Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Nicolae Ene în Dosarul nr. 1.153/98/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.095D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, textul de lege criticat respectă cerinţele de claritate şi previzibilitate, precizând în mod clar şi fără echivoc care sunt obligaţiile fiscale ce pot face obiectul anulării prevăzute de Legea nr. 29/2018, precum şi perioada în care se aplică facilitatea fiscală. Cât priveşte critica raportată la art. 16 din Constituţie, apreciază că nici aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere că reglementarea criticată se aplică deopotrivă tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.153/98/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae Ene în etapa procesuală a recursului, într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect o acţiune în constatare, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ialomiţa. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate nu sunt suficient de clare, precise şi previzibile în ceea ce priveşte sfera de aplicare, având în vedere că atât organele fiscale, cât şi unele instanţe judecătoreşti, în interpretarea şi aplicarea concretă a acestora, consideră că reglementarea criticată vizează numai anularea obligaţiilor fiscale născute sub imperiul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Susţine că această situaţie este consecinţa trimiterilor la acest act normativ prin care legiuitorul s-a raportat la plafonul de scutire a taxei pe valoarea adăugată prevăzut de art. 310 din Legea nr. 227/2015, deşi din cuprinsul art. 1 al Legii nr. 29/2018 reiese că această lege se aplică şi unor situaţii create anterior intrării în vigoare a Legii nr. 227/2015. 6. Faţă de această împrejurare, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât legiferarea acestora s-a realizat cu nerespectarea normelor de calitate a legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, context în care apreciază că este aplicabil art. 11 din Legea fundamentală, fiind şi discriminatorii, prin stabilirea unor efecte diferite între situaţiile prevăzute la art. 1 şi 3 din Legea nr. 29/2018. Arată, astfel, că art. 1 din Legea nr. 29/2018 nu conţine nicio trimitere referitoare la perioada încheierii tranzacţiilor pentru care s-a aplicat impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, astfel că aceasta se aplică tuturor transferurilor încheiate până la data apariţiei legii, indiferent că sunt încheiate anterior datei de 1 ianuarie 2016 ori ulterior acestei date. Spre deosebire de art. 1 din lege, art. 3 conţine o trimitere care generează confuzii, prin referirea la pragul instituit de art. 310 din noul Cod fiscal, lege aplicabilă de la 1 ianuarie 2016. Văzând diferenţa de tratament pentru situaţiile diferite de reglementare pentru contribuabilii destinatari ai celor două norme juridice, autorul excepţiei apreciază că se validează o discriminare evidentă, contrară art. 16 din Constituţie. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că reglementarea criticată din Legea nr. 29/2018 nu respectă standardul constituţional şi convenţional de legalitate, previzibilitate şi de asigurare a securităţii raporturilor juridice, în măsura în care modalitatea de reglementare din cuprinsul art. 3, respectiv exprimarea „pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare“, este neclară şi confuză, echivocă sau puţin previzibilă, sub aspectul fie al determinării stricte a categoriei de contribuabili cărora le este aplicabilă facilitatea fiscală în discuţie fără o limitare temporală, fie al determinării stricte a perioadei fiscale pentru care se aplică facilitatea în cauză. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 29/2018 sunt constituţionale. În acest sens, susţine că reglementarea criticată stabileşte cadrul general aplicabil tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate. Facilităţile fiscale nu sunt acordate după criterii arbitrare, neclare, confuze sau puţin previzibile, ci pe baza unor proceduri stabilite prin lege pentru anularea obligaţiilor fiscale, proceduri care se completează şi cu prevederile fiscale reglementate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Aşadar, reglementarea criticată se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, legiuitorul putând acorda anumite facilităţi în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale. Mai mult, Avocatul Poporului învederează faptul că autorul excepţiei tinde la modificarea dispoziţiilor legale criticate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018, potrivit cărora: "(1) Se anulează diferenţele de T.V.A., precum şi accesoriile aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu sediul activităţii economice în România, care au realizat activităţile de producţie agricolă, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice.(2) Organul fiscal nu stabileşte diferenţele de T.V.A., precum şi accesoriile aferente acestora, persoanelor fizice, persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, cu sediul activităţii economice în România, prevăzute la alin. (1), ca urmare a depăşirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu emite o decizie de impunere pentru perioadele anterioare datei de 31 decembrie 2016." 