Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Alexandru Simionca în Dosarul nr. 4.238/112/2017 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 670D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se arată că textul criticat nu încalcă art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, întrucât reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, şi nu statutul funcţionarului public. Totodată, se face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 310 din 7 mai 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.238/112/2017, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Alexandru Simionca într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unui act emis de autorităţile publice locale în temeiul Legii-cadru nr. 153/2017. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că art. 36 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 nu reglementează atribuţia consiliului local de a stabili salariile de bază pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie“ din aparatul propriu al acestuia. În schimb, textul criticat prevede o nouă atribuţie a consiliului local, adăugând la cele existente deja în art. 36 din Legea nr. 215/2001. Se mai arată că textul criticat consacră o suprapunere de competenţe ale consiliului local şi ale primarului, ambele autorităţi dobândind competenţa de a stabili salariile antereferite. Totodată, acesta nu se integrează organic în sistemul legislativ. 6. Se susţine că textul criticat plafonează drepturile salariale la nivelul indemnizaţiei unui viceprimar, în condiţiile în care pentru ocuparea funcţiei de viceprimar nu se cere decât îndeplinirea unei singure condiţii - aceea de a avea calitatea de consilier local, fără să existe criterii care ţin de pregătirea profesională, studii, vechime, experienţă. Prin urmare, se încalcă principiile prevăzute la art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, principii care stau la baza acestei legi. Se mai invocă lipsa sau precaritatea studiului de impact al Legii-cadru nr. 153/2017. 7. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1), (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea observă că art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost modificat prin Legea nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, fără a fi însă afectată soluţia legislativă criticată. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: "(1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.[...](3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli“." 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, în raport cu critica referitoare la lipsa/precaritatea studiului de impact a Legii-cadru nr. 153/2017, reţine că legea criticată a fost adoptată ca urmare a unei iniţiative parlamentare, fiind ataşată expunerea de motive la aceasta. De principiu, Curtea nu are competenţa de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate, iar, pe de altă parte, nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate a posteriori ce priveşte legea, ca act al Parlamentului, un act al iniţiatorului, respectiv modul de fundamentare al propunerii sale legislative. Totodată, Curtea constată că art. 30 alin. (1) lit. d) Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, stabileşte că proiectele de acte normative de importanţă şi complexitate deosebită trebuie însoţite de un studiu de impact, însă, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019), art. 30 din Legea nr. 24/2000 nu are valoare constituţională şi nu poate constitui normă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. 14. Cu privire la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, - abrogată între timp prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ - nu reglementează atribuţia consiliului local de a stabili salariile de bază pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din aparatul propriu al primarului din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie“, Curtea constată că, în realitate, atât art. 36 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cât şi art. 129 alin. (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, stabilesc că consiliul local îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege. În considerarea acestui text, Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie“ din primării şi consilii locale salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. Prin urmare, legiuitorul a optat ca stabilirea salariilor de bază să se realizeze de către autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, indiferent că funcţionarul respectiv îşi desfăşoară activitatea în cadrul primăriei şi al consiliului local. Însă toate aceste aspecte ţin de repartizarea de competenţe între autorităţile administraţiei publice locale şi nu pun în discuţie statutul funcţionarilor publici sau al personalului contractual. 15. De altfel, salarizarea este un aspect în legătură cu statutul funcţionarilor publici/personalului contractual, fără a se identifica în mod direct cu acesta. Atât art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, - abrogată între timp prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ -, cât şi art. 417 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 stabilesc că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici/privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, şi anume Legea-cadru nr. 153/2017. Mai mult, în privinţa personalului contractual, potrivit art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, „Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative“. 16. Aşadar, faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de modul în care legiuitorul a înţeles să repartizeze între autorităţile administraţiei publice locale atribuţia de stabilire a salariului de bază nu relevă în sine o legătură cu un anumit element component al statutului vreunei categorii de personal. Măsura cuprinsă la art. 11 alin. (1) din legea criticată nu vizează conţinutul normativ al art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, astfel încât nu se poate susţine neconstituţionalitatea textului analizat în raport cu o asemenea critică. 17. Cu privire la faptul că ar exista o suprapunere de competenţe între atribuţiile consiliului local şi ale primarului, Curtea constată că această critică este doar enunţată, fără a fi motivată, iar din textul analizat nu rezultă existenţa unei astfel de situaţii normative. 18. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din legea criticată nu este motivată, astfel încât, avându-se în vedere art. 2 alin. (2), art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum şi Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, aceasta este inadmisibilă. 19. Totodată, Curtea reţine că şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din legea criticată este inadmisibilă, întrucât nu se invocă în susţinerea acesteia un text din Constituţie, ci art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017. Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, verificarea constituţionalităţii legilor/ordonanţelor se face în raport cu „dispoziţiile sau principiile Constituţiei“, cu alte cuvinte, unica normă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate este Constituţia [a se vedea şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată]. Astfel, în lipsa indicării textului constituţional încălcat, Curtea constată că lipseşte unul dintre termenii intrinseci ai excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce determină, în temeiul art. 2 alin. (2), al art. 10 alin. (2) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilitatea acesteia. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Alexandru Simionca în Dosarul nr. 4.238/112/2017 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
