Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) prin raportare la alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească, în Dosarul nr. 386/91/2020 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.847D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.028D/2020 şi nr. 2.319D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 1.821/120/2020 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Aura Dimian în Dosarul nr. 6.811/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.028D/2020 şi nr. 2.319D/2020 la Dosarul nr. 1.847D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021 şi pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 şi de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din acelaşi act normativ, deoarece aceste norme legale nu mai sunt aplicabile în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Sentinţa civilă nr. 331 din 20 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 386/91/2020, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) prin raportare la art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ prin care s-a constatat încetarea raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a îndeplinirii condiţiilor cumulative de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. 8. Prin Încheierea din 12 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.821/120/2020, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ prin care s-a constatat încetarea raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a îndeplinirii condiţiilor cumulative de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. 9. Prin Sentinţa civilă nr. 5.238 din 23 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.811/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de constatare a refuzului nejustificat al autorităţii publice de a-i prelungi raportul de serviciu până la împlinirea vârstei de 65 de ani şi de obligare a autorităţii pârâte la menţinerea raportului de serviciu al reclamantei până la împlinirea vârstei de 65 de ani. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, sens în care sunt invocate dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, referitoare la vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare diferite pentru bărbaţi şi femei, şi se arată că, întrucât vârsta de pensionare prevăzută de lege pentru bărbaţi şi femei este diferită, rezultă că reglementarea este discriminatorie şi afectează exerciţiul dreptului la muncă al femeilor în raport cu cel al bărbaţilor. Dispoziţiile art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 vine în contradicţie şi cu reglementări juridice obligatorii din dreptul Uniunii Europene, spre exemplu, Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă. Totodată, se arată că dispoziţiile art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu prevăd criterii clare privind condiţiile de aprobare a menţinerii în funcţie, norma referindu-se doar la acordul conducătorului autorităţii publice, care poate acţiona discreţionar. 11. Distinct, se mai arată că prevederile art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 conţin, pe de o parte, o discriminare indirectă între persoanele de sex feminin încadrate în muncă prin contract individual de muncă, în temeiul Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, şi persoanele de sex feminin care se află în raporturi de muncă în cadrul unor autorităţi sau instituţii publice, ocupând o funcţie publică, în condiţiile în care ambele categorii se află în aceeaşi situaţie juridică, din perspectiva dreptului la muncă, garantat de art. 41 din Constituţie, iar, pe de altă parte, conţin o discriminare indirectă din aceeaşi perspectivă, dar şi pentru criteriul sexului, în raport cu salariaţii bărbaţi încadraţi în muncă prin contract individual de muncă, în temeiul Codului muncii. În susţinerea criticii sunt invocate aspecte privind nediscriminarea din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi din acte juridice obligatorii din dreptul Uniunii Europene, precum şi considerente cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 5 iunie 2018, aplicabile şi în privinţa textelor de lege criticate. De asemenea, nu este evident care este situaţia ce justifică necesitatea existenţei acordului conducătorului autorităţii sau instituţiei publice pentru a i se permite persoanei încadrate într-o funcţie publică să menţină raportul de muncă în cadrul respectivei autorităţi sau instituţii publice şi pentru a se aprecia că această atingere adusă dreptului la muncă este o măsură justificată printr-un scop legitim, este adecvată acelui scop, necesară într-o societate democratică şi de natură să păstreze un just echilibru între drepturile şi interesele aflate în concurs, astfel încât să corespundă scopului urmărit. Simplul fapt că funcţionarul public este numit în funcţie prin actul de numire emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, conform art. 473 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, iar aceeaşi persoană poate decide, potrivit art. 517 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ, să nu menţină în funcţie pe funcţionarul public care optează în acest sens în condiţiile art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, nu prezintă nicio garanţie a lipsei arbitrarului în cazul deciziei privind lipsa acordului menţinerii raportului de serviciu. Calitatea de funcţionar public se dobândeşte prin concurs, conform art. 464 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, iar actul de numire nu reprezintă izvorul dobândirii calităţii de funcţionar public. 