Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107-111 din Codul penal şi art. 566-571 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Duţă în Dosarul nr. 277/281/2016 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.124 D/2016. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.232D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107-110 din Codul penal şi art. 566-571 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Duţă în Dosarul nr. 2.909/200/2015 al Tribunalului Buzău - Secţia penală. 4. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal. 5. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.232D/2016 la Dosarul nr. 1.124D/2016. 6. Autorul excepţiilor şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.232D/2016 la Dosarul nr. 1.124D/2016, care este primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiilor, care formulează o cerere de recuzare a domnului judecător Daniel Marius Morar. 8. Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respinge cererea de recuzare formulată, ca inadmisibilă, având în vedere că în procedura din faţa instanţei de contencios constituţional nu este permisă recuzarea judecătorilor Curţii Constituţionale. 9. În continuare, autorul critică faptul că, anterior datei de 22 iunie 2017, a formulat o cerere de eliberare a unor copii ale documentelor din prezentele dosare, iar această cerere a fost respinsă de către Curtea Constituţională, şi formulează o nouă cerere în acest sens. 10. Curtea arată că, în calitate de parte, autorul excepţiei are dreptul de a consulta dosarul la grefa Curţii şi, de asemenea, că instanţa de contencios constituţional nu are obligaţia de a elibera, gratuit, copii ale documentelor din dosar, având în vedere art. 5 alin. (1) lit. j) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2012, şi respinge cererea astfel formulată. 11. În susţinerea excepţiei, autorul arată că măsurile reglementate prin textele criticate au fost folosite, în cazul său, în scopul exterminării din motive politice. Se susţine că acestea dau posibilitatea comiterii de către organele judiciare a unor crime politice, motiv pentru care trebuie constatate ca fiind neconstituţionale. 12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se arată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci invocă argumente care vizează diverse situaţii de fapt. Or, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului în motivarea prezentei excepţii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 13. Prin Încheierea din 31 mai 2016 şi Decizia nr. 45 din 28 iunie 2016, pronunţate în dosarele nr. 277/281/2016 şi nr. 2.909/200/2015, Tribunalul Prahova - Secţia penală şi Tribunalul Buzău - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107-111 din Codul penal şi art. 566-571 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Marin Duţă în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate împotriva unei încheieri prin care, în privinţa autorului excepţiei, a fost înlocuită măsura obligării la tratament medical cu măsura internării medicale şi, respectiv, împotriva unei sentinţe penale prin care autorului i-a fost aplicată măsura internării medicale. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 107-111 din Codul penal sunt neconstituţionale, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte prin instanţele judecătoreşti, şi nu prin alte organe ale statului, fiind enumerate Direcţia de Sănătate Publică, Ministerul Sănătăţii, Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Afacerilor Interne. Se mai arată că textele criticate nu ar trebui să fie aplicate unei persoane sănătoase, cu atât mai mult cu cât acestea presupun şi restrângerea exerciţiului libertăţii individuale. Se susţine, totodată, că prevederile art. 566-571 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece nu au fost citate, în prezenta cauză, Direcţia de Sănătate Publică, Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Serviciul Judeţean de Medicină Legală Ploieşti, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Afacerilor Interne. 15. Tribunalul Prahova - Secţia penală, contrar prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 16. Tribunalul Buzău - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât presupun impunerea unor măsuri diferite în cazul unor persoane care se află în situaţii diferite, aspect apreciat nu doar de către instanţa de judecată, ci şi conform unor criterii legale. Se face trimitere în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se mai arată că textele criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată prin politica sa penală, în acord cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie. Se susţine, de asemenea, că măsura prevăzută la art. 109 din Codul penal a fost reglementată în scopul înlăturării unor stări de pericol, motiv pentru care ea poate fi menţinută până la însănătoşirea persoanei în cauză sau până la ameliorarea stării sale de sănătate, de natură a înlătura starea de pericol. