Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, precum şi de Ionel Trestian în Dosarul nr. 999/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 394D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 434D/2018 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Grigoraş Ghiţă în Dosarul nr. 46.949/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. 7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 434D/2018 la Dosarul nr. 394D/2018, care este primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 5 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 999/33/2017, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată, precum şi de Ionel Trestian într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 10. Prin Încheierea din 19 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 46.949/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Grigoraş Ghiţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin necuprinderea, ca motiv de contestaţie în anulare, a situaţiei în care instanţa de apel, respingând apelul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de apel invocate de apelant, este îngrădit accesul liber la justiţie şi se creează o situaţie discriminatorie între două categorii de persoane, respectiv între justiţiabilii aflaţi în calea de atac a recursului faţă de cei aflaţi în calea de atac a apelului, diferenţiere ce nu are la bază criterii obiective. 12. Astfel se arată că în contextul actualului Cod de procedură civilă accesul efectiv la instanţa judecătorească a cunoscut o importantă restrângere comparativ cu Codul de procedură civilă din 1865. În acest sens se arată că principiul dublului grad de jurisdicţie nu mai este impus în mod imperativ, în sensul că efectivitatea sa este lăsată la alegerea justiţiabilului şi, având în vedere ipoteza în care prima instanţă a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, poate să solicite sau nu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, regula fiind aceea că instanţa de apel va anula hotărârea şi va rejudeca procesul, evocând fondul. Prin urmare, trebuie avut în vedere contextul mai larg în care se circumscriu căile de atac actuale, cu învederarea faptului că, prin acest mod de reglementare a soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de apel potrivit art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se reglementează un singur grad de jurisdicţie efectiv. Or, singura raţiune pentru care este omisă contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 în cazul soluţiilor pronunţate în apel, reţinută pe cale jurisprudenţială, este legată de dificultatea pe care instanţa învestită cu această cale extraordinară de atac ar avea-o în a decela între motivele de apel şi simplele argumente, considerente care însă nu au o consistenţă suficientă pentru a afecta dreptul de acces la instanţă al părţilor. 13. De asemenea, se apreciază că este îngrădit accesul liber la justiţie şi este afectat dreptul la apărare prin lipsa existenţei unui proces echitabil din moment ce instanţa de judecată nu respectă dispoziţiile procedurale civile, cu referire la cele cuprinse în art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte conţinutul hotărârii judecătoreşti. 14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, care, ulterior sesizării, au fost modificate şi completate prin art. I pct. 59 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, nemaifiind păstrată soluţia legislativă criticată. Prin urmare, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate în forma avută la data sesizării, care au următorul cuprins: "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; [...](3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs." 20. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra soluţiei legislative, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 185 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 mai 2021, Decizia nr. 66 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 10 aprilie 2020, Decizia nr. 416 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1207 din 10 decembrie 2020, Decizia nr. 495 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 4 noiembrie 2019, Decizia nr. 57 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 31 mai 2018, sau Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 22. Curtea a reţinut, în esenţă, că apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare dintre motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. Ca atare, lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie (a se vedea Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, precitată, paragraful 16). 23. De altfel, Curtea, prin Decizia nr. 828 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 5 aprilie 2019, paragraful 18, a statuat că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele asemenea de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa ori principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. 24. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 12 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Bělěs şi alţii împotriva Cehiei, paragraful 61, prin care s-a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se pretează la limitări implicit admise, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere. 25. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a reţinut faptul că dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite, accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care prin definiţie are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 925 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 22 septembrie 2011). 26. În acest context, Curtea a observat că, în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, în care intră şi marja de apreciere a legiuitorului în materia mai sus precizată, ulterior sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018, astfel că, în prezent, enumerarea de la art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă include şi pct. 3 al art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 27. Faţă de această împrejurare, Curtea a învederat faptul că dispoziţiile criticate intră în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, în particular a hotărârilor împotriva cărora poate fi exercitată, precum şi a motivelor pentru care poate fi formulată (a se vedea Decizia nr. 495 din 17 septembrie 2019, precitată, paragraful 17). 28. Având în vedere considerentele mai sus expuse şi jurisprudenţa precitată, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, soluţia legislativă criticată constituind o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind de natură a îngrădi drepturi consacrate constituţional, respectiv accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil prin prisma egalităţii armelor sau egalitatea în drepturi a cetăţenilor, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată (a se vedea Decizia nr. 416 din 18 iunie 2020, paragraful 20). 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 30. Referitor la precizarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la faptul că instanţa de judecată nu respectă dispoziţiile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte conţinutul hotărârii judecătoreşti, Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea prevederilor legale de către instanţele judecătoreşti, neintrând în sfera contenciosului constituţional. 31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, precum şi de Ionel Trestian în Dosarul nr. 999/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Florin Grigoraş Ghiţă în Dosarul nr. 46.949/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
