Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel-Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia-Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^1 alin. (2^1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, ridicată de Gabor Gabor în Dosarul nr. 583/320/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 75 D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. 4. Cât priveşte soluţia de inadmisibilitate, aceasta este argumentată, în esenţă, prin lipsa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu cauza, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, legătura cu cauza presupune aplicarea dispoziţiilor legale în cauză şi pertinenţa în desfăşurarea procesului. Incidenţa textului în cauza supusă judecăţii nu trebuie analizată in abstracto, ci prin prisma efectelor pe care le-ar produce decizia Curţii, care trebuie să fie utilă cauzei. Referindu-se la elementele concrete ale cauzei, reprezentantul Ministerului Public arată în continuare că textul criticat vizează altă ipoteză decât cea în speţă. De asemenea, prin criticile formulate se tinde la completarea textului legal, distinct de aspectele de interpretare a legii ce se încearcă să fie atribuite Curţii Constituţionale. În subsidiar, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat este clar, accesibil şi se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia penală nr. 653 din 21 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 583/320/2018, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^1 alin. (2^1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Gabor Gabor într-o cauză penală. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul legal face discriminare între inculpaţii care au fost condamnaţi în străinătate şi cei condamnaţi în România, în sensul că prin recunoaşterea hotărârilor străine în condiţiile impuse de acesta, primii nu pot beneficia de deducerea perioadelor de detenţie executate în străinătate în baza unor hotărâri de condamnare. În opinia autorului excepţiei, condiţia suplimentară impusă, şi anume aceea a executării pedepsei în întregime sau considerarea acesteia ca fiind executată, conduce la naşterea situaţiei discriminatorii menţionate, câtă vreme în privinţa persoanelor condamnate de o instanţă română nu este necesar ca pedeapsa să fie executată în întregime sau constatată ca fiind executată pentru ca apoi să se constate incidenţa cazului de deducere a pedepsei deja executate, prevăzut de art. 40 alin. (3) din Codul penal. Se precizează în acest sens şi faptul că instituţia liberării condiţionate este reglementată diferit în sistemele judiciare ale fiecărui stat, astfel încât condiţiile liberării, fracţiile de pedeapsă executate şi chiar noţiunile de „pedeapsă considerată ca fiind executată“ pot diferi. Se poate ajunge astfel „la situaţia absurdă“ ca un condamnat liberat condiţionat (cazul său), însă cu un rest de pedeapsă de o zi, să nu poată beneficia de recunoaşterea hotărârii străine, doar pentru că autorităţile judiciare străine au decis să îi acorde „beneficiul“ unei liberări condiţionate care, în realitate, ajunge să îi creeze o situaţie defavorabilă, prin punerea sa în imposibilitatea de a i se recunoaşte hotărârea străină de condamnare. 7. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia este neîntemeiată. Textul legal criticat se aplică în mod egal şi nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în aceeaşi situaţie, de a fi condamnate într-un stat străin, şi care urmăresc recunoaşterea hotărârii de condamnare, dar care nu pot beneficia de această recunoaştere decât în măsura în care pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul judecătorului-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 140^1 alin. (2^1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală a fost republicată, cu renumerotarea textelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019. Soluţiile legislative criticate se găsesc, într-o redactare identică, în art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, având următorul cuprins: „Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv“. Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra textului de lege în noua numerotare, adică asupra art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată. 12. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate se invocă prevederile art. 16 alin. (2) privind principiul egalităţii în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, cu raportare la art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi interzicerea discriminării. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost motivată, Curtea observă că întreaga construcţie a argumentării porneşte de la compararea regimului juridic aplicabil persoanelor condamnate în străinătate, care intră sub incidenţa normelor criticate, şi cel aplicabil persoanelor care au fost condamnate de o instanţă română, cărora li se aplică instituţia contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente, reglementată de art. 40 din Codul penal. 14. Autorul argumentează discriminarea şi încălcarea dreptului la un proces echitabil susţinute prin aceea că, în cazul primei categorii de persoane, se impune ca pedeapsa să fi fost executată în întregime sau să fie considerată ca fiind executată în statul străin, pe când în cazul celei de-a doua categorii de persoane „nu este necesar ca pedeapsa să fie executată în întregime sau considerată ca executată, pentru ca apoi să se constate incidenţa cazului de deducere a pedepsei deja executate prevăzute de art. 40 alin. (3) din Codul Penal“. Practic, nemulţumirea autorului este determinată de faptul că, în cauza sa, „cererea de recunoaştere a hotărârii din Austria în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul Austriei a fost respinsă“ deoarece, potrivit textului de lege criticat, pedeapsa la care a fost condamnat „nu este considerată executată“. În acest context se realizează compararea regimului juridic aplicabil recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, reglementat de legea specială, cu cel al contopirii pedepselor, reglementat de Codul penal, şi se fac o serie de consideraţii care pun în discuţie modul de reglementare a unor instituţii de drept penal, precum liberarea condiţionată, în diverse legislaţii, respectiv efectele juridice din perspectiva interpretării şi aplicării legii incidente în cauză. 15. Or, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională într-o jurisprudenţă constantă, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, şi Decizia nr. 123 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 19 mai 2021, paragraful 12. 16. Cât priveşte efectele juridice din perspectiva interpretării şi aplicării legii incidente în cauză, această problematică excedează, de asemenea, controlului de constituţionalitate. În acest sens, Curtea a reţinut că „a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 372 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 octombrie 2019, şi Decizia nr. 62 din 28 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 9 martie 2021). 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabor Gabor în Dosarul nr. 583/320/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
