Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 4.423/1/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.146 D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Viorel Stranciug a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.209D/2016, nr. 1.301D/2016, nr. 1.679D/2016, nr. 2.002D/2016, nr. 2.368D/2016, nr. 2.955D/2016, nr. 3.135D/2016 şi nr. 3.200D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Labirint Com“ - S.R.L. din Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, în Dosarul nr. 185/285/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia penală, de Gheorghe Coadă în Dosarul nr. 15.487/280/2015 al Tribunalului Argeş - Secţia penală, de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 2.757/193/2016 al Judecătoriei Botoşani - Secţia penală, de Mihai Stoica în Dosarul nr. 3.061/245/2016 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală, de Dan Radu Sima în Dosarul nr. 12.684/211/2015 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, de Dumitru Argeşanu în Dosarul nr. 2.273/303/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, de Societatea Comercială „Labirint Com“ - S.R.L. din Frătăuţii Vechi în Dosarul nr. 3.870/285/2016 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi de Mihai Mândru în Dosarul nr. 4.486/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală. 5. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. 6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 1.209 D/2016, partea Ende Cruscher & Screens Brechen Und Sieben Gmbh Germania a restituit citaţia, întocmită în limba română, cu menţiunea că nu înţelege conţinutul acesteia. Arată, cu privire la acest incident procedural, că, potrivit prevederilor art. 49 alin. (5) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, în cazul persoanelor care au domiciliul sau sediul în străinătate, citarea se face în limba română, iar dispoziţiile art. 18 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevăd că cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română. Se mai arată că, într-un alt dosar, Tribunalul Suceava a citat aceeaşi parte în limba română, iar societatea în cauză a primit citaţia, semnând pentru primirea acesteia. 7. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită. 8. Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită în toate aceste dosare. 9. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 1.209D/2016, autoarea excepţiei a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia şi judecarea în lipsă, în Dosarul nr. 1.679D/2016, partea Lucica Manole a depus un punct de vedere, prin care solicită respingerea excepţiei, iar la Dosarul nr. 2.002D/2016, autorul excepţiei a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia. În Dosarul nr. 2.368D/2016, partea Ionel Daniel Micle a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, în Dosarul nr. 2.955D/2016, autoarea excepţiei a depus precizări, prin care arată situaţia de fapt şi solicită admiterea acesteia, în Dosarul nr. 3.135D/2016, Societatea Comercială „Labirint Com“ - S.R.L. din Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei şi judecarea cauzei în lipsă, iar Societatea „Holzindustrie Schweighofer“ - S.R.L. - Sucursala Rădăuţi, în acelaşi dosar, a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.209D/2016, nr. 1.301D/2016, nr. 1.679D/2016, nr. 2.002D/2016, nr. 2.368D/2016, nr. 2.955D/2016, nr. 3.135D/2016 şi nr. 3.200D/2016 la Dosarul nr. 1.146D/2016. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.209D/2016, nr. 1.301D/2016, nr. 1.679D/2016, nr. 2.002D/2016, nr. 2.368D/2016, nr. 2.955D/2016, nr. 3.135D/2016 şi nr. 3.200D/2016 la Dosarul nr. 1.146D/2016, care este primul înregistrat. 11. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că, în situaţia în care procurorul dispune o soluţie de netrimitere în judecată, nu formulează o acuzaţie în materie penală. Prin urmare, în situaţia procesuală reglementată prin textul criticat nu se impune aplicarea principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală. Se arată, totodată, că, în ipoteza juridică analizată, părţilor le este asigurat dreptul la apărare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 12. Prin Încheierea nr. 240 din 25 mai 2016, încheierile din 16 iunie 2016, 7 septembrie 2016, 27 septembrie 2016 şi 11 octombrie 2016, încheierile nr. 760 din 13 octombrie 2016, nr. 227 din 11 noiembrie 2016 şi nr. 568 din 23 noiembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 4.423/1/2015, nr. 185/285/2016, nr. 15.487/280/2015, nr. 2.757/193/2016, nr. 3.061/245/2016, nr. 12.684/211/2015, nr. 2.273/303/2016, nr. 3.870/285/2016 şi nr. 4.486/233/2016, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Tribunalul Suceava - Secţia penală, Tribunalul Argeş - Secţia penală, Judecătoria Botoşani - Secţia penală, Tribunalul Iaşi - Secţia penală, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală şi Judecătoria Galaţi - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Sultana Stan, de Societatea Comercială „Labirint Com“ - S.R.L. din Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, de Gheorghe Coadă, Mihai Stoica, Dan Radu Sima, Dumitru Argeşanu şi de Mihai Mândru în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate de autorii excepţiei împotriva unor soluţii de netrimitere în judecată, de clasare şi, respectiv, de neîncepere a urmăririi penale. