupra preţului respectivelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură. Atunci când se referă la instrumente financiare derivate pe mărfuri, „informaţia privilegiată“ înseamnă informaţia de natură precisă care nu a fost făcută publică şi care se referă direct sau indirect la instrumentele financiare derivate şi pe care participanţii pe pieţele pe care se tranzacţionează respectivele instrumente financiare derivate se aşteaptă să o primească, în conformitate cu practicile de piaţă acceptate. Practicile de piaţă acceptate se referă la practicile utilizate în cadrul uneia sau al mai multor pieţe şi care sunt agreate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în conformitate cu procedurile comunitare [art. 244 alin. (5) din Legea nr. 297/2004]. 28. Cu privire la manipularea pieţei, potrivit cadrului legislativ în materie, aceasta înseamnă: (i) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare: care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare; care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial; (ii) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune; (iii) diseminarea de informaţii prin mass-media, inclusiv internet sau prin orice altă modalitate, care dă sau ar putea să dea semnale false sau care induc în eroare asupra instrumentelor financiare, inclusiv diseminarea zvonurilor şi ştirilor false sau care induc în eroare, în condiţiile în care persoana care a diseminat informaţia ştia sau trebuia să ştie că informaţia este falsă sau induce în eroare. Referitor la jurnalişti, în exercitarea profesiunii lor, diseminarea informaţiilor va fi luată în considerare ţinându-se cont de regulile care reglementează activitatea acestora, excepţie făcând persoanele care utilizează aceste informaţii în scopul obţinerii, directe sau indirecte, de avantaje sau profituri [art. 244 alin. (1)-(4) din Legea nr. 297/2004]. 29. În ceea ce priveşte noţiunea de persoane implicate, în sens general, avută în vedere de Legea nr. 297/2004, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 22 din această lege, aceasta include: (i) persoane care controlează sau sunt controlate de către un emitent sau care se găsesc sub un control comun; (ii) persoane care participă direct sau indirect la încheierea unor acorduri în vederea obţinerii sau exercitării în comun a drepturilor de vot, dacă acţiunile, obiect al acordului, pot conferi o poziţie de control; (iii) persoane fizice din cadrul societăţii emitente care au atribuţii de conducere sau control; (iv) soţii, rudele şi afinii până la gradul al doilea ale persoanelor fizice antereferite la pct. (i)-(iii); (v) persoane care pot numi majoritatea membrilor consiliului de administraţie în cadrul unui emitent. 30. În aplicarea Legii nr. 297/2004 au fost emise norme infralegale, sens în care este de menţionat Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 121/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 şi 103 bis din 12 februarie 2007, în vigoare în contextul dat. Art. 2 alin. (2) lit. u) din regulamentul antereferit defineşte persoana care efectuează operaţiuni cu titlu profesional ca fiind o firmă de investiţii, inclusiv societăţile de servicii de investiţii financiare, sau o instituţie de credit. Totodată, art. 165 din acelaşi regulament prevede că, în aplicarea art. 250 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, orice persoană care efectuează operaţiuni cu titlu profesional, definită în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) lit. u) din regulament, care are sediul sau o sucursală în România şi care dobândeşte în vreun fel informaţii despre tranzacţii asupra cărora apreciază că există motive rezonabile de suspiciune privind manipularea de piaţă sau tranzacţionarea pe baza informaţiilor privilegiate, trebuie să le aducă de îndată la cunoştinţa Autorităţii de Supraveghere Financiară. Potrivit aceluiaşi articol, în ceea ce priveşte conţinutul, persoanele subiect al obligaţiei de notificare vor transmite către Autoritatea de Supraveghere Financiară următoarele informaţii: a) descrierea tranzacţiei, inclusiv tipul ordinului (cum ar fi: ordin- limită, ordin la piaţă sau alte caracteristici ale ordinului), precum şi tipul pieţei de tranzacţionare (spre exemplu, existenţa posibilităţii de tranzacţionare în bloc); b) motivele pentru care există suspiciuni că respectiva tranzacţie ar constitui un abuz pe piaţă; c) modalităţile de identificare a persoanelor în contul cărora s-a efectuat respectiva tranzacţie, precum şi ale altor persoane implicate în aceasta; d) calitatea în care acţionează persoana subiect al obligaţiei de notificare (pe cont propriu sau pentru o terţă parte); e) orice altă informaţie considerată semnificativă în analizarea tranzacţiei suspecte. În cazul în care aceste informaţii nu sunt disponibile la momentul efectuării notificării, aceasta va cuprinde cel puţin motivele pentru care există suspiciunea că respectivele tranzacţii au fost efectuate prin folosirea de informaţii privilegiate sau constituie un abuz pe piaţă. Toate celelalte informaţii trebuie transmise către Autoritatea de Supraveghere Financiară de îndată ce devin disponibile. Transmiterea acestor informaţii se va realiza prin poştă, e-mail, telefon sau fax. În cazul transmiterii lor prin telefon, Autoritatea de Supraveghere Financiară va notifica ulterior respectivei persoane primirea informaţiei într-una dintre formele scrise antereferite. 31. Având în vedere întregul cadru legislativ în materia pieţei de capital, raportat la considerentele de principiu cu privire desluşirea înţelesului art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că normele criticate individualizează fapta ce constituie contravenţie şi indică sfera destinatarilor, definind în mod clar persoanele subiect al obligaţiei de notificare. Prin urmare, Curtea reţine că acestea se circumscriu criteriilor de calitate a legii, nefiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie. 32. Pentru identitate de raţiune, considerentele mai sus prezentate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constituţie, în componenta privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, prin prisma pretinsei încălcări a normelor privind calitatea legii. 33. Totodată, în ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea constată că nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu acestea. Potrivit art. 274 din Legea nr. 297/2004, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 se constată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, iar, potrivit art. 275 alin. (1) din aceeaşi lege, la individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. În acest context, persoanele cărora li s-au aplicat sancţiuni contravenţionale pot contesta legalitatea actelor Autorităţii de Supraveghere Financiară. Prin urmare, instanţa judecătorească este cea care verifică şi stabileşte, în final, dacă persoanele sancţionate sunt implicate în tranzacţiile la care face referire Legea nr. 297/2004 şi în ce măsură acestea intră sub incidenţa normelor criticate, în funcţie de responsabilităţile avute în mod concret în contextul exercitării atribuţiilor configurate de normele legale în materie. 34. Astfel cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 442 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 29 octombrie 2019, paragraful 34, verificarea legalităţii actelor Autorităţii de Supraveghere Financiară, care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanţă judecătorească, ce se bucură de independenţă şi se caracterizează prin imparţialitate, printr-o procedură care respectă exigenţele unui proces echitabil, în condiţiile asigurării dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a-şi valorifica în mod eficient drepturile procedurale (a se vedea şi Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013). 35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bogdan Juravle, de Sorin Apostol şi de Robert Cosmin Pană în dosarele nr. 6.951/2/2014, nr. 6.952/2/2014 şi nr. 6.954/2/2014/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 250 alin. (3) şi ale art. 272 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