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că măsurile de siguranţă au scopul înlăturării unei stări de pericol relevante pentru săvârşirea unor infracţiuni şi prevenirea săvârşirii de noi fapte de natură penală. Se susţine că măsura de siguranţă a obligării la tratament medical şi cea a internării medicale urmăresc înlăturarea stării de pericol pe care făptuitorul îl prezintă pentru societate, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive. Acestea se iau faţă de o persoană care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă este condamnată sau nu şi durează până la însănătoşire sau până la înlăturarea stării de pericol. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate nu creează discriminare între categorii de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. În Dosarul nr. 1.232D/2016 se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Se susţine că aceasta nu îndeplineşte cerinţa motivării. 19. Avocatul Poporului apreciază că textele criticate sunt constituţionale. Se arată că scopul măsurilor de siguranţă este acela al înlăturării unei stări de pericol şi al preîntâmpinării săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Se susţine că, deşi pentru măsura de siguranţă a obligării la tratament medical legea nu prevede o durată maximă, această sancţiune va fi revocată dacă făptuitorul se însănătoşeşte sau dacă apare o ameliorare a stării sale de sănătate, care înlătură starea de pericol care a stat la baza luării acestei măsuri. Se arată, de asemenea, că măsura de siguranţă a obligării la tratament medical dispusă provizoriu pe parcursul procesului penal va putea fi revocată chiar mai înainte de finalizarea procesului, pentru aceleaşi motive anterior menţionate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform actelor de sesizare, dispoziţiile art. 107-111 din Codul penal şi art. 566-571 din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea deduce, însă, că autorul critică, în realitate, prevederile art. 107-110 din Codul penal, ce reglementează scopul măsurilor de siguranţă, categoriile măsurilor de siguranţă, obligarea la tratament medical şi internarea medicală, precum şi prevederile art. 566-571 din Codul de procedură penală, ce reglementează punerea în executare a măsurilor de siguranţă, respectiv obligarea la tratament medical, obligaţiile în legătură cu tratamentul medical, înlocuirea sau încetarea obligării la tratament medical, internarea medicală, obligaţiile în legătură cu internarea medicală şi menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii internării medicale. 23. Se susţine că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi alin. (3) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 referitor la dreptul la informaţie, art. 34 cu privire la dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 131 referitor la rolul Ministerului Public. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că măsurile de siguranţă, reglementate în titlul IV al părţii generale a Codului penal, respectiv la art. 107-112^1 din cuprinsul acestui cod, sunt sancţiuni de drept penal care, alături de pedepsele penale, completează categoria sancţiunilor penale necesare prevenirii fenomenului infracţional, aplicabile ca urmare a evidenţierii, cu prilejul comiterii unor infracţiuni, a anumitor împrejurări din realitatea socială, aflate în raport de cauzalitate cu infracţiunile săvârşite care, dacă nu sunt combătute, pot determina săvârşirea unor noi infracţiuni. În acest sens, art. 108 din Codul penal reglementează drept măsuri de siguranţă obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii, confiscarea specială şi confiscarea extinsă. 25. Dintre acestea, obligarea la tratament medical, prevăzută la art. 108 lit. a) din Codul penal, este dispusă, conform art. 109 din Codul penal, atunci când făptuitorul, din cauza unei boli de care suferă, a intoxicării cu alcool sau cu stupefiante ori cu alte substanţe similare, prezintă pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni. Măsura analizată constă în obligarea persoanei în cauză de a se prezenta regulat la medic, în vederea urmării unui tratament medical, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăturare starea de pericol. La rândul său, măsura de siguranţă a internării medicale, reglementată la art. 108 lit. a) din Codul penal, este dispusă, potrivit art. 110 din Codul penal, în condiţiile constatării unei stări psihice sau fizice anormale a făptuitorului, care suferă fie de o boală psihică, fie de o boală infectocontagioasă, motiv pentru care prezintă pericol pentru societate. Măsura de siguranţă anterior menţionată constă în internarea persoanei în cauză într-o instituţie medicală de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. 