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă şi Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în jurisprudenţa sa în această materie, exemplu fiind Decizia nr. 443 din 12 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1138 din 25 noiembrie 2022, paragraful 66, instanţa de contencios constituţional a reţinut că legiuitorul este singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligaţii fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală. Curtea a reţinut că nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, Curtea a învederat că nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă. 15. Raportat la prezenta cauză, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în speţă, în acest sens fiind Decizia nr. 453 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1264 din 29 decembrie 2022. 16. Astfel, la paragrafele 18-24 ale deciziei precitate, Curtea a constatat că Legea nr. 29/2018 are ca obiect de reglementare anularea unor obligaţii fiscale şi cuprinde ipoteze diferite, şi anume: pe de o parte, este prevăzută anularea unor diferenţe de obligaţii fiscale (principale şi accesorii, constând în impozit pe venit şi contribuţii sociale) ce provin din tranzacţiile pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, ca urmare a reîncadrării acestor venituri ca venituri dintr-o activitate independentă (art. 1 din Legea nr. 29/2018); pe de altă parte, este prevăzută anularea unor diferenţe de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, ca urmare a depăşirii unui plafon de scutire (220.000 lei, astfel cum este prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu sediul activităţii economice în România, care au realizat activităţile de producţie agricolă, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice (art. 3 din Legea nr. 29/2018). 17. În acest context, Curtea a observat că una dintre criticile formulate vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 raportat la conţinutul normativ al art. 1 din acelaşi act normativ, considerându-se că acestea sunt discriminatorii prin efectele diferite pe care le produc ca urmare a întinderii în timp şi în ceea ce priveşte contribuabilii care beneficiază de prevederile acestei legi. Faţă de această împrejurare, Curtea a constatat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea şi conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi dintr-o lege ori a mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la conţinutul Legii fundamentale. Ca atare, din această perspectivă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 18. Totodată, prin prisma criticilor formulate, Curtea a observat că nemulţumirea autorului excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 de către organele fiscale abilitate, precum şi de către instanţele judecătoreşti care sunt îndrituite cu soluţionarea contestaţiilor şi litigiilor în materie fiscală, aspecte învederate din perspectiva unor pretinse neclarităţi ale legii sub aspectul fie al determinării stricte a categoriei de contribuabili cărora le este aplicabilă facilitatea fiscală în discuţie, fără o limitare temporală, fie al determinării stricte a perioadei fiscale pentru care se aplică facilitatea în cauză. Or, Curtea a reţinut că, astfel cum s-a arătat mai sus şi cum reiese din titlul legii şi din expunerea de motive aferentă legii în discuţie, acest act normativ are ca obiect de reglementare anularea unor obligaţii fiscale, iar adoptarea art. 3 din Legea nr. 29/2018 a fost determinată de necesitatea îndreptării situaţiilor apărute în practică din cauza interpretării şi aplicării neunitare a legislaţiei fiscale de către organele fiscale în ceea ce priveşte impozitarea veniturilor obţinute de persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu sediul activităţii economice în România, care au realizat activităţile de producţie agricolă, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice, ce au dus la impozitarea diferită a aceluiaşi tip de venit obţinut de aceeaşi categorie de contribuabili, impozitarea veniturilor astfel realizate fiind abordată diferit de organele fiscale competente. 19. De asemenea, Curtea a observat că în aplicarea legii preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a emis Ordinul nr. 883/2018 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligaţiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 28 martie 2018. Astfel, sunt stabilite atât cadrul general aplicabil tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate, cât şi procedurile de anulare a obligaţiilor fiscale în discuţie. 20. În ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speţa de faţă fiind vorba despre aplicarea Legii nr. 29/2018, în virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată, le revine acestora competenţa de a stabili dacă persoanele care au formulat acţiuni şi au litigii pe rolul acestora intră sub incidenţa dispoziţiilor care prevăd anularea unor obligaţii fiscale, utilizând metoda interpretativă, respectiv interpretarea logică, raţională şi teleologică a normelor de drept. În acest sens, printr-o jurisprudenţă constantă (a se vedea Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14), Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii, statuând că nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, respectiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale (prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau prin recurs în interesul legii). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Nicolae Ene în Dosarul nr. 1.153/98/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
