Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate privind Legea pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Pl-x nr. 492/2021), obiecţie formulată de Guvernul României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.952 din 1 aprilie 2022 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 880A/2022. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că, pentru a fi respectate dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, precum şi ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, este necesar ca iniţiatorii legii criticate să prezinte fişa financiară şi să indice mijloacele financiare pentru acoperirea cheltuielilor pe care măsurile propuse le vor genera. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale dezvoltată cu privire la interpretarea art. 111 alin. (1) teza a doua şi art. 138 alin. (5) din Constituţie, Guvernul semnalează că legea analizată poate aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în art. 138 alin. (5) din Constituţie, în situaţia în care va lipsi/chiar lipseşte fişa financiară la momentul adoptării sale, conform art. 15 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, sau dacă nu va fi solicitată informarea Guvernului, conform art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituţie. În susţinerea acestei idei sunt citate considerente din deciziile Curţii Constituţionale referitoare la interpretarea art. 111 alin. (1) teza a doua şi art. 138 alin. (5) din Constituţie. 4. În ceea ce priveşte articolul unic pct. 1 [cu referire la art. 16 alin. (2^2)] din legea criticată, potrivit căruia sumele necesare majorării salariale propuse se suportă din bugetul proiectului finanţat din fonduri europene nerambursabile, se apreciază că acesta nu respectă cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii, putând conduce la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu este cert că toate proiectele finanţate din fonduri europene nerambursabile conţin o componentă pentru acoperirea drepturilor salariale ale personalului pentru activitatea prestată în proiecte finanţate din fonduri europene. Se arată că astfel de cheltuieli, potrivit art. 16 alin. (9) din Legeacadru nr. 153/2017, pot fi rambursate de către autoritatea finanţatoare, în conformitate cu regulile de eligibilitate şi procedurile de rambursare aplicabile, precum şi cu procentul de cofinanţare stabilit în contractul/acordul/ordinul de finanţare semnat cu autoritatea finanţatoare. Drept urmare, există o posibilitate/opţiune de rambursare a cheltuielilor de salarizare de către autoritatea finanţatoare în raport cu criterii determinate, iar nu o obligaţie în acest sens, fapt pentru care se impune reanalizarea normei criticate prin raportare şi la prevederile art. 16 alin. (9), astfel încât să fie suficient de clară şi să nu contravină dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 5. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere. 6. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată din perspectiva art. 111 alin. (1) teza a doua şi art. 138 alin. (5) din Constituţie, se arată că, potrivit Fişei Propunerii legislative, înregistrată la Senat cu nr. L292/2021 (B223 din 26 mai 2021), disponibilă pe pagina oficială de internet a Senatului - primă Cameră sesizată - la data de 3 iunie 2021, simultan cu solicitarea avizului Consiliului Economic şi Social, respectiv al Consiliului Legislativ, preşedintele Senatului a solicitat (prin Adresa nr. B223, anexată prezentului punct de vedere) punctul de vedere al Guvernului asupra implicaţiilor bugetare generate de legea dedusă controlului de constituţionalitate, precum şi fişa financiară prevăzută la art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare. Ulterior, potrivit aceleiaşi fişe, în data de 29 iulie 2021, a fost înregistrată la Biroul permanent al Senatului Adresa Guvernului cu nr. 1.382 din 29 iulie 2021, cuprinzând exclusiv punctul de vedere al instituţiei asupra proiectului de act normativ citat. Astfel, întrucât Parlamentul şi-a îndeplinit obligaţia constituţională prin solicitarea punctului de vedere al Guvernului cu privire la cheltuielile bugetare angajate prin reglementările legii în discuţie, se opinează că susţinerea formulată de autorul sesizării nu poate fi reţinută, fiind neîntemeiată. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că principiul constituţional al legalităţii impune obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile. Or, prin utilizarea verbului la modul imperativ - „se suportă“ - norma dedusă controlului de constituţionalitate respectă, din perspectiva criticii formulate, toate exigenţele de claritate şi previzibilitate impuse de normele de tehnică legislativă. Mai mult, dispoziţiile art. 16 alin. (9) la care se face referire în argumentarea sesizării nu formează obiectul acesteia. 8. Se mai arată că invocarea unei eventuale neclarităţi nu intră în sfera exercitării controlului de neconstituţionalitate, ci mai degrabă ţine de stricta interpretare şi aplicare a legii. 9. Preşedintele Senatului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 10. La dosarul cauzei, Patriarhia Română, în calitate de amicus curiae, a depus un punct de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a obiecţiei de neconstituţionalitate. 11. La termenul de judecată fixat pentru data de 4 mai 2022, Curtea a dispus amânarea, în mod succesiv, a începerii dezbaterilor asupra cauzei pentru datele de 2 iunie 2022, 29 iunie 2022, 14 septembrie 2022 şi 5 octombrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său. Examinând motivarea obiecţiei, Curtea constată că aceasta vizează legea în ansamblul său, precum şi, în mod specific, articolul unic pct. 1 [cu referire la art. 16 alin. (2^2)], care are următorul cuprins: „Sumele necesare majorării salariale prevăzute la alin. (2^1) se suportă din bugetul proiectului finanţat din fonduri europene nerambursabile.“ 13. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele art. 1 alin. (5) privind exigenţele de calitate a legii, ale art. 111 alin. (1) teza a doua privind informarea Guvernului şi ale art. 138 alin. (5) privind stabilirea sursei de finanţare a cheltuielilor bugetare. (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 14. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38). 15. Obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie atât sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de Guvernul României, cât şi sub aspectul obiectului, fiind vorba de o lege adoptată, dar nepromulgată încă. 16. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de două zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare. 17. Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat la 11 octombrie 2021, după care a fost transmisă Camerei Deputaţilor, care a adoptat-o, în calitate de Cameră decizională, la data de 8 martie 2022. La data de 14 martie 2022, legea adoptată a fost depusă în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii, la data de 19 martie 2022 a fost trimisă la Preşedintele României pentru promulgare, iar la data de 1 aprilie 2022 a fost formulată prezenta obiecţie de neconstituţionalitate. 18. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în afara termenului de protecţie de 5 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, însă în interiorul termenului de promulgare de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, fără ca legea să fi fost promulgată în acest interval de timp, astfel că urmează a se constata că obiecţia este admisibilă. 19. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate (2.1) Critica referitoare la încălcarea art. 111 alin. (1) teza a doua şi art. 138 alin. (5) din Constituţie 20. Conform fişei legislative a propunerii legislative, au fost solicitate: a) punctul de vedere al Guvernului şi informarea Guvernului asupra implicaţiilor bugetare, în conformitate cu art. 111 alin. (1) din Constituţie; şi b) fişa financiară, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, şi art. 15 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 4 iunie 2020. Prin urmare, cele arătate de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate - în sensul că nu ar fi fost solicitată fişa financiară - nu se susţin. 21. Totodată, Curtea observă că autorul obiecţiei nu critică faptul că nu a fost solicitată o fişă reactualizată ca urmare a unor modificări operate în Camera decizională, ci numai lipsa cererii fişei iniţiale, de la momentul demarării procesului legislativ. Curtea nu poate invoca din oficiu critici distincte de cele invocate de autorul obiecţiei, astfel că nu se poate pronunţa asupra acestui aspect. (2.2) Criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie 22. În esenţă, se critică faptul că articolul unic pct. 1 [cu referire la art. 16 alin. (2^2)] din legea supusă controlului prevede că sumele necesare majorării salariale se suportă din bugetul proiectului finanţat din fonduri europene nerambursabile, în condiţiile în care o asemenea cheltuială ce poartă asupra unui proiect poate fi realizată doar dacă acesta o prevede şi o permite. 23. Curtea observă că, în realitate, articolul unic pct. 1 [cu referire la art. 16 alin. (2^1)] din lege stabileşte că majorarea drepturilor salariale ale personalului nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile [majorare prevăzută la art. 16 alin. (1) din legea în vigoare] nu se mai plafonează la nivelul prevăzut de art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ci la acest din urmă nivel, majorat potrivit art. 16 alin. (2), respectiv cu până la 25%. Cu alte cuvinte, majorarea deja era prevăzută în legea în vigoare, însă era plafonată la nivelul prevăzut de art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. 24. Potrivit textului criticat, sumele necesare acestei majorări salariale se suportă din bugetul proiectului finanţat din fonduri europene nerambursabile; dar acest text trebuie coroborat cu alin. (9) al aceluiaşi articol, potrivit căruia cheltuielile cu salariile lunare, soldele lunare/salariile lunare şi indemnizaţiile de încadrare ale personalului din echipele de proiect, inclusiv contribuţiile salariale aferente, pot fi rambursate de către autoritatea finanţatoare, în conformitate cu regulile de eligibilitate şi procedurile de rambursare aplicabile, precum şi cu procentul de cofinanţare stabilit în contractul/acordul/ordinul de finanţare semnat cu autoritatea finanţatoare. 25. Cu alte cuvinte, textul criticat stabileşte sursa din care se acordă respectiva majorare generată de creşterea plafonului, respectiv bugetul proiectului finanţat din fonduri europene nerambursabile, şi nu obligaţia acordării majorării. În măsura în care respectivul proiect nu prevede şi nu permite suportarea din bugetul său a drepturilor salariale sau prevede sume mai mici în acest sens, este evident că majorarea nu se acordă sau se acordă în limitele bugetului proiectului respectiv. Astfel, acest text nu trebuie interpretat izolat, ci în coroborare cu art. 16 alin. (9) din Legea-cadru nr. 153/2017. 26. Totodată, Curtea subliniază că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant în sensul că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie [de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31]. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, a statuat că semnificaţia noţiunii de „previzibilitate“ depinde într-o mare măsură de conţinutul normei juridice despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sens în care se reţine, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 316 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 23, sau Decizia nr. 828 din 13 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 28 februarie 2018, paragraful 46. 27. Astfel, conţinutul normei este unul tehnic, acoperă domeniul salarizării personalului angrenat în desfăşurarea de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, iar destinatarii săi nu sunt doar persoanele care beneficiază de respectivele fonduri salariale, ci şi la cele care dispun plăţile, specialişti în domeniul salarizării. Prin urmare, având în vedere acest complex de norme, precum şi situaţia particulară a modului în care se realizează salarizarea personalului, cu implicarea unor specialişti în domeniu, Curtea constată că textul criticat este clar, precis şi previzibil, respectând exigenţele art. 1 alin. (5) din Constituţie. 28. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile articolului unic pct. 1 [cu referire la art. 16 alin. (2^2)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi legea în ansamblul său sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
![Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 431 din 5 octombrie 2022 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 1 [cu referire la art. 16 alin. (2^2)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a legii în ansamblul său](http://www.monitoruljuridic.ro/_images/ico_yahoo.png)