12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal reţine că dispoziţiile art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, privite individual, sunt neconstituţionale în raport cu art. 16 şi 41 din Constituţie. Tribunalul constată că legiuitorul a înţeles să stabilească prin art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010 şi anexa nr. 5 la această lege vârste standard de pensionare distincte pentru bărbaţi şi femei, vârsta standard de pensionare a femeilor fiind mai redusă decât cea a bărbaţilor. Având în vedere vârstele distincte de pensionare aplicabile celor două sexe, rezultă că, drept urmare a reglementării din art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, bărbaţii funcţionari publici au dreptul de a exercita funcţia publică până la vârsta de 65 de ani, în vreme ce femeile funcţionari publici nu beneficiază de această posibilitate, putând obţine menţinerea în funcţia publică până la vârsta de 65 de ani numai cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. În lipsa unui acord al conducătorului, raportul lor de serviciu încetează de drept. Un astfel de tratament instituit de art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 în privinţa încetării raporturilor de serviciu constituie o discriminare directă între bărbaţi şi femei, contrară art. 16 din Constituţie. Într-adevăr, egalitatea nu înseamnă uniformitate, impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, însă trebuie observat că încetarea obligatorie a raportului de serviciu pe criteriu de sex, şi nu în funcţie de performanţa muncii, nu constituie un criteriu raţional şi obiectiv şi restrânge în mod nejustificat exerciţiul dreptului la muncă al femeilor. Instanţa judecătorească invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 5 iunie 2018 şi consideră că, pentru identitate de raţiune, considerentele cuprinse în această decizie sunt aplicabile şi în privinţa normei juridice speciale din Codul administrativ. În final, consideră că dispoziţiile legale criticate nu intră în contradicţie cu art. 1 alin. (3) din Constituţie, ce consacră protecţia demnităţii umane, şi nici cu art. 4 din Constituţie, al cărui domeniu de aplicare vizează, mai cu seamă, drepturile politice ale cetăţenilor. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 517 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins: "(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: (...) d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2); (...).(2) În mod excepţional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. Pe perioada în care este dispusă menţinerea în activitate pot fi aplicate dispoziţiile art. 378." 17. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaţionale, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, art. 41 alin. (1) şi (4) privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 aprilie 2021, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ale art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Cu acel prilej, Curtea a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. În esenţă, Curtea a apreciat că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate şi trebuie să rămână o opţiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecinţă asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândeşte valenţe neconstituţionale, în măsura în care ignoră voinţa femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaţilor. 19. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021, precitată, a fost pronunţată şi publicată la o dată ulterioară sesizării cu prezentele excepţii de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 a devenit inadmisibilă. 20. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii în materie, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia de constatare a neconstituţionalităţii va produce efecte, în egală măsură, şi în prezentele cauze, ţinând seama că instanţa constituţională a fost sesizată cu prezentele excepţii de neconstituţionalitate înainte de pronunţarea Deciziei nr. 112 din 23 februarie 2021 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 162 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 22 iunie 2021). 21. În continuare, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, Curtea reţine că aceste prevederi legale se referă la posibilitatea funcţionarului public de a fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, în condiţiile prevăzute de lege. Astfel cum rezultă din considerentele actelor de sesizare, în cauzele în care a fost sesizată Curtea cu prezenta excepţie, raporturile de serviciu au fost constatate ca încetate de drept, având în vedere pensionarea pentru limită de vârstă, ca urmare a îndeplinirii, cumulativ, a condiţiilor privind vârsta standard de pensionare şi a stagiului minim de cotizare. 22. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. 23. Or, ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021, precitată, dispoziţiile art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu mai sunt aplicabile în cauzele deduse judecăţii, astfel încât critica de neconstituţionalitate formulată a rămas fără obiect. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 806 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 8 februarie 2022). 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţele judecătoreşti în Dosarul nr. 386/91/2020 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal şi în Dosarul nr. 1.821/120/2020 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Aura Dimian în Dosarul nr. 6.811/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, excepţie ridicată de aceleaşi autoare în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
