Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Patronatului Operatorilor de Transport în Regim de Taxi - Filiala Sibiu în Dosarul nr. 2.180/85/2019 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.815D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că instituirea unor condiţii minimale pentru desfăşurarea transportului în regim de taxi nu reprezintă o discriminare în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.180/85/2019, Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia Naţională a Patronatului Operatorilor de Transport în Regim de Taxi - Filiala Sibiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a autorităţii publice la emiterea sau preschimbarea autorizaţiilor de taxi emise pentru municipiul Sibiu, chiar în lipsa arondării la un dispecerat autorizat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 15 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 38/2003 conduc la instituirea unor forme de discriminare, întrucât instituie obligaţia de a avea servicii de dispecerat (o obligaţie oneroasă, de vreme ce aparatele de taxare sunt scumpe şi se impune schimbarea lor, implicând, totodată, şi plata dispecerului) doar în sarcina operatorilor de taxi din anumite localităţi. Se arată că nu există nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru instituirea unor obligaţii suplimentare pentru transportatorii autorizaţi care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate unde s-au atribuit mai mult de 100 de autorizaţii, subliniind inexistenţa unei deosebiri semnificative între o localitate în care s-au atribuit 99 de autorizaţii şi cea în care s-au atribuit 100 de autorizaţii. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate şi dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 6. Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea unor condiţii minimale de exercitare a transportului în regim de taxi nu este de natură să genereze o discriminare între diferite persoane. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 15 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 38/2003: "„(5) Transportatorii autorizaţi care execută servicii de transport în regim de taxi vor utiliza serviciile unui dispecerat în condiţiile prezentei legi, pe bază de contract de dispecerizare, încheiat cu acesta în condiţii nediscriminatorii. (6) Serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizaţi, care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate, cu excepţia localităţilor unde s-au atribuit mai puţin de 100 de autorizaţii taxi, unde serviciul este opţional.“" 11. În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate stabilesc reguli privind contractarea serviciului de dispecerat în cazul transportatorilor autorizaţi care execută servicii de transport în regim de taxi şi reprezintă opţiunea legiuitorului cu privire la cadrul legal de realizare a acestei activităţi. 13. În acest context, Curtea observă că transportul în regim de taxi face parte din categoria serviciilor publice de transport local de interes public sau, după caz, din categoria transporturilor publice şi se află sub autoritatea administraţiilor publice locale sau a Ministerului Transportului, prin Autoritatea Rutieră Română (a se vedea art. 4 din Legea nr. 38/2003). Ca atare, interesul public pe care îl reprezintă activitatea de transport implică în mod necesar adoptarea de măsuri legale pentru realizarea unei protecţii reale a intereselor clienţilor, ale taximetriştilor şi ale operatorilor de transport. Ca în oricare alt domeniu de interes public, impunerea, prin Legea nr. 38/2003, a anumitor exigenţe pentru cei care doresc să presteze un serviciu public este în deplină conformitate cu principiile economiei de piaţă, consacrate în art. 135 din Constituţie. 14. Astfel, în cauza de faţă, cu privire la obligaţia de contractare a serviciului de dispecerat, legiuitorul a optat pentru instituirea pragului de 100 de autorizaţii taxi/localitate, stabilind caracterul facultativ al acestei obligaţii pentru toţi acei transportatori care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate unde s-au atribuit mai puţin de 100 de autorizaţii taxi. Opţiunea legiuitorului cu privire la reglementarea unui asemenea prag trebuie însă să fie raportată la exigenţele de obiectivitate şi rezonabilitate, în considerarea domeniului în care sunt reglementate. 15. Curtea observă că, potrivit art. 1^1 lit. e) din Legea nr. 38/2003, autorizaţia taxi reprezintă copia conformă a autorizaţiei de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deţinut de acesta în condiţiile legii, pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi. 16. De asemenea, art. 14 din Legea nr. 38/2003 instituie reguli privind eliberarea autorizaţiilor taxi, stabilind că activitatea de transport public local de persoane în regim de taxi trebuie dimensionată în raport cu gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie şi metrou, după caz [a se vedea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 38/2003] şi că „numărul maxim de autorizaţii taxi stabilit a se atribui (...) va fi de maximum 4 la 1.000 de locuitori ai localităţii de autorizare“ [a se vedea art. 14 alin. (4) din Legea nr. 38/2003]. 17. Serviciul de dispecerat taxi reprezintă acea activitate conexă transportului în regim de taxi, care preia telefonic sau prin alte mijloace şi transmite comenzile clientului prin staţia radio de emisie-recepţie către taximetrist [a se vedea art. 1^1 lit. j) din Legea nr. 38/2003], iar instituirea obligaţiei de contractare a acestui serviciu pleacă de la premisa organizării eficiente a serviciului transport în regim de taxi în localităţile cu un număr mare de locuitori, astfel încât să se faciliteze accesul rapid al clienţilor şi al autorităţilor de control la un vehicul taxi. O asemenea obligaţie se subsumează scopului legii, constând în garantarea respectării drepturilor şi intereselor utilizatorilor serviciilor de transport în regim de taxi, a cărui îndeplinire presupune corelarea dimensiunii şi continuităţii serviciilor respective de transport de persoane cu fluxurile de utilizatori şi cerinţele acestora, precum şi cu modul de realizare a transportului public local de persoane cu celelalte tipuri de transport local existente. 18. În acest context normativ, Curtea reţine că opţiunea legiuitorului pentru numărul de 100 de autorizaţii taxi atribuite într-o localitate şi raportarea la acesta, în ceea de priveşte obligaţia de contractare a serviciului de dispecerat, chiar dacă implică, per se, crearea unor categorii distincte de destinatari, care beneficiază de un tratament juridic diferit, este justificată prin raportare la repere clare, obiective şi raţionale şi are un scop legitim. 19. Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 230 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 26 iunie 2017, paragraful 23), încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie, nu este, sub niciun aspect, încălcat. 20. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea precizează că prevederile legale criticate, prin conţinutul reglementărilor pe care le cuprind, nu interferează sub niciun aspect cu norma constituţională evocată, referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Naţională a Patronatului Operatorilor de Transport în Regim de Taxi - Filiala Sibiu în Dosarul nr. 2.180/85/2019 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