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale şi neconvenţionale, întrucât nu prevăd o cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţe în materia plângerilor împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, cu consecinţa încălcării dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, precum şi a principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală. Se susţine, totodată, că textul criticat creează discriminare între diferitele categorii de justiţiabili sub aspectul dreptului de a promova căile de atac prevăzute de lege, cu consecinţa încălcării prevederilor constituţionale ale art. 129. Sunt invocate hotărârile din 26 ianuarie 2006, 30 noiembrie 2006, 26 aprilie 2007, 21 februarie 2008 şi 8 ianuarie 2009 ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţate în cauzele Lungoci împotriva României, Dumitru Popescu împotriva României, Grecu împotriva României, S.C. „Marolux“ - S.R.L. şi Jacobs împotriva României şi Rusen împotriva României, prin care s-a arătat că plângerea adresată procurorului ierarhic superior nu constituie o cale de atac în sensul dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi că neasigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală încalcă dreptul la un recurs efectiv. Sunt invocate, de asemenea, deciziile Curţii Constituţionale nr. 146 din 14 iulie 2000, nr. 66 din 27 februarie 2001, nr. 183 din 12 februarie 2009 şi nr. 233 din 15 februarie 2011. Se susţine că, împotriva încheierii pronunţate conform textului criticat ar putea fi formulată doar o cale extraordinară de atac, ceea ce nu echivalează cu asigurarea garanţiilor constituţionale şi convenţionale anterior menţionate. 14. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Tribunalul Suceava - Secţia penală, Tribunalul Argeş - Secţia penală, Judecătoria Botoşani - Secţia penală, Tribunalul Iaşi - Secţia penală, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală şi Judecătoria Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că reglementarea căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului, conform dispoziţiilor art. 126 şi art. 129 din Constituţie. Se arată că textul criticat asigură garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil, prevăzute la art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, şi că nu există dispoziţii constituţionale şi convenţionale care să oblige la asigurarea tuturor căilor de atac în toate categoriile de cauze. Se susţine că, în prezenta cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie referitoare la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, întrucât, prin procedura reglementată prin textul criticat, nu este soluţionată cauza penală sub aspectul stabilirii vinovăţiei inculpatului. Se mai arată că dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală au ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia analizată, respectiv la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 432 din 9 iunie 2015 şi nr. 326 din 17 mai 2016. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate analizată, despre care se susţine că sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 17. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că îşi menţine punctele de vedere care au fost reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 58 din 24 februarie 2015 şi nr. 139 din 12 martie 2015. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) este definitivă.“ 21. Se susţine că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) cu privire la prezumţia de nevinovăţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum şi prevederilor art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie referitor la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, sens în care au fost pronunţate numeroase decizii, dintre care, cu titlu de exemplu, se reţin Decizia nr. 384 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016, Decizia nr. 453 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, Decizia nr. 755 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, şi Decizia nr. 789 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 23. Prin Decizia nr. 384 din 7 iunie 2016, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a statuat că judecarea plângerii fără participarea părţilor, a subiecţilor procesuali principali şi a procurorului contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, întrucât dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală nu permiteau comunicarea către aceştia a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi nu prevedeau posibilitatea de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse în faţa instanţei. Odată citate, însă, toate părţile, inclusiv petentul, au posibilitatea să ia cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată. Totodată, s-a reţinut că, aşa cum rezultă din art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, un exemplar al plângerii formulate este comunicat procurorului şi părţilor. Or, ţinând seama de art. 32 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că persoana vătămată şi suspectul, în calitate de subiecţi procesuali principali, nu au posibilitatea de a-şi face apărarea cu privire la susţinerile petentului, deoarece acestora nu li se comunică un exemplar al plângerii. De asemenea, în situaţia în care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, subiecţii procesuali principali sunt privaţi de dreptul la un proces echitabil prin aceea că, necunoscând conţinutul plângerii, nu pot întreprinde niciun fel de demersuri în apărarea intereselor lor legitime. Aşa fiind, a statuat Curtea, aceste neajunsuri pot fi acoperite în măsura în care judecătorul de cameră preliminară se va pronunţa asupra plângerii în cadrul unei proceduri contradictorii şi orale. 24. De asemenea, Curtea a mai constatat că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în faptul că urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contradictoriu şi să existe o egalitate a armelor între acuzare şi apărare, sens în care, prin absenţa dezbaterilor contradictorii, petentul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul sau persoana vătămată nu numai că nu pot, asemeni persoanei care a avut calitatea de inculpat, să formuleze cereri şi să ridice excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dar nu pot contesta în niciun fel aceste cereri sau excepţii, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. De aceea, în condiţiile în care persoanele interesate ar fi citate, ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri şi, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-şi exprima opiniile şi de a răspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar şi la eventualele întrebări ale judecătorului de cameră preliminară. 25. Prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragraful 25, Curtea s-a pronunţat cu privire la soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Cu acel prilej, a reţinut că o astfel de reglementare este constituţională, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. 26. De asemenea, referitor la presupusa atingere adusă prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu sunt contrare principiului egalităţii în drepturi, deoarece instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare (a se vedea Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, paragraful 16). 27. Cât priveşte critica raportată la art. 52 din Constituţie, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă în cauză. 28. Deoarece, până în prezent, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 29. Având în vedere considerentele anterior invocate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, întrucât textul criticat asigură garanţiile procesuale specifice exercitării acestui drept, care semnifică posibilitatea părţilor procesului penal de a-şi formula apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu. 30. De asemenea, Curtea constată că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile art. 13 din Convenţie, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu semnifică asigurarea tuturor căilor de atac, în toate categoriile de cauze, ci obligă la asigurarea, la nivel naţional, a unei căi legale de atac care să trateze fondul unei „plângeri admisibile“ în conformitate cu Convenţia şi să asigure un remediu adecvat. Or, dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală sunt de natură a asigura îndeplinirea acestei condiţii convenţionale, prin reglementarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 16 iulie 2014, pronunţată în Cauza Ališič şi alţii împotriva Bosniei şi Herţegovinei, Croaţiei, Serbiei, Sloveniei şi Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, paragraful 131). 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 4.423/1/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi în Dosarul nr. 2.757/193/2016 al Judecătoriei Botoşani - Secţia penală, de Societatea Comercială „Labirint Com“ - S.R.L. din Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, în dosarele nr. 185/285/2016 şi nr. 3.870/285/2016 ale Tribunalului Suceava - Secţia penală, de Gheorghe Coadă în Dosarul nr. 15.487/280/2015 al Tribunalului Argeş - Secţia penală, de Mihai Stoica în Dosarul nr. 3.061/245/2016 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală, de Dan Radu Sima în Dosarul nr. 12.684/211/2015 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, de Dumitru Argeşanu în Dosarul nr. 2.273/303/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi de Mihai Mândru În Dosarul nr. 4.486/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Tribunalului Suceava - Secţia penală, Tribunalului Argeş - Secţia penală, Judecătoriei Botoşani - Secţia penală, Tribunalului Iaşi - Secţia penală, Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