26. Dispunerea acestor măsuri se face, conform art. 245 alin. (1) şi art. 247 alin. (1) din Codul de procedură penală, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii camerei preliminare, sau de către instanţa de judecată, în cursul judecăţii, pe baza unor rapoarte de expertiză medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării unor asemenea măsuri, potrivit art. 246 alin. (2) şi art. 247 alin. (3) din Codul de procedură penală. De asemenea, punerea în executare a măsurilor de siguranţă anterior menţionate se face, conform art. 566 alin. (1) şi art. 569 alin. (1) din Codul de procedură penală, de către instanţele de executare, prin hotărâri definitive însoţite de rapoarte de expertiză medico-legală, cu ajutorul autorităţilor de sănătate publică din judeţele pe teritoriul cărora locuiesc persoanele faţă de care sunt luate aceste măsuri. 27. La rândul lor, expertizele medico-legale, la care fac trimitere dispoziţiile art. 566 alin. (1) şi art. 569 alin. (1) din Codul de procedură penală şi care stau la baza dispunerii măsurilor de siguranţă criticate, sunt expertiza medico-legală psihiatrică şi examinarea fizică, reglementate exhaustiv la art. 184 şi art. 190 din Codul de procedură penală. Acestea sunt efectuate în cadrul instituţiilor medico-legale şi, respectiv, de către medici, asistenţi medicali sau de către alte persoane cu pregătire medicală de specialitate, potrivit art. 184 alin. (2) şi art. 190 alin. (7) din Codul de procedură penală. 28. Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că afirmaţia autorului excepţiei conform căreia, prin dispunerea măsurilor de siguranţă a obligării la tratament medical şi a internării medicale, justiţia este înfăptuită de organe ale statului precum Direcţia de Sănătate Publică şi Ministerul Sănătăţii, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 şi art. 131, nu poate fi reţinută, dispunerea măsurilor de siguranţă criticate fiind, în realitate, făcută de către instanţele judecătoreşti. Totodată, în cazul luării lor în cursul urmăririi penale, dispunerea măsurilor de siguranţă supuse analizei se face la propunerea procurorului. 29. De asemenea nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare, prin textele criticate, a libertăţii individuale, prin impunerea măsurilor de siguranţă prevăzute la art. 108 lit. a) şi b) din Codul penal unor persoane sănătoase, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, dovada bolii psihice, a bolii infectocontagioase şi a intoxicării cu alcool sau cu stupefiante ori cu alte substanţe asemănătoare se face pe baza unor expertize elaborate de medici, de medici legişti, de asistenţi medicali sau de alte persoane cu pregătire medicală, conform art. 184 şi art. 190 din Codul de procedură penală, aspecte ce constituie garanţii ale excluderii persoanelor care nu suferă de astfel de tulburări, fizice sau psihice, de la impunerea obligaţiilor criticate. 30. Referitor la pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie, ca urmare a lipsei citării, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, a anumitor autorităţi administrative, Curtea constată că aspectele învederate de autorul excepţiei vizează aplicarea dispoziţiilor procesual penale referitoare la citare, de către instanţele judecătoreşti competente. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, motiv pentru care, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 31. În ceea ce priveşte încălcarea, prin textele criticate, a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi alin. (3), art. 31 şi art. 34 din Legea fundamentală, Curtea reţine că aceste dispoziţii constituţionale sunt invocate de autor, fără a fi aduse argumente în sprijinul pretinselor încălcări, motiv pentru care, din perspectiva acestor critici, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a reţinut că, dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente (textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea), dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă, ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Duţă în Dosarul nr. 277/281/2016 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi Dosarul nr. 2.909/200/2015 al Tribunalului Buzău - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 107-110 din Codul penal şi art. 566-571 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia penală şi Tribunalului Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